7,468 matches
-
se afundă, / Se întrevede infinitul / Și malurile se scufundă, / De parcă a venit sfârșitul. Se-așteaptă curcubeul păcii / În lupta zeilor cu noi / Și se dorește pactul sorții, / Și învierea de apoi.” (Se scurge lacrima din cer). Interesant de remarcat, viziunea poetei care afirmă că pământul „vrea alt Univers”, din altă galaxie. Bătrân și obosit, dar mai ales, „sub povara ce ne-o poartă”, pământul se îndreaptă „spre altă poartă”: „E prea bătrân și obosit, / Însă privește demn în față, / Își mișcă
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
să se iubească între ei și să progreseze. Omul este cel care a făcut ca răul să prolifereze. Acest tip de discurs este luminat, cu toate acestea, de Lumina care vine de la Dumnezeu și de lumina din fiecare om. Îngrijorarea poetei crește o dată cu luciditatea sa. Ea nu poate să nu observe că: „Se scot valorile la bursă, / Se vrea câștig cu orice preț / Și startul într-o nouă cursă / Este simbolul de dispreț. // Se vând și Cerul și Pământul, / Valul înalt
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
Și se confundă programat / Cu cel al morții ce veghează / Să facă ultimul păcat. // Voința lumii se încalcă / Prin planul unui nou război / Și minți bolnave iar încarcă / O hiroșimă pentru noi” (O Hiroșimă pentru noi). Continuând în același ton, poeta deplânge starea națiunii române, în care valorile pier în paragină, și răsar nonvalorile ca din apă. Apelul autoarei este motivațional: „Se surpă Ateneul Păcii, / Se prăbușesc valori, în zare, / Și nu se știe costul bărcii / Și dacă Noe mai apare
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
lumea-n mănăstire / Să se întâmple al său vis, / Să fie pace și unire, / Să stea Butonul Roșu-nchis” (Să stea Butonul Roșu-nchis). Partea a treia, mai consistentă, cuprinzând 33 de poezii, este dedicată țăranilor români care, în viziunea poetei sunt nemuritori, „talpa țării”, „eroii pâinii”, pe care se sprijină omenirea. Sunt amintiți aici, marii bărbați ai țării care și-au înscris cu demnitate numele în istorie. Acestea sunt cele mai emoționante și pline de simțire poezii din întreg volumul
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
veșnicia. // Încerc, de dragul lor, de dor / Către urmași o plecăciune, / Să facă nemurirea lor / Icoană pentru rugăciune. // Și mă mai rog ca nemurirea / Acestui neam nemuritor, / Să-i fie veșnică menirea, / Să mor în locul tuturor.” „Argintul brazilor cărunți” îi vorbește poetei despre eroii care-au slujit țara, luptând pentru pacea gliei, ce le-a fost „stindard învingător”. Conștientă că datoria ei este să-i cinstească, poeta spune: „Am datoria de-a cinsti, / Prin versul meu de închinare, / Pe cei ce veșnic
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
nemuritor, / Să-i fie veșnică menirea, / Să mor în locul tuturor.” „Argintul brazilor cărunți” îi vorbește poetei despre eroii care-au slujit țara, luptând pentru pacea gliei, ce le-a fost „stindard învingător”. Conștientă că datoria ei este să-i cinstească, poeta spune: „Am datoria de-a cinsti, / Prin versul meu de închinare, / Pe cei ce veșnic vor clădi / istoria nemuritoare.” (Argintul brazilor cărunți). În spirit creștin, autoarea îndeamnă: „Aprindeți lumânări pe Caraiman!” acolo unde stau de veghe Sfinxul și Omul. Poeta
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
poeta spune: „Am datoria de-a cinsti, / Prin versul meu de închinare, / Pe cei ce veșnic vor clădi / istoria nemuritoare.” (Argintul brazilor cărunți). În spirit creștin, autoarea îndeamnă: „Aprindeți lumânări pe Caraiman!” acolo unde stau de veghe Sfinxul și Omul. Poeta îl amintește pe Mihai Viteazul, despre care spune: „Mă-nchin la candela aprinsă, / Te dau copiilor în dar, / Să fie harta lor întinsă, / Iar tu, înscris în calendar” (Lacrima Primei Uniri). Și lui Avram Iancu îi cântă un imn, Virginia
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
împăratul, / Tu ești motivul de mândrie, / Ai merite ca nimeni altul, / Stăpân și nestăpân pe glie. // Îmi ești bunic, poți fi nepot, / Ești tatăl meu și fiu poți fi, / Eu te cinstesc așa cum pot / Și versul te va nemuri.” Dar poeta nu se oprește doar la bărbații care au făurit istoria țării, ea închină versuri și marilor savanți și călători pe toate meridianele, care au purtat steagul românesc pe unde i-au dus pașii. Așa a fost savantul Emil Racoviță care
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
a lăsat inima, ș.a. Un îndemn de Unire la Alba, de Ziua României adresează autoarea, în spirit autentic de patriotism. De asemenea, „De Ziua Limbii Române”, autoarea invită românii, pe Caraiman, la Crucea ridicată acolo. De ziua comemorării lui Eminescu, poeta îi dedică o poezie vibrantă și plină de fiori de emoție: „La moartea lui s-a stins un soare, / Nu spun secretul nimănui, / Dar simt că Eminescu doare / Și cred în nemurirea lui.” (La moartea lui s-a stins un
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
Totodată, recunoaște că și meleagurile Ozanei, pe al cărei mal „s-au scris povești”, au fermecat-o din copilărie. Prezența lui Nică se simte și astăzi acolo, scăldându-se în apele sale, laolaltă cu alți copii. Pe de altă parte, „Poeta de la Văratec” își plânge și acum poetul pe care l-a iubit toată viața și l-a urmat până și-n moarte. Veșnic nemuritor, făcând să vibreze cu vioara lui o întreagă țară, Ciprian Porumbescu își cântă „Balada” și cântecele
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
cântă „Balada” și cântecele înflăcărate sunt înscrise „Pe-al nostru steag”. Aceste repere istorice, culturale, artistice, sunt amintite de Virginia Vini Popescu pentru ca românii să nu-și uite marile personalități și să le poarte o neștearsă amintire. Momente emoționante reînvie poeta, legate de accidentul tânărului Nicolae Labiș, poetul căprioarei murind, în poezia „Tramvaiul lui Labiș”. Și pentru Ovidiu, exilat la Pontul Euxin, autoarea varsă lacrimi, pe țărmul trist al Mării Negre, de câte ori trece prin fața statuii poetului latin. Din galeria oamenilor mari nu
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
e legată de marea pasiune pentru poezie și pentru corifeii ei. E un grupaj destul de consistent, alcătuit din 39 de poezii. Prima poezie, „Destin de poet” - dezvăluie procesul creativ sau câte ceva din laboratorul de creație, dar și Crezul artistic al poetei: „Cuvinte trec, cuvinte vin, / Se strâng și se combină-n joc, / Și se prefac într-un destin, / Și ard ca lemnele în foc. // Din gândul cald se contopesc, / Din harul vieții, cel divin, / Și toate-n suflet se unesc / Să
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
prin excelență: degajă lumină, dragoste, îndemn la sfințenie: „Lumina cerului pulsează / Și se revarsă-n infinit, / În timp ce inima vibrează / Cu-o dragoste fără sfârșit.” (Împliniri de călimară). Tonul optimist este păstrat chiar și în momentele de dificultate. Chiar și atunci poeta găsește o rază de lumină de care să se agațe și-i îndeamnă și pe alții să facă la fel: „Întunericul vine / Mă agăț de o stea, / Sperând într-un bine / Aflat doar în ea.” (Prin norii tăcerii). Și asta
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
Și asta pentru că poezia purcede „Din izvoarele iubirii”: „Din izvoarele iubirii / Mă inundă apa vie / Cu preaplinul împlinirii, / Mă rodește și mă-mbie”. Autoarea folosește sintagme și metafore inedite: scrum de zile, frunza înserării, flori din gânduri, ș.a. În accepțiunea poetei, nu autorul alege ideea, ci ideea îl alege pe el: „În căutarea-i divină / De material discret, / Ideea pură, virgină, / Îl alege pe poet” (Versul). Versul capătă trăsături antropomorfice: „Dând prezentului un sens, / În vagonul de safir, / Într-un tren
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
cuvântu-i fredonează / Într-o scumpă înnobilare, / Arta lui se conturează/ În plăcută reflectare.”( Versul). Cu adevărat, versul e musafir, atunci când poetul e vizitat de muză. Imagini foarte frumoase adeseori se derulează prin fața ochilor noștri, zămislite de imaginația și harul poetei: „Într-un cuib de rândunică, / Urme de lumini din stele, / Cioburi de cristal și sticlă. / Astea-s gândurile mele.” (Urme de lumini din stele). Și tot autoarea face o pledoarie pro domo, pentru lumina cărții nemurinde, învățându-și urmașii să
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
se roagă: „Răspunde-mi, Doamne, la scrisori...”, în care își reînnoiește cererea ca Dumnezeu să-i apere familia, casa și fiii, de toate relele și ispitele și să nu apuce pe cărări greșite. E rugămintea unei mame pentru pruncii săi. Poeta surprinde miracolul vieții prin nașterea unui copil, în poemul „În clipa când se naște un copil” - și, susține ea, „Tot Universul înflorește”. Capitolul „Rădăcini” , cuprinzând 20 de poezii, ne întoarce la primele începuturi, în care poeta își asemuiește strămoșii cu
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
mame pentru pruncii săi. Poeta surprinde miracolul vieții prin nașterea unui copil, în poemul „În clipa când se naște un copil” - și, susține ea, „Tot Universul înflorește”. Capitolul „Rădăcini” , cuprinzând 20 de poezii, ne întoarce la primele începuturi, în care poeta își asemuiește strămoșii cu brazii și cu stejarii seculari, viguroși, veșnic verzi, protejând între ramurile lor, norodul de viețuitoare, păsări și gâze. Un adevărat „Simbol Nemuritor”. Virginia Vini Popescu afirmă că a cunoscut „Mirosul demnității”: „Miroase-aici a demnitate, / Și
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
Și i se-ntinde din dreptate / Și mâna mea spre legământ”. Și acest poem poate fi înscris în categoria poeziilor de adâncă simțire patriotică. Acesta este un grupaj foarte emoționant dedicat părinților și strămoșilor plecați dintre noi. De pe „raftul inimii” - poeta desprinde portrete și amintiri, așa cum s-ar afla în fața unui iconostas și ar săruta icoanele sfinte. Și, cum era și firesc, pentru mamă a conceput un poem omagial tulburător, intitulat: „Mamă, univers de dor...” De la tatăl său, în clipa din
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
Mamă, univers de dor...” De la tatăl său, în clipa din urmă, a moștenit un mănunchi de cuvinte care i-au fost și-i sunt înscrise pe frontispiciul inimii: „Icoana și pământul nu se vând”. Acesta este mesajul ultim al tatălui poetei: „Pământul sacru nu se vinde / Mi-a spus plângând, când a plecat / Iubitul meu și drag părinte. Și nici icoana nu-i de dat”. Frumoase principii moștenite și ținute cu sfințenie. Tonul elegiac din aceste poezii, sporește emoția și lacrima
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
de dat”. Frumoase principii moștenite și ținute cu sfințenie. Tonul elegiac din aceste poezii, sporește emoția și lacrima. „Tabloul amintirilor” așează în rame de argint imagini și chipuri dragi, cele mai multe din copilărie. Este un ciclu alcătuit din 20 de poezii. Poeta scoate „Din urna viselor” - câte o amintire și o reînvie, pentru că, iată, a făcut „Pact cu amintirea”. Aici, în urna viselor, găsește: „Culori, trăiri, petale, zbor, / Amestec de trecut curat / Frământă coca unui dor / Și nu se lasă alungat.” (Petale
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
o amintire și o reînvie, pentru că, iată, a făcut „Pact cu amintirea”. Aici, în urna viselor, găsește: „Culori, trăiri, petale, zbor, / Amestec de trecut curat / Frământă coca unui dor / Și nu se lasă alungat.” (Petale de maci). Copilăria, în viziunea poetei este „o zână din poveste” și „făcătoare de minuni”. Ea rămâne sfântă pentru toți oamenii și de multe ori te reîntorci la ea cu nostalgie, să mai retrăiești clipele inocenței de odinioară. Întoarcerea acasă, de oriunde ai fi, înseamnă întotdeauna
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului „din umbră, înspre lumină lunecă luntrea... ca visul din vis, ca ochiul din lacrimă,/ Viața-i o poveste, o stare, o emoție, un vis!” Înainte de a pătrunde în universul liric al poetei Irina Lucia Mihalca, voi face o mică prezentare a drumului său spre cetatea cuvântului. Mă voi opri asupra unor publicații (selectiv), lăsând cititorului bucuria de a descoperi „întregul”. „Aliterația timpului - Irina Lucia Mihalca”, volum de poezii on-line, Însemne Culturale, 2012
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
în strigătul unei conștiințe care duce o luptă inegală cu destinul, mereu răvășită de neliniștile existențiale. „ Toate mor. Pe unde vei trece noaptea/ vei auzi șoaptele străzilor pustii,/ a caselor părăsite, a ferestrelor nedeschise.” ( Într-un cuvânt încape întreaga lume). Poeta Irina Lucia Mihalca se întreabă, adesea, de ce toate cuvintele „tac și plâng”... când ar putea să devină emoție, să devină poezie. Fire sensibilă, cu o viguroasă forță contemplativă, poeta se sustrage simțurilor „uzitate”, cotidiene și se situează adesea în zona
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
caselor părăsite, a ferestrelor nedeschise.” ( Într-un cuvânt încape întreaga lume). Poeta Irina Lucia Mihalca se întreabă, adesea, de ce toate cuvintele „tac și plâng”... când ar putea să devină emoție, să devină poezie. Fire sensibilă, cu o viguroasă forță contemplativă, poeta se sustrage simțurilor „uzitate”, cotidiene și se situează adesea în zona extazului, zonă unde trasfigurarea este posibilă, poezia căpătând astfel, valențe luminoase, realitatea imediată rămânând pe o treaptă inferioară. Din când în când, se mai auzea „o tristă melodie” care
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
existențiale. „Suntem rug, flacără, scântei, zâmbet, lacrimă, vis, gânduri,/ cuvinte în delir, fapte, raze de soare sau lună, zefir, furtună, castel de umbre, corolă de lumină”... (Suntem). Indiferent de locul în care ne poziționăm „arta se adaugă vieții”, ne spune poeta - care încearcă să-și creeze, contureze un ideal cu ajutorul visului, iluziei, fanteziei creatoare. În clipele de beatitudine sufletul se lasă cuprins de cea mai pură și minunată emoție. Fuga de real este o necesitate pentru Irina Lucia Mihalca. Numai în
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]