2,252 matches
-
metatextuale, relația dintre text, context și co-text poate fi reprezentată în felul următor: CO-TEXT◄----------------►CONTEXT◄---------------- TEXT II.1.1. LIMBAJUL POETIC STRUCTURĂ ȘI FUNCȚIONALITATE Provenind de la grecescul poietikós, poietiké, apărut în limba română prin filieră franceză, poétique, în lat., it. poetico, germ. Poetisch, Poetik "poetica" s-a păstrat cu accepțiuni diverse: * Știință care are ca obiect de studiu poezia; * Ramură a teoriei literare care studiază creația literar-artistică; * Un ansamblu de reguli normative, specifice "actului creației poetice" (manifest al unei școli, grup
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
context și co-text poate fi reprezentată în felul următor: CO-TEXT◄----------------►CONTEXT◄---------------- TEXT II.1.1. LIMBAJUL POETIC STRUCTURĂ ȘI FUNCȚIONALITATE Provenind de la grecescul poietikós, poietiké, apărut în limba română prin filieră franceză, poétique, în lat., it. poetico, germ. Poetisch, Poetik "poetica" s-a păstrat cu accepțiuni diverse: * Știință care are ca obiect de studiu poezia; * Ramură a teoriei literare care studiază creația literar-artistică; * Un ansamblu de reguli normative, specifice "actului creației poetice" (manifest al unei școli, grup literar, tratat; ex. "Poetica
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
poetica" s-a păstrat cu accepțiuni diverse: * Știință care are ca obiect de studiu poezia; * Ramură a teoriei literare care studiază creația literar-artistică; * Un ansamblu de reguli normative, specifice "actului creației poetice" (manifest al unei școli, grup literar, tratat; ex. "Poetica" lui Aristotel, "Ars Poetica" a lui Horațiu); * "Sistem de forme și principii poetice, caracteristice unei epoci sau unui curent literar sau scriitor (Ars Poetica)7; * "Parte a lingvisticii care se ocupă cu raporturile dintre funcția poetică și celelalte funcții ale
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ansamblu de reguli normative, specifice "actului creației poetice" (manifest al unei școli, grup literar, tratat; ex. "Poetica" lui Aristotel, "Ars Poetica" a lui Horațiu); * "Sistem de forme și principii poetice, caracteristice unei epoci sau unui curent literar sau scriitor (Ars Poetica)7; * "Parte a lingvisticii care se ocupă cu raporturile dintre funcția poetică și celelalte funcții ale limbajului"8. Etimonul grecesc poieó care semnifică " a face", " a compune" prezent în cuvintele poiêma (poem), poiêtés (poet), poiêsis (creație, poezie), onomatopoieia (onomatopee) , și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sculptură). Dacă poiesis înseamnă "creație", apoietes se referă la nefăcut, neterminat, fără artă, nefinisat, în stare natură. Poietes (autor, poet, creator) era cel care deținea acel técné12 (ars, studiu, abilitate), dar și dynamis-ul creator (geniu, talent). Pe de altă parte, poetica își propune identificarea categoriilor care să ilustreze unitatea și varietatea operelor literare.13 Totuși, poetica nu are drept scop interpretarea operelor literare, ci "elaborarea unor instrumente care să permită analiza tuturor acestor opere"; deci, obiectul său nu reprezintă totalitatea operelor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
stare natură. Poietes (autor, poet, creator) era cel care deținea acel técné12 (ars, studiu, abilitate), dar și dynamis-ul creator (geniu, talent). Pe de altă parte, poetica își propune identificarea categoriilor care să ilustreze unitatea și varietatea operelor literare.13 Totuși, poetica nu are drept scop interpretarea operelor literare, ci "elaborarea unor instrumente care să permită analiza tuturor acestor opere"; deci, obiectul său nu reprezintă totalitatea operelor literare, ci discursul literar, care creează o infinitate de texte.14 Înțeles în sensul aristotelic
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
tactică". La Hesiod, mitul este o revelație, un discurs inspirat, asimilat cu creația poetică. Platon pune în opoziție conceptul de mythos, care desemna "o pură povestire, fără necesitate logică, irațională", cu logos-ul, reprezentând abordarea rațională, analitică și adevărată. În Poetica lui Aristotel, mitul este prezentat ca structură narativă din care se dezvoltă tragedia și creația poetică. În epoca modernă, au apărut noi accepțiuni ale conceptului de mit; astfel, G. B. Vico, în Știința nouă, consideră mitul " ca formă autonomă de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
încorsetând sau eliberând cunoașterea, plăsmuind sau distrugând lumea ancestrală. Categorii ale cunoașterii soarele, luna, pasărea, șarpele se deschid înțelegerii umane, printr-un exorcism al timpului, într-un spațiu sacru, recuperat ritualic, pentru a reinstaura ordinea cosmică primordială. CONCLUZII GENERALE Lucrarea " Poetica imaginii în creația populară din Bucovina" propune o analiză integrală a structurilor de semnificații specifice imaginarului colectiv, reprezentat sub forma a două ipostaze interdependente, imaginarul ritualic și imaginarul poetic. Creația populară, în temeiul unui ritual al gestului și al unui
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
care realizează predicația universaliilor ontologice, având rolul unui "predicat universal" care resemantizează legăturile arhetipale. BIBLIOGRAFIE I. VOLUME ȘI STUDII ARDELEANU, Sanda-Maria/COROI, Ioana-Corina Analyse du discours, Éléments de théorie et pratique sur la discursivité, Editura Universității Suceava, Suceava, 2002. ARISTOTEL, Poetica, Studiu introductiv, traducere și comentarii de D. M. Pippidi, Editura Academiei RSR, București, 1965. BACHELARD, Gaston, Aerul și visele, Eseu despre imaginația mișcării, traducere de Irina Mavrodin, în loc de prefață Dubla legitimitate de Jean Starobinski, traducere de Angela Martin, Editura Univers
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
imaginația mișcării, traducere de Irina Mavrodin, în loc de prefață Dubla legitimitate de Jean Starobinski, traducere de Angela Martin, Editura Univers, București, 1997. BACHELARD, Gaston, Apa și visele, Eseu despre imaginația materiei, traducere de Irina Mavrodin, Editura Univers, București, 1995. BACHELARD, Gaston, Poetica spațiului, traducere de Irina Bădescu, Prefață de Mircea Martin, Editura Paralela 45, București, 2003. BACHELARD, Gaston, Psihanaliza focului, traducere de Lucia Ruxandra Munteanu, prefață de Romul Munteanu, Editura Univers, București, 1997. BAHTIN, M., Probleme de literatură și estetică, Editura Univers
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Ediție îngrijită și traducere din limba spaniolă de Tudora Șandru Mehedinți și Magdalena Popescu Marin, Editura Saeculum I.O., București, 2002, p. 154. 50 * * *, Noul Dicționar Universal al limbii române, Editura Litera Internațional, București, 2006, p. 204. 51 Gaston Bachelard, Poetica spațiului, traducere de Irina Bădescu, Prefață de Mircea Martin, Editura Paralela 45, București, 2003. v. Cap. Întâi, Casa. De la pivniță la pod. Sensul colibei (pp.35-67). 52 Filon Lucău-Dănilă, Dumitru Rusan, Fundu Moldovei. O așezare din ocolul Câmpulungului bucovinean, , Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
București, 1986,p. 21. 43 v. Ecaterina Mihăilă, Receptarea poetică, cap. Poeticitate și receptare, Ed. cit., pp. 15-24. 44 v. Carmen Vlad, Sensul, dimensiunea esențială a textului, cap. IV, Referință, coerență și globalitate, Editura Dacia, Cluj-Napoca, pp. 98-122. 45 Aristotel, Poetica, Studiu introductive, traducere și comentarii de D. M. Pippidi, Editura Academiei RSR, București, 1965, p. 82. 46 Ibidem, p. 84. 47 * * *; Enciclopedie de filozofie și științe umane, Ed. cit., v. metafora, pp. 675-676; Am utilizat această enciclopedie pentru ilustrarea "istorică
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Constantin Noica, București, Editura Academiei Republicii Socialiste România Aristotel (1958): Organon II. Analitica Primă, traducere și studiu introductiv Mircea Florian, București, Editura Științifică Aristotel (1963): Organon IV. Topica. Respingerile sofistice, traducere și note Mircea Florian, București, Editura Științifică Aristotel (1965): Poetica, studiu introductiv, traducere și comentarii D.M. Pippidi, București, Editura Academiei Republicii Populare Române Aristotle (1984): De Interpretatione.Trans.J.K. Ackrill. The Complete Works of Aristotle: The Revised Oxford Translation, vol.1, Ed. Jonathan Barnes. Bollingen Series 71(2), Princetown, N.J.
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Baroul Dolj (1899), primar al orașului Craiova în timpul ocupației germane din Primul Război Mondial, putem spune că înainte de a deveni doctor în drept la Bruxelles s-a afirmat că editor, alături de Traian Demetrescu, al "Revistei Oltene", ca traducător din opera poetica a lui Heine, precum și că un atent critic literar al prozei eminesciene; a mai fost colaborator al publicațiilor periodice "Ramuri", "Românul Liberal" sau "Evenimentul Literar"20. Să mai amintim aici pe avocatul din Baroul Vlașca, Nicolae Bălănescu (născut în 1866
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
Birkenbihl, V. F. (1998). Antrenamentul comunicării sau arta de a înțelege. Stabilirea unor relații interumane eficiente. Traducere de Aurelia Mihalache. Gemma Pres. Birkenbihl, V. F. (1999). Semnalele corpului. Cum să înțelegem limbajul corpului. Traducere de Roxana Procopiescu. Gemma Pres. Bodiștean, F. (2009). Poetica genurilor literare. Ediția a II-a revăzută și adăugită. Iași: Institutul European. Borde-Klein, I. (ed.). (1980). Teatrul de păpuși. Pentru grădinițe de copii, învățământ primar și familie. Traducere de Horia Stanca. București: Editura Didactică și Pedagogică. Borg, J. (2010). Limbajul
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Viorel Vișan, Marina Păunescu. București: Editura Babel. Dumitriu, G. (1998). Comunicare și învățare. București: Editura Didactică și Pedagogică. Durac, S. (2009). Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent. Iași: Institutul European. Eco, U. (1969). Opera deschisă. Formă și indeterminare în poeticile contemporane. Prefață și traducere de Cornel Mihai Ionescu. București: Editura pentru Literatură universală. Ekman, P. (2011). Emoții date pe față: cum să citim sentimentele de pe chipul uman. Traducere de Mihaela Costea și Silviu Gherman. București: Editura Trei. Enăchescu, E. (2008
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
al asociației Folklore Fellows International (Helsinki). Este doctor abilitat în filologie (1976). G. a cercetat cântecele epice eroice românești, a delimitat baladele, cântecele istorice, eposul eroic ca specii aparte, a studiat istoria folcloristicii din România, Basarabia, Transnistria, textologia „complexă” și poetica istorică a folclorului epic, relațiile interetnice și interferențele în folclor, în monografia Vostocinoromanskii gheroiceskii epos (1967), urmată de Folklor i moldavsko-russko-ukrainskie istoriceskie sviazi (1975), Ustnaia epiceskaia tradiția vo vremeni (1989) ș.a. A luat în dezbatere poetica comparată a creațiilor epice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287173_a_288502]
-
Transnistria, textologia „complexă” și poetica istorică a folclorului epic, relațiile interetnice și interferențele în folclor, în monografia Vostocinoromanskii gheroiceskii epos (1967), urmată de Folklor i moldavsko-russko-ukrainskie istoriceskie sviazi (1975), Ustnaia epiceskaia tradiția vo vremeni (1989) ș.a. A luat în dezbatere poetica comparată a creațiilor epice orale est-europene și siberiene, cântecele eroice din colecția lui V. Alecsandri și problema textului lor de bază, publicând numeroase documente folclorice și analizând filonul folcloric în romanul contemporan. A efectuat cercetări de teren în Bulgaria, România
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287173_a_288502]
-
ș.a. A preconizat unele metode noi ale „folcloristicii experimentale”, bunăoară în descifrarea datei și textului baladei Ilincuța, determinând că a fost culeasă la 25 februarie 1791, cum demonstrează în studiul Samaia ranniaia zapisi vostocinoromanskoi epiceskoi pesni din volumul colectiv Folclor. Poetica i tradiția (1982). Lucrarea i-a prilejuit lui Adrian Fochi o cercetare specială a Dinamicii tradiției în cântecul epic popular românesc. În colaborare cu A.P. Dereveanko și A.B. Soktoev, conduce seria academică „Monumente folclorice ale popoarelor din Siberia și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287173_a_288502]
-
spațiul literar al epocii cînd apare cartea; perspectivă la care, între primii, în modernitate a apelat Paul Valéry. Ridică la statutul de concept lucrarea autorului, unul capabil să-l înglobeze și să-l definească: "Am considerat, ne spune eseista, poietica/ poetica și în coincidența amîndurora în însăși imanența operei. Coincidență vizată sau nu de scriitor, și prin care el, uzînd de multiplele modalități ale figurii numite "punere în abis" (mise en abysse), o desemnează ca atare pentru cititorul operei, făcut astfel
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ca atare pentru cititorul operei, făcut astfel părtaș la tehnica de producere a acesteia, la procesul prin care o poietică (acțiunea prin care este instaurată opera) devine o poetică (spunere despre acțiunea prin care este instaurată opera)". Definind poietica și poetica, crede îndreptățit să adauge un al treilea termen, "poietica" (pus în ghilimele), care este diferit de primul termen și prin care virtualitățile operei capătă corp în cursul lecturii, cum spune Blanchot, în lume și pentru lume. Se atașează posibilului cititor
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ca "lectură" a "textului" lumii în infinitele sale modalități". Cartea în întregul ei este și o pledoarie în favoarea muncii investite de scriitor în edificarea operei, subliniind prioritatea lucrării scriitorului în raport cu înzestrarea proprie. În definirea termenilor propune o perspectivă diacronică, astfel, poetica este: "1) orice teorie internă a literaturii; 2) alegerea făcută de un autor printre toate modurile posibile ale operei; 3) codurile normative construite de o școală literară, ansamblu de reguli practice a căror aplicare devine obligatorie". Relația dintre poietică/ poetică
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
bunicului, constructor zidar), nu cu adevăratul nume, Dan Barbilian. Cauza: "Nu aveam curajul să amestec pe geometru în poezie", deși întreaga sa operă lirică e o extază care celebrează logodna poezie-geometrie. Reperul de la care se revendică, în același interviu, este poetica vechii Grecii, cu directă ascendență din oda pindarică: "Neputînd să apar înaintea concetățenilor mei, ca poeții de altădată, cu lira în mînă și florile pe cap, mi-am poleit versul cu cît mai multe sonorități. Pe lîngă unitatea spirituală, adaug
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
care trăim, în care durate felurite există alăturea, conștiința unui poet să aibă neșansă să întîmpine conștiințele mai înapoiate ale contemporanilor, fără ca cuvîntul înapoiat să aibă nimica pejorativ - conștiințe angajate în timpurile lor particulare. Atunci se produce neînțelegerea" (I.B.). Prin Poetica domnului Arghezi ("Ideea Europeană", 1 noiembrie 1927), cu un motto din Ulalume, se delimitează de poetul Cuvintelor potrivite, cu multe accente nedrepte la adresa operei sale lirice, considerîndu-l un poet fără mesagiu, respins de Idee. I-l contrapune pe Eminescu (pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ca atare trebuiesc asociate corpului liric". Trei culori-simboluri fundamentale, aflăm în poezia Jocului secund, însoțite de trei mituri cosmogonice: mitul Oglinzii, mitul Nunții și mitul Soarelui, cum punctează Basarab Nicolescu în monografia amintită și unde citim: Există într-adevăr, în poetica barbiană, un rafinat simbolism al culorilor. Celor trei mituri fundamentale ale cosmologiei Jocului secund le corespund trei culori-simbol ce revin obsedant, cu un rol funcțional determinat: realizarea unei maxime densități de semnificație într-o expresie lingvistică de întindere minimă". Albastrul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]