7,062 matches
-
din cultura noastră spirituală. Pentru spectacolul din seara zilei de 12 iunie am plecat de acasă pe o vreme de furtună. Dintr-o dată cerul devenise mohorât, trist, iar noi ne doream să învingem această tristețe cu muzică și dans. A plouat intens pe o porțiune a șoselei, dar așa cum ne-a obișnuit vremea în acest spațiu al lumii, furtunile vin rapid, se desfășoară turbulent, și foarte curând trec, cerul înseninându-se, nelăsând loc tristeții să pătrundă în suflet. Spectacolul intitulat ROSAS
2011 de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367114_a_368443]
-
cu lucru la oraș, făceam naveta cu autobuzul... Am zis că dacă mă-nsor, îmi dau ăia și mie casă la Câmpina, că dădeau la toți însurații și cu copii, dar nu a fost să fie așa. Au început să plouă apoi cu fete, una după alta și acum vezi și matale unde am ajuns, am patru în șase ani. Dau cu drujba și cu țapina din zori până în seară, pentru o bucată de pită nenorocită. Crucea mamii ei de viață
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
nopțile, Ca să crească grânele. Caloiene, iene, Caloiene, iene, Cum ne curg lacrimile, Să curgă și ploile, Zilele și nopțile, Să umple șanțurile, Să crească legumele Și toate ierburile. Caloiene, iene, Deschide portițele, Să curgă ploițele, Că de când n-a mai plouat, Arătura s-a uscat. Rostul acestei tradiții populare era invocarea ploilor benefice, aducătoare de bogăție. Ana, fiind mai liniștită din fire, mai serioasă, a fost numită de bunică pe post de preot, iar Maria îndeplinea rolul de dascăl, scuturând cu
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
Și nici pe buze Faguri și miere Nu mai sărută Luna-n tăcere. Îi roade pe toți - Un doctor mi-a spus: “Diabetul pervers, Macină ascuns. “ Să-nvăț limba de vers Să mă duc la cules Rime cu rouă, Dar plouă! Mă simt renăscut, Îmi curge șiroaie Apa din ploaie Pe trupul din lut Ce se destrămă tăcut; Vreau alt început Cu viața să lupt, Dar până atunci M-așteaptă la supt Verdeața din lunci Și spinii tociți În tălpi răsuciți
UN ALT ÎNCEPUT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367146_a_368475]
-
căutat, nicăieri nu te-am aflat și așa, într-un târziu, am văzut o stea cu speranța fluturândă agățată-n ea. I-am promis să-ncerc din nou chiar în zori, pe rouă, când Soarele va răsări, dar iată că plouă. Fulgerul străbate zarea uite, am văzut cărarea care duce înspre tine... Dar un tunet pus pe harță îmi zice: fă cale întoarsă, mai ai multe de trăit și te așteaptă sub castani, un vis pierdut de mulți ani; avea părul
VISURI PLACUTE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367137_a_368466]
-
se prinde-n a mea cosiță. Oare cine te-a trimis, iubitul meu drag din vis? Gărgărita zboară iară, am în suflet primavară. ZI DE VARĂ M-a trezit sărutul tău dis-de-dimineață, hai, grăbește-te iubito, Soarele se-nalță! A plouat aseară, ceru-i mai senin, plecăm pe răcoare fânul să-l cosim. Coasele le-am ascuțit de lucesc în soare, apă-n fedeleș am pus și-n paner mâncare. Înjugat-am la car boii totu-i pregatit, vom munci din
VISURI PLACUTE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367137_a_368466]
-
din sugerarea ideii de curgere ireparabilă a timpului. Este interesantă evocarea timpului pământesc, finit, în care autoarea înregistrează pasiv anumite stări de conștiință predominate de afect. Poemul se detașează tocmai prin talentul cu care poeta reușește să comunice emoția. “Frunzele plouă/ în cadența timpului/ se aștern/ pe mantia pământului/ și mor/ uitând de zbor.../ Sufletu-mi plouă/ în tic-tac-ul vremii/ se aștearnă/ fără teamă/ cu-n zâmbet de mirare/ pe palmele Tale...” „Numai Tu ești” Vorbind despre cheia succesului spiritual, Adina
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
autoarea înregistrează pasiv anumite stări de conștiință predominate de afect. Poemul se detașează tocmai prin talentul cu care poeta reușește să comunice emoția. “Frunzele plouă/ în cadența timpului/ se aștern/ pe mantia pământului/ și mor/ uitând de zbor.../ Sufletu-mi plouă/ în tic-tac-ul vremii/ se aștearnă/ fără teamă/ cu-n zâmbet de mirare/ pe palmele Tale...” „Numai Tu ești” Vorbind despre cheia succesului spiritual, Adina Sas-Simoniak declară: „Îmi amintesc acum o rugaciune a lui Oswald J. Smith și care sună astfel
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
se simte apropierea graniței dintre viață și moarte, înaintea confluenței simbolice dintre Isar și Dunăre. „Așa sună întrebările de pe Isar/ știu că nu știu nimic/ pare că-i adevăratul răspuns/ în jocul nostru de-a pătrunsul cel de nepătruns.” „Astăzi plouă invers” Tărâmul Isar, situat la granița dintre ființă și neființă, percepe zgomotele din ambele părți, semnale care vin dinspre viață sau moarte: „Clopotele sună ca o chemare ce vine/ din veșnicii/ te duci sau nu te duci la Cine/ o să
SEMNUL ISAR DE THEODOR DAMIAN de OCTAVIAN CURPAŞ, PHOENIX, ARIZONA în ediţia nr. 162 din 11 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367228_a_368557]
-
cer/ cu sunetul lui/ pe-acolo se poate intra.” Semnificația lucrurilor se schimbă atunci când te afli sub semnul Isar. Lucrurile simple capătă dimensiuni cosmice, lucrurile obișnuite se dilată, spațiul este perceput diferit, timpul curge altfel, uneori, fenomenele se inversează: „Astăzi plouă invers/ dinspre pământ înspre cer/ nori groși umblă mânați de dor/ pe trotuare.” „Depinde din ce parte vii” Pe tărâmul aflat sub semnul Isar, în acest crepuscul, se reîntâlnesc simboluri dragi poetului, cum ar fi cel al stânjenelului, care asemenea
SEMNUL ISAR DE THEODOR DAMIAN de OCTAVIAN CURPAŞ, PHOENIX, ARIZONA în ediţia nr. 162 din 11 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367228_a_368557]
-
-nverzit, dănțuiesc păunii, „o s-avem recoltă bună!” așa spun bătrânii. Seara vântul lin adie făcând valuri în câmpie, spicele pline de floare se mlădie cu lentoare. Când se ivesc zorile, mici lacrimi de rouă ajută spicul să crească, chiar dacă nu plouă. Paiul suplu s-a-nălțat, boabe cresc în noapte și foarte curând vor fi spice coapte. Soarele a poleit holdele-n carate, aur galben strălucind, din zori până-n noapte. Și natura generoasă flori gingase a plantat făcând din covorul galben un tablou
LANUL DE GRÂU de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367249_a_368578]
-
îndepărtări/în prăpăstii”, iar “cuvintele sunt,/poate nici nu mai știu,/o simplă mișcare de aer ,/un zbor de pasăre,/cu o viteză uluitoare /ce se ascunde/de zborul răpitor.” Acest “zbor răpitor” nu este altceva decât “lacrima morții/ce plouă pretutindeni”, o realitate de coșmar care are tangență cu lumea muritoare. Într-o asemenea realitate, creatorul devine “cea mai aleasă pradă”. De obicei, pasărea, zborul sunt simboluri ale timpului care trece repede și ireversibil și ale morții. Prin zbor, pasărea
VERSURI SEMNATE VICTORITA DUTU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367231_a_368560]
-
o văd,când voi face un popas... Mi-e de-ajuns că sunt cu mine agățată în tristeți Mai îmi dă și ea de lucru s-o feresc de eclipsări Ale soarelui ascuns de durere-n dimineți Lăsând lacrima să plouă peste umbre de uitări... Câteodată îmi e dragă, când îmbrățișează-n zori O iubire ce-și deschide inima-n petale-albastre Și m-acoperă cu doruri ce-am visat de-atâtea ori Dorul meu cu dorul tău cununând umbrele noastre... Referință
UMBRA MEA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367285_a_368614]
-
intrăm, noi cititorii, în universul necuprins în care-și fac loc cerul, pământul, floarea, copacul, iubirea, „pârâul din argintul lumii”. „Mai stau! Nu mult! Doar cât clipește steaua Peste argintul lumii prins în rouă, Sau cât pumnalul de lumini când plouă, Ori fulg pe mâna ce-o mângâie neaua”. (pârâul din argintul lunii...) Intrăm de asemenea în cel al triumfului, măiastra, în care un fenix nu se lasă-ngropat în cenușă ca apoi să apară, ci are pasagere scânteieri de ciclop
CUVINTE DESPRE „RĂSPUNSURI PENTRU WILL” SONETE DE OVIDIU OANA-PÂRÂU de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368555_a_369884]
-
p. 44) „Clipe doar de fericire,/ Mult, puține-așa cum sunt,/ Să n-aștept în lincezire../ Să urc treptele cântând!” pentru că Închisoarea e în noi, Unde e umbră, e și lumină, Speranțele nu mor, Mai pâlpâie o lumină și, uneori Plouă cu lumină. De admirat și faptul că autoarea nu-și uită rădăcinile, meleagurile natale unde și-a petrecut copilăria, adolescența și unde s-a format ca om. După propria-i mărturisire, în Vaslui „am învățat primele litere ale alfabetului, acolo
ANNA NORA ROTARU-PAPADIMITRIOU ÎN PEREGRINARE SUFLETEASCĂ de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368562_a_369891]
-
este niciodată trecut. El este întotdeauna în noi și ne urmărește pretutindeni, fie că vrem, fie că nu.” (pag. 431) Personajele lui se zbuciumă, caută, încercând să nu abdice, în ciuda suferințelor îndurate, de la tot de înseamnă iertare și speranță. „Afară ploua liniștit peste zbaterea lui sufletească, peste griji, peste lucruri, peste tăceri fără explicații, peste plecări memorabile, peste toate chinurile și suferințele de pe pământ.” (pag.438) Calea spre adevărata „întoarcere” la viață, la demnitate, personajele o găsesc greu, într-o societate
„ÎNTOARCEREA” DE ION CATRINA de RAFAELA TRĂISTARU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368570_a_369899]
-
-ndepartai cu tot, cu peron si gară.Sunt emisfere înzăpezite între noi,Arțarii pe alei dospesc în ramuri pace;E-un strop de ani, în plus, pe umerii tăi goi,Și-un cod al întristării, în mine îl desface.... XXI. PLOUĂ ONLINE, de Stelian Platon, publicat în Ediția nr. 1256 din 09 iunie 2014. Plouă online Te pup și te iubesc, hai să ne culcăm ... De haine și păcate, zic, să ne decorticăm. Tu mă ții în brațe, eu te țin
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
alei dospesc în ramuri pace;E-un strop de ani, în plus, pe umerii tăi goi,Și-un cod al întristării, în mine îl desface.... XXI. PLOUĂ ONLINE, de Stelian Platon, publicat în Ediția nr. 1256 din 09 iunie 2014. Plouă online Te pup și te iubesc, hai să ne culcăm ... De haine și păcate, zic, să ne decorticăm. Tu mă ții în brațe, eu te țin de gât, Vezi că-s friguroasă, să mă dezgheți numaidecât. Eu mă bag în
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
goi, Cu ei vom pune peceți dulci, acestor clipe noi. O mâna îmi plimb prin somnul tău ușor, Simt acceleratorul de particule și dor ; Închid site-ul online și-ncerc să mă trezesc, Nu pleca din pat... mai stai... aici plouă... Te iubesc! 07.06.14 ... Citește mai mult Plouă onlineTe pup și te iubesc, hai să ne culcăm ... De haine și păcate, zic, să ne decorticăm.Tu mă ții în brațe, eu te țin de gât,Vezi că-s friguroasă
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
noi. O mâna îmi plimb prin somnul tău ușor, Simt acceleratorul de particule și dor ; Închid site-ul online și-ncerc să mă trezesc, Nu pleca din pat... mai stai... aici plouă... Te iubesc! 07.06.14 ... Citește mai mult Plouă onlineTe pup și te iubesc, hai să ne culcăm ... De haine și păcate, zic, să ne decorticăm.Tu mă ții în brațe, eu te țin de gât,Vezi că-s friguroasă, să mă dezgheți numaidecât.Eu mă bag în tine
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
goi,Cu ei vom pune peceți dulci, acestor clipe noi.O mâna îmi plimb prin somnul tău ușor,Simt acceleratorul de particule și dor ; Închid site-ul online și-ncerc să mă trezesc,Nu pleca din pat... mai stai... aici plouă...Te iubesc!07.06.14... XXII. COLINDUL ȚIGANILOR, de Stelian Platon, publicat în Ediția nr. 1182 din 27 martie 2014. Parodie Ați belit o portocală, Domn - domn să-nălțăm, N-aveți spitale și nici școală, Domn, domn să-nălțăm. Ca
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
care a condus-o, în presa locală, în antologii... Debutul literar (posterior celui din revista Zorile a Liceului „Cuza Vodă” din Huși, nr. 2/1968), îl găsim în pagina elevului din nr. 7/1971 a revistei Amfiteatru cu poezia Cînd plouă”: Cînd plouă / Copacii își cântăresc picăturile / Și nu se mai miră / De-albastru. Vântul a învățat caii / Să urce în tei / Și să cânte. De câte ori plouă / Cântăresc caii / În balanța vântului. Volume publicate: Moș Teacă, dramatizare scrisă în colaborare cu
VALENTINA TECLICI – POETICAL BRIDGES (PODURI LIRICE) de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368614_a_369943]
-
condus-o, în presa locală, în antologii... Debutul literar (posterior celui din revista Zorile a Liceului „Cuza Vodă” din Huși, nr. 2/1968), îl găsim în pagina elevului din nr. 7/1971 a revistei Amfiteatru cu poezia Cînd plouă”: Cînd plouă / Copacii își cântăresc picăturile / Și nu se mai miră / De-albastru. Vântul a învățat caii / Să urce în tei / Și să cânte. De câte ori plouă / Cântăresc caii / În balanța vântului. Volume publicate: Moș Teacă, dramatizare scrisă în colaborare cu Vlad Vasiliu
VALENTINA TECLICI – POETICAL BRIDGES (PODURI LIRICE) de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368614_a_369943]
-
găsim în pagina elevului din nr. 7/1971 a revistei Amfiteatru cu poezia Cînd plouă”: Cînd plouă / Copacii își cântăresc picăturile / Și nu se mai miră / De-albastru. Vântul a învățat caii / Să urce în tei / Și să cânte. De câte ori plouă / Cântăresc caii / În balanța vântului. Volume publicate: Moș Teacă, dramatizare scrisă în colaborare cu Vlad Vasiliu după „Schițe și articole” de Anton Bacalbașa și jucată la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila (1985-1987); De la noi din grădiniță, versuri, București, Editura Ion
VALENTINA TECLICI – POETICAL BRIDGES (PODURI LIRICE) de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368614_a_369943]
-
și bărbatul deopotrivă ! Iubesc stelele din ochii tăi pe care spui că eu ți le-am pus acolo , iubesc să vorbim amândoi cu luna atunci când vrem să-i povestim istorii scrise sau nescrise! Iubesc tatăl ! Iubesc iubitul ! Iubesc tot Când plouă.....te simt. Ești în fiecare strop de ploaie ce-mi mângâie trupul cu delicatețe. Ești pe buzele și genele mele. Chiar dacă stăm amândoi sub umbrela....tu esti ploaia mea ce-mi udă ființă și emoțiile ! Rămâi ploaia mea pentru totdeauna
TE IUBESC ! de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368638_a_369967]