3,630 matches
-
vizită. Din punctul de vedere al numărului, sintagmele coordonate care au o lectură disociată aparțin clasei non-singularului, alături de substantivele numărabile la plural și substantivele colective. Există însă diferențe de interpretare și de comportament sintactic între sintagmele coordonate și substantivele la plural, iar unele dintre ele privesc acordul. În exemplele de mai jos de la (2), două substantive de genul feminin cu referenți masculin și feminin coordonate (ordonanța și soția) se acordă la masculin, dar un substantiv de genul feminin la plural cu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
la plural, iar unele dintre ele privesc acordul. În exemplele de mai jos de la (2), două substantive de genul feminin cu referenți masculin și feminin coordonate (ordonanța și soția) se acordă la masculin, dar un substantiv de genul feminin la plural cu referenți masculini (ordonanțele) se acordă la feminin. Se observă astfel asimetria dintre două substantive feminine coordonate și un substantiv feminin la plural: (2) a. Ordonanța și soția generalului au fost uciși. b. Ordonanțele au fost ucise. Din punctul de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și feminin coordonate (ordonanța și soția) se acordă la masculin, dar un substantiv de genul feminin la plural cu referenți masculini (ordonanțele) se acordă la feminin. Se observă astfel asimetria dintre două substantive feminine coordonate și un substantiv feminin la plural: (2) a. Ordonanța și soția generalului au fost uciși. b. Ordonanțele au fost ucise. Din punctul de vedere al termenilor componenți, coordonările pot fi împărțite în binare (sintagma coordonată are două părți) și multiple sau "n"-are (sintagma coordonată poate
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Acordul la singular în ordinea VSO De obicei, gramaticile normative și descriptive ale limbii române menționează că există diferențe de acord în număr între structurile VSO și structurile SVO: " Dacă subiectul multiplu este așezat după predicat, pe lângă acordul formal, la plural, este tolerat acordul prin atracție cu primul termen al subiectului." (Avram, 2001: 340-341); " În propozițiile cu subiect multiplu așezat după predicat și format din mai mulți termeni la singular în raport de coordonare copulativă, predicatul se poate pune la singular
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
a. Au furat Ion vinul și Dan țuica. În (14), Ion vinul și Dan țuica nu formează o sintagmă coordonată, un constituent. Verbul se distribuie fiecărui conjunct, în interiorul căruia nominalul subiect este la singular (Ion, Dan). Acordul se face la plural, cu ansamblul nominalelor cărora li se aplică predicatul. Înlăturând complementele vinul și țuica, obținem un enunț de tipul: (14) b. Au furat Ion și Dan. Acesta ar putea fi un argument în favoarea interpretării bipropoziționale a enunțului (14b). - unele predicate reciproce
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sau inserarea adverbului respectiv; c. Ion și Maria au trei mere fiecare. - dacă enunțul provine dintr-o structură bipropozițională (Ion are trei mere și Maria are trei mere), ar trebui explicată apariția sau inserarea cuantificatorului distributiv fiecare. - chiar acordul la plural al verbului a fost adus drept contraargument al unei analize bipropoziționale. Dacă Ion și Maria au venit. provine din Ion a venit și Maria a venit., trebuie explicat mecanismul prin care, ulterior elipsei celui de-al doilea verb-predicat, primul verb
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
adus drept contraargument al unei analize bipropoziționale. Dacă Ion și Maria au venit. provine din Ion a venit și Maria a venit., trebuie explicat mecanismul prin care, ulterior elipsei celui de-al doilea verb-predicat, primul verb predicat primește marca de plural (acest lucru nu se întâmplă de obicei în situațiile de elipsă a verbului). Acordul s-ar putea explica dacă am presupune că morfologia este postsintactică, operațiile morfologice se produc după cele sintactice (cf. Bobaljik, 2008). Conform analizei bipropoziționale (prin elipsă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
substantive și de verbe-predicat care pot apărea în structurile de acest tip: " Cele mai frecvent atestate în această ipostază sînt numele de materii, de calități, fenomene ale naturii, stări fizice, sufletești, în general singularia tantum. [...]103 Și substantivele nedefective de plural pot să apară ca subiecte nearticulate, fără determinante, în relație cu un verb al existenței la singular. În asemenea contexte însă ele au sensul cel mai general cu putință, așa cum este consemnat în dicționar, reprezentând clasa, nu un anume individ
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
întrebări: (a) care este uzul, cât de răspândit este acordul la singular, are caracter general în limba română sau nu, în ce registre de limbă este mai frecvent? (b) de ce anumite substantive au caracteristica de a nu declanșa acordul la plural și ce anume le face să aibă această caracteristică? (c) în ce măsură acordul la singular depinde de tipul de verb-predicat? (a) Aspecte de uz În urma unui test efectuat pe câțiva vorbitori, am constatat că exemplele de tipul (29), cu acord la
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
atracție), iar numărul lor nu este foarte mare (autorul nu face statistici sau observații de frecvență, deoarece dă ca regulă fermă utilizarea verbului la singular). (b) Caracteristici ale substantivelor masive și abstracte Substantivele de acest tip nu au trăsătura de plural, denumind materia (masivele) sau calitatea (abstractele). Ele se caracterizează prin divizibilitate, omogenitate, cumulativitate (dacă adăugăm o cantitate de lapte la altă cantitate de lapte, ceea ce rezultă este tot lapte), spre deosebire de substantivele numărabile. Cu alte cuvinte, aceste substantive au o referință
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
la altă cantitate de lapte, ceea ce rezultă este tot lapte), spre deosebire de substantivele numărabile. Cu alte cuvinte, aceste substantive au o referință cumulativă (Quine, apud Dogaru 2007: 26). Nearticulate, ele denumesc o proprietate. Coordonarea a două substantive care denumesc materia, neavând plural, nu declanșează acordul la plural. Sintagma coordonată reunește două proprietăți, enunțul (29) având sensul: (30) " Proprietatea de a fi lapte și proprietatea de a fi unt se află instanțiate în frigider". Am văzut că și nu atribuie neapărat trăsătura [+plural
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ceea ce rezultă este tot lapte), spre deosebire de substantivele numărabile. Cu alte cuvinte, aceste substantive au o referință cumulativă (Quine, apud Dogaru 2007: 26). Nearticulate, ele denumesc o proprietate. Coordonarea a două substantive care denumesc materia, neavând plural, nu declanșează acordul la plural. Sintagma coordonată reunește două proprietăți, enunțul (29) având sensul: (30) " Proprietatea de a fi lapte și proprietatea de a fi unt se află instanțiate în frigider". Am văzut că și nu atribuie neapărat trăsătura [+plural] sintagmei coordonate (Colegul și prietenul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
conjunct luat separat. Această materie, lapte și unt, este formată din mai multe cantități de materie, așa cum lapte e format din mai multe cantități de lapte etc. Totuși, ar trebui explicat de ce coordonarea a două masive nu atribuie trăsătura de plural sintagmei coordonate. Sintagma N1 și N2 nu denumește părți ale aceluiași întreg, ci proprietăți distincte. Mai simplu spus, dacă adăugăm lapte la unt, nu obținem o cantitate mai mare de lapte sau o cantitate mai mare de unt, ci două
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
o cantitate mai mare de unt, ci două entități având caracteristici distincte, fiecare dintre ele fiind divizibilă, non-numărabilă, cumulativă etc., dar distincte când sunt luate laolaltă. În frigider sunt două materii diferite, nu una singură, ceea ce ar justifica acordul la plural. Putem admite că substantivele fără determinanți (GN) sunt predicate, spre deosebire de cele cu determinanți (GDet), care sunt argumente; proiecțiile nominale de tipul GNum sunt flexibile, între predicate și argumente (cf. Wintner, 2000). Conjuncții predicativi nu au trăsătura [+plural], ci doar cei
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și argumente (cf. Wintner, 2000). Conjuncții predicativi nu au trăsătura [+plural], ci doar cei argumentali, ceea ce ar explica acordul lor105. Pentru substantivele abstracte, problema se pune în același fel ca la cele masive. Substantivele abstracte sunt, în general, defective de plural, prin urmare, nici sintagma coordonată care le conține nu are trăsătura de plural: (31) Iubire și deznădejde era (/ */??erau) în inima lui. (c) Tipul de verb-predicat Se impune precizarea că acordul la singular este acceptabil, în general, în propoziții cu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cei argumentali, ceea ce ar explica acordul lor105. Pentru substantivele abstracte, problema se pune în același fel ca la cele masive. Substantivele abstracte sunt, în general, defective de plural, prin urmare, nici sintagma coordonată care le conține nu are trăsătura de plural: (31) Iubire și deznădejde era (/ */??erau) în inima lui. (c) Tipul de verb-predicat Se impune precizarea că acordul la singular este acceptabil, în general, în propoziții cu predicate existențiale 106. În (32), exemplul cu singularul este mai puțin acceptabil: (32
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
inima lui. Ce anume din caracteristicile predicatelor existențiale determină acordul la singular? Dacă la exemple ca (29) ?Lapte și unt e în frigider (ca și la (32) Iubire și deznădejde veneau în inima lui), realizarea acordului la singular sau la plural ține, în bună măsură, și de preferința vorbitorilor, în anumite construcții existențiale cu substantive nearticulate, acordul la plural este imposibil pentru toți vorbitorii, indiferent de topică. Construcțiile din (33) și (34) sunt cu dativ Experimentator sau Locativ 107, cele din
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și unt e în frigider (ca și la (32) Iubire și deznădejde veneau în inima lui), realizarea acordului la singular sau la plural ține, în bună măsură, și de preferința vorbitorilor, în anumite construcții existențiale cu substantive nearticulate, acordul la plural este imposibil pentru toți vorbitorii, indiferent de topică. Construcțiile din (33) și (34) sunt cu dativ Experimentator sau Locativ 107, cele din (35) sunt fără Locativ sau Experimentator exprimat. În (36), Locativul este exprimat sub forma unui GPrep (în nordul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în nordul Moldovei, din cauza schimbărilor climatice. După cum se poate vedea în (37b) și (34b), acordul se face la singular și dacă subiectul este antepus, semn că acordul la singular nu se datorează neanticipării mesajului. Nici în această topică acordul la plural nu este posibil: (37) c. *Secetă și foamete sunt în nordul Moldovei, din cauza schimbărilor climatice. Acordul se face la singular și dacă substantivele respective sunt articulate (definit sau indefinit), semn că acordul la singular nu trebuie legat neapărat de caracterul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
general, subiectul predicatului existențial nu poate fi articulat definit. În (38a), definitudinea este de tip slab, cerută de prezența propoziției relative (nu de caracteristici referențiale). Cu alte tipuri de predicat, substantivele sunt articulate definit, dar verbul-predicat se va acorda la plural: (38) b. Foamea și setea m-au determinat să intru în primul fast-food care mi-a ieșit în cale. (39) a. *Îmi sunt o foame de lup și un somn de adorm pe mine. b. Mi-e o foame de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
39) a. *Îmi sunt o foame de lup și un somn de adorm pe mine. b. Mi-e o foame de lup și un somn de adorm pe mine. Subiectul predicatelor existențiale poate fi reprezentat și de substantive (numărabile) la plural, iar în această situație, acordul se face la plural: (40) a. Sunt nori pe cer. b. Sunt (/* Este) mulți copii talentați în România. Pentru nominalul postpus verbului din construcțiile existențiale de tipul mi-e foame, e cald etc. s-au
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
un somn de adorm pe mine. b. Mi-e o foame de lup și un somn de adorm pe mine. Subiectul predicatelor existențiale poate fi reprezentat și de substantive (numărabile) la plural, iar în această situație, acordul se face la plural: (40) a. Sunt nori pe cer. b. Sunt (/* Este) mulți copii talentați în România. Pentru nominalul postpus verbului din construcțiile existențiale de tipul mi-e foame, e cald etc. s-au propus două analize, ca subiect sau ca nume predicativ
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
locativ, întrucât Experimentatorul reprezintă localizarea mentală 112. În construcțiile existențiale fără dativ (E secetă, Sunt multe probleme) se află un operator locativ, care ține locul subiectului 113. Acest operator poate fi nelexicalizat sau exprimat prin dativ (mi-e...). Acordul la plural al verbului existențial este obligatoriu când propoziția redusă postverbală este la plural: (41) a. Sunt multe probleme. b. *E multe probleme. O explicație a acordului din (41) oferă Cornilescu (2008): operatorul locativ avansează din propoziția redusă, la fel ca dativul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
E secetă, Sunt multe probleme) se află un operator locativ, care ține locul subiectului 113. Acest operator poate fi nelexicalizat sau exprimat prin dativ (mi-e...). Acordul la plural al verbului existențial este obligatoriu când propoziția redusă postverbală este la plural: (41) a. Sunt multe probleme. b. *E multe probleme. O explicație a acordului din (41) oferă Cornilescu (2008): operatorul locativ avansează din propoziția redusă, la fel ca dativul în propozițiile cu locativ exprimat (dativul fiind, în esență, un locativ). Acest
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
nelexicalizat este subspecificat pentru trăsăturile phi și prin acord obține trăsăturile phi ale nominalului predicativ postverbal, în propoziția redusă. Prin avansarea operatorului, aceste trăsături sunt transmise verbului a fi. Putem face generalizarea că în construcțiile existențiale acordul se face la plural doar dacă nominalul are trăsătura morfosintactică de plural. Cum nominalele coordonate la singular nu au această trăsătură, acordul se face la singular. Reformulând, de vreme ce acordul se face la singular, înseamnă că sintagmele coordonate nu au trăsătura morfosintactică de plural. Observăm
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]