2,966 matches
-
cu regimul lui Stalin"546. Alegînd-o pe cea din urmă, ei au căpătat puterea de a se umili, de a se tîrî în noroiul unei istorii în care intraseră curați, cu capul sus și din care au ieșit cu capul plecat și murdăriți pentru vecie. Dar mărturisirile lor au avut drept urmare făurirea unui secret comun și capital: cel al revoluției și al originilor noii societăți. Desigur, judecătorii și procurorii subliniau prin mii de afirmații neverosimile cît de arbitrare și de deformate
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de dragoste” - zice Denis de Rougemont În Les mythes de l’amour), erosul provoacă și Întemeiază lirica. Conachi se angajează, În finalul citatei precuvîntări, să slujească pînă la moarte pe aceea „cătră care mă cinstesc a fi În viața me plecată slugă”, făcînd din robie condiția lui de existență. Însă, slujind iubirea, el Înțelege să slujească poezia. O slujește cu suflet („să dau suflet unor rînduri”...), dar și cu meșteșug. Pentru aceasta el se pune la curent cu rînduiala stihurghiriei, traduce
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o felicitare de ziua ei”; „Eu nu iau niciodată la școală Foarte Bine, de ce?”Cristinel, 10 ani, clasa a III-a Acestea sunt Întrebări la care ne este greu să răspundem. Sunt copii care vin la școală Încruntați, cu capul plecat, triști, Îngândurați, alții Încordați, grăbiți sau nervoși, alții au fața trasă și nefiresc de crispată pentru un copil. „Toți acești copii prezintă o notă comună... fiind singuri cu problemele lor, care le-au creat aceste stări.” (S.Iancu, 2000) Multe
UTILIZAREA POVEŞTILOR TERAPEUTICE ÎN ACTIVITĂȚI EDUCATIVE PENTRU O MAI BUNĂ INCLUZIUNE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alina Mihaela NICA, Raluca Elena CORDUNIANU, Oana Liliana TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2118]
-
dimpotrivă, cel ce vorbea făcea caz de un ton solemn și amenințător, fără putință de apel. Acesta era preotul Costantino, înalt, usacățiv, cu barba sârmoasă, ce tăvălea cuvintele ca și cum le-ar stoarce pentru a le usca. Giandomenico asculta cu capul plecat; iar dacă în pauze pe furiș izbutea să ridice privirea din pământ, simțea imboldul să se agațe de barba călugărului și să strige. Dar niciunul dintre colegi n-ar fi fost de partea lui, niciunul nu s-ar fi raliat
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
-l alunge. Va fi și mai rău, o rușine. Nu te mai da de ceasul morții. E un băiat bun. Ba chiar foarte bun. În mânăstire se va comporta conform regulilor, o să vezi. Geronimo o luă din loc cu capul plecat. În ce fel putea să-l contrazică pe preot? Dacă don Terentio, care fusese de când îl știa un om cu capul pe umeri, socotea lucrurile altfel decât omenii de toată mâna și chiar de el, de ce să nu urmeze voința
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ales vom vedea dacă e-adevărat că pe Monte Consolino în satul tău există iarba aceea despre care toată lumea vorbește, iarba aceea care sub formă de fiertură face minuni, dă știință oricui o bea. Tommaso continuă să-și țină capul plecat, mușcându-și limba, înghițindu-și cu greutate saliva și repetându-și în gând că trebuie să primească cu răbdare mustrările și speculațiile acelui bătrân care de-acum era plecat mai mult spre groapă decât spre viață. Starețul ridică tonul vocii
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
vetrei aprinse, pe care fierbea oala cu fasole, aceeași pe care Tommaso o știa de copil, vorbiră de câte-n lună și-n stele, de noii veniți pe lume, de cei ce muriseră, de cei ce se căsătoriseră, de cei plecați definitiv din sat. Tommaso se miră că nu uitase pe nimeni, nici chipurile nici numele, și nici faptele legate de unii dintre oameni; își aducea aminte până și timbrul glasului lor, felul de a se mișca, și chiar și gesturile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și o să vină cât de curând să vină să te vadă. Apoi o să plece, în schimb eu o să rămân, m-am măritat cu marchizul de... Vizita nu dură mult; atunci când micuța Baroneasă își luă rămas bun, călugărul rămase cu capul plecat, așezat pe salteaua de paie. Baroneasa l-a tulburat întotdeauna și chiar și acum îi răscolise sângele. Ce n-ar fi dat să nu fie văzut în condițiile alea mizerabile: barba stufoasă, părul ciufulit îi lăsaseră poate o impresie groaznică
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să se arate ori fumul coșurilor le acoperise. Când porțile se deschiseră, mulțimea năvăli spre stradă. Se trase puțin îndărăt, în beznă, și privi cu băgare de seamă ; precauție inutilă, căci nimeni nu se uita la el. Mergeau cu frunțile plecate, zgribuliți în haine de iarnă, bărbații târșâindu-și bocancii, femeile luptându-se cu cizmele de cauciuc, aproape încolonați, deși acum erau în afara oricărei supravegheri. Abia ieșiți din fabrica unde munciseră toată ziua, nu se dezmeticiseră încă. Petrache rupse, o clipă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
femeile luptându-se cu cizmele de cauciuc, aproape încolonați, deși acum erau în afara oricărei supravegheri. Abia ieșiți din fabrica unde munciseră toată ziua, nu se dezmeticiseră încă. Petrache rupse, o clipă, rânduiala resemnată a siluetelor cu umerii încovoiați și capetele plecate. Făcu doi pași înainte și ridică mâna, dar trebui să o strige pe nume pentru ca fata să întoarcă privirile spre el și să iasă din rând. — Uite, Aurica... spuse bărbatul, desfăcându-și brațele, ca și cum ar fi vrut să se arate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
chirurgului. Doctorul se numea Pantelimon, ceea ce nu avea nicio importanță. Uneori uita el însuși cum îl cheamă. Strânse șorțul în poală ca pe un prunc bolnav și oftă. Nu știm dacă era bătrân, avea părul alb și-și ținea fruntea plecată. — Sângele e viu câtă vreme se varsă în sânge, spuse el. În privința asta, orice semicerc înseamnă moartea. Doctorul Pantelimon își ridică fruntea și atunci se văzu că nu era deloc bătrân, avea sprâncenele negre, pielea netedă și ochii rotunzi, luminoși
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
simplu, îmi venea să strig, ca s-o acopăr. Nu aveam voie să strigăm, de fapt, cât timp a durat reeducarea, nu aveam voie să facem nimic altceva decât ce ni se ordona. Stăteam ghemuiți în vârful patului, cu frunțile plecate și brațele strânse în jurul genunchilor. Nici măcar nu ne puteam acoperi urechile cu palmele, lucru zadarnic, căci zgomotul nu se auzea prin urechi, îl simțeam vibrând prin porii pielii, prin rădăcina părului, prin rănile neînchegate. Pe urmă, dintr-odată, nu l-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
după fiecare propoziție, frământându-și sacoșa în mâini. Polițistul îi arătă către bulevardul Lascăr Catargiu, apoi făcu semn spre dreapta. Omul mulțumi, dar nu mai avu cine să-i răspundă. Chibzui câteva clipe, apoi porni, cu pași înceți și capul plecat, încât nici nu observă portiera care se deschisese în fața lui. — Unde mergi ? întrebă Rada. — Uite, la gară. Zice că dacă o iau de la capătul străzii în sus și după aia mai întreb nu-i mult. Am timp, e cursa de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din gât, care s-ar fi auzit până departe. Dar, cum Calu nu era nici om, nici cal, păstra câte ceva din fiecare, încât, dintr-o parte, umerii săi păreau un greabăn bolovănos, iar din cealaltă, greabănul se desfăcea în umeri plecați, de parcă purtătorul lor ar fi tras la edec. Colțurile gurii se căzneau să-i acopere dinții uscați de bătaia vântului, încât aveai impresia că se opintesc în zăbală. Ai fi câștigat bani buni cu el la bâlci, arătând, spre hazul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nimic, căci în fiecare zi mâncarea preferată era alta. — Hai, spuse ea, bătându-l ușor pe obraz. Mergi la băiță și spală-te pe mâini și pe față, să lași necazurile de afară. Jenică încuviință iarăși și porni, cu fruntea plecată, spre baie. Primele minute ale conversației cu maică-sa îl sleiau de puteri. După aceea, lucrurile deveneau mai simple. Rămase pironit cu privirile în oglindă, încercând să se familiarizeze cu propriul chip. Își întoarse fața pe o parte și pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să le facem altora așa cum ne fac ei nouă, este regula standard de comportament actual; d. regula de fier: să facem altora cum ne place, înainte să ne-o facă ei nouă; e. regula de tinichea (poziția biciclistului): cu capul plecat (față de superiori) și dând cu picioarele (în subalterni); f. regula nepotismului: în toate să dăm prioritate rudelor și prietenilor și să facem altora cum vrem; g. a plăti cu aceeași monedă, să cooperăm cu alții, apoi să le facem așa cum
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
întoarce din noapte spre locul care înseamnă adăpost și mulțumire a simțurilor. Întreaga lupta cu elementele e înfățișată la același nivel al cenesteziei și senzației musculare: ,, Frigul ud mă pătrundea; simțeam că-mi îngheață pulpele și brațele. Mergând cu capul plecat ca să nu mă-nece vântul, începui să simț durere la cerbice, la frunte și la tâmple fierbințeală și bubuituri în urechi...’’. Atunci când este înfățișat momentul în care se rătăcește, eroul nu-și pierde nici un moment simțul realității, dovedinduse stăpân pe
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
neașteptată. Ajuns la capătul ultim al încordării, hangiul înnebunește. Stavrache, cazul clinic al nuvelei, ar dori să-și fixeze existența, să-și constituie un statut social stabil și prosper, ceea ce nu poate realiza cât timp nu are certitudinea morții fratelui plecat. Viața hangiului intră în impas, cititorul asistând mai mult la un proces de autodistrugere, căci nici o vină juridică nu i se poate imputa. Este invadat de coșmaruri și morbul lucrează din interior, făcându-l să traverseze stări halucinatorii, până la confruntarea
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Cu frățască plecăciune mă închin dumitali, bădiță Ioniță ! Răvașul dumitali, cel mult mie dorit, cu mare bucurie am luat și cele scrise am înțăles”. Apoi îi mulțumește pentru urările de sănătate și continuă: „N-am lipsit a răspunde cu acest plecat răvaș al meu la cele ce bădica îmi arată, cu un chip de ocară, că întârzierea răvașelor mele s-ar fi pricinuit de vreo oareșcare pricină a uitării. Nu ! Nu ! Să nu creadă bădița. Răspund: fiindcă toate cărțile (scrisorile, I.
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
oi putè, mă voi săli de a face datoria cătră iubitu meu frate cu adesea cercetătoare întregimii sănătății dumisale răvașă, pentru care așijdere cred că și bădița nu mă va uita, știind bunătate dumitali. Aceasta, și sunt al dumitali pré plecat, mai mic frati, Costachi Conachi. 1802. de la Pesta, 4 septv”. Și un post scriptum: „Mă rog cu răvașul dumitali cel viitor să mă înștiințăzi și despre chipul petrecerii de vreme acolo, ca mai pre larg dispre dumniata să mă înștiintăz
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
notează „fugiți unde nu să știe” 4 din Umbrărești, 8 din Slobozia-Umbrărești, 5 din Condrea, 5 din Torcești și tot 5 din Slobozia-Torcești. Un calcul sumar arată că numărul celor veniți din alte părți este aproximativ egal cu al celor plecați aiurea. Astfel stând lucrurile se poate concluziona că sporul demografic mai mult sau mai puțin înregistrat exact de-a lungul timpului, în satele de pe teritoriul comunei Umbrărești de azi, nu s-a datorat decât factorului natural, firesc autohton, imigrația străinilor
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
timpul, mulți dintre răzeșii înstrăinați își vor vinde localnicilor, cu precădere rudelor, părțile lor de răzeșie, numeroase acte de vânzare-cumpărare de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui următor stând mărturie acestei situații. Pricinile dintre răzeșii statornici și cei plecați își pot afla ușor explicația, la o privire mai superficială ar părea greu de înțeles frâmântările și procesele aproape neîntrerupte din interiorul obștii răzeșești. Am văzut într-un capitol precedent că, încă de prin 1801, poate chiar de mai înainte
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ca cap (sic) al rebeliunii, dar nu sunt cum strigă cei (ce) suntu vinovați care zicu: «nici noi nu scăpăm, nici tu să nu scapi». Să binevoiți a primi cererea mea care mă rog cu lacrămi în ochi, cu genunchile plecate ca să mă liberați. Că la Dumneavoastră este nădejdea mea, cum și în războiul din 1877-78 ați fost mama răniților, așa și acum milostiviți spre mine, viteranu Costache Hagiu, că multu să roagă copilașii rămași fără sprijin ca să vă lungească viața
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
sunt mereu amintiți, fiecare breaslă are sfinții săi protectori, individualizați, deoarece „unuia i se adresa omul la un anumit necaz, altuia pentru vindecarea unei anumite boli”509. În povestirea a doua din cadrul celei de-a doua zile a Decameronului, negustorul plecat departe cere 505 „Ele constituie, împreună cu viziunile, unul dintre cele mai importante mijloace de comunicare între lumea aceasta și cea de dincolo. [...] Creștinii Evului Mediu erau permanent în căutarea miracolelor și dispuși să le recunoască în orice fenomen ieșit din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Mass.: Harvard University Press, 1915, p. 37, text disponibil la adresa http://www.athensams.net., iunie 2007. (trad. n.) 633 Alciona este un model de donna angelicata, portretizată superlativ de către poet în text: „domniță preastrăluce”. Suferă nespus văzând că soțul ei plecat departe pe mări nu se mai întoarce, ajunge chiar în pragul nebuniei, se roagă Junonei, care i-l trimite pe Ceyx în vis, pentru a-și mărturisi singur dispariția din rândul celor vii. Apelativele legate de soția sa, pe care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]