2,275 matches
-
în Ion Barbu, op. cit., p. 182. 6 Sau, potrivit lui Valéry în Eupalinos, "a înlănțui, așa cum ar trebui, o analiză cu un extaz" (Paul Valéry, Morceaux choisis, Gallimard, Paris, 1930, p. 217). 7 Rimbaud, în Ion Barbu, op. cit., p. 186. 8 Poetica domnului Arghezi, "Ideea europeană", 1 noiembrie, 1927, în Ion Barbu, op. cit., p. 161. 9 Cuvânt către poeți, în Ion Barbu, op. cit., p. 183. 10 Rimbaud, în Ion Barbu, op. cit., p. 187. 11 În dialogul purtat cu Basarab Nicolescu, Michel Camus
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
asupra unui obiect a numelui altui obiect, fie de la gen la speță, fie de la speță la speță, fie după analogie. Ce vreau să spun prin trecerea de la gen la speță, se poate înțelege din exemplul: "aci mi-a stat corabia" Poetica (cap. XXI). Într-adevăr, "a sta ancorat" e unul din felurile de a sta. Pildă de trecere de la speță la gen e: "mii de isprăvi frumoase săvârșit-a Odiseu", unde "mii"are înțelusul de "multe"și e folosit de poet
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Institutul European, Iași. ANANIA B. V., 2001: Bartolomeu, Valeriu Anania, Biblia sau Sfânta Scriptură, Tipărită cu binecuvântarea și prefața Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Institutul Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București. ARISTOTEL, 1965: Aristotel Poetica, studiu introductiv, traducere și comentarii de D.M. Pippidi, Editura Academiei Republicii Populare Române, București. ASSAL J.-L., 1995: J.-L, Assal, " La métaphorisation terminologique", în Terminology Update 1995 XXVIII-2. AUGSBURG, T., 2005: Augsburg, T., Becoming Interdisciplinary An Introduction to Interdisciplinary
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Müller. Mai există unii amețiți de invidie care pun tot felul de pseudoîntrebări despre autoarea al cărei har se simte În largul lui și În germană și În română. Câți autori se pot mișca cu aceeași strălucire În două limbi? Poetica ei este În același timp și poetica adevărului, fără obloane, draperii sau filtre, dar mereu captivantă și surprinzătoare, adică de un mister revelator. Oare de ce mulți intelectuali din România nu Înțeleg că ceea ce contează la un asemenea nivel este În
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
care pun tot felul de pseudoîntrebări despre autoarea al cărei har se simte În largul lui și În germană și În română. Câți autori se pot mișca cu aceeași strălucire În două limbi? Poetica ei este În același timp și poetica adevărului, fără obloane, draperii sau filtre, dar mereu captivantă și surprinzătoare, adică de un mister revelator. Oare de ce mulți intelectuali din România nu Înțeleg că ceea ce contează la un asemenea nivel este În primul rând valoarea intrinsecă a operei. Herta
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
cu câteva aprecieri critice, isi zise Lăură în gând. Ceea ce însemna, bineînțeles, că vroia să se asigure că va fi băgată în seamă. - Eu n-am ascultat decât o singură poezie bună în seara aceasta, zise ea, o veritabilă ars poetica, demnă de mari scriitori: Marea, citită de d-nul Giugaru. Cred că acest tânăr poet va face carieră. Apoi, fără să facă o veritabilă analiza stilistica, argumentându-și punct cu punct opiniile, cita din memorie aproape patru strofe din poezie
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
măiestrit”. Despre „Corabia portugheză” - 1996, „Ironiile plecării” - 2000, „Desfrâu sacru” - 2005, cărți tatuate ironic pe bicepșii amantului aforistic, semnate de Alină Tăcu și aruncate cu grație sub ochii cititorilor, critică literară remarcă În tonul cărților „Un superior spirit ludic, o poetica a ocultării sentimentelor, o evitare continuă a enunțului direct... Sper În devenirea poeziei Alinei Tăcu, poeta de o solidă cultură, continuând nobilă tradiție a familiei sale”. (Cezar Ivănescu) * Alexandru Malin Tăcu este copilul poet. Un adolescent cu Înțelegere adâncă asupra
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
17, a avut timpul, dacă se poate spune așa, să Încheie o operă. Opera este ceea ce ați citit până aici și, dacă veți fi sinceri cu autorul și cu dumneavoastră Înșivă, veți recunoaște că așa este, ca de o operă poetica este vorba”. Proband ,,talentul de poet al lui Alexandru Malin Tăcu”, făcând referire la poezia ,,Iron Maiden” pe care o redam alăturat, Liviu Antonesei Îngăduie și Întâlnirea cu povestea autorului: ,, Nu au decât să vuiască mâinile/ De stânci și Înjurături
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
știu dacă ar fi căzut prea de timpuriu În manierism, Însă dacă ar fi fost un poet manierist, ar fi fost unul de calitate. Încărcătură emoțională a fiecărui poem nu e una căutată sau elaborată, ea vine dintr-o stare poetica perpetua, stare care i-a dat posibilitatea unei ușoare exprimări. Alexsandru Malin Tăcu intra astfel În categoria tinerilor poeți sacrificați de istorie, de istoria unor mâini murdare, istorie care a Îngăduit nedreptăți de tot felul, răzbunându-se pe te miri
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
harul cu care poetul s-a născut... Logică m-a Îndemnat să găsesc la fiecare poezie o anumita coerentă - uneori a fost nevoie chiar de efort - și am găsit-o de cele mai multe ori, nu am știut Însă niciodată dacă realitatea poetica descoperită de cititorul din mine este aceeași cu miză poetului. Vorbesc de o plurivalenta care subminează individualitatea poeziei, ce trebuie să fie - oricât de adânci i-ar fi misterele, oricât de generoasă elasticitatea - ea, Împreună cu felul ei și cu nu-știu-ce
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
poezie care să aibă o atât de perfect sincronizata menire...), se Întâmplă, si nu, În cazuri izolate, că titlul să fie bun iar conținutul să fie prost, sau invers; este o carte parțial sau complet referențiala. Dacă privim istoric evoluția poetica a lui Al. Tăcu, vom observa că aceasta se Încadrează la mijlocul dintre generațiile: una acut voind să ducă până la sacrificiu ceea ce ne-a dat perioada interbelică - și aici mă refer la C. Tonegaru, M. Crama, Al. Philipide, Gelu Naum până la
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de clișeele lirice ale vremii (poezii despre domnitori, România sau teiul lui Eminescu) și, copleșit fiind de ,,furtună de sensuri”, să dea frâu liber unui imaginativ ce nu-și trădează vârstă adolescentina, a aceluia ce se mărturisește Într-o ars poetica: ,,Port sub braț caietul de caligrafie al privighetorii” (,,Suflet de primăvară”). Cultiva cu precădere versul concentrat, puternic metamorfozat (de consemnat metaforele florale În cele aproape 70 de poezii din volum), preferând, nu de puține ori, forma și substanță Haiku-ului
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
moartea lui Malin: Poetul avea deja o știință a metaforelor, o știință a scrierii poeziilor cum rar poate fi Întâlnită la o asemenea, vârsta. Încărcătură emoțională a fiecărui poem nu e una căutată sau elaborată - ea vine dintr-o stare poetica perpetua. (...) Alexandru Malin Tăcu intra astfel În categoria tinerilor poeți sacrificați de istorie, de istoria unor mâini murdare, istorie care a Îngăduit nedreptăți de tot felul, răzbunându-se pe te miri ce, dar mai ales pe talent, pe ceea ce ar
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
murit un an mai târziu. La conducerea școlii îi succede Theofrast, cel mai important discipol al său. Scrieri. Aristotel a scris foarte mult, iar scrierile au, ca și autorul lor, o istorie interesantă. Ele au fost redescoperite treptat, dintre care Poetica abia în perioada Renașterii, unele dintre ele rămânând necunoscute până în prezent. După moartea lui Teofast, urmașul lui Aristotel la conducerea școlii, lucrările marelui filosof sunt duse în Asia Mică, unde putrezesc în subsoluri, fiind readuse la Atena pe la 100 î.Hr.
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
pe urma lui. Finalul lui Paul Everac implică totodată și evitarea recunoașterilor dintre personaje, identificări pe gustul autorilor clasici, dar care au fost resimțite ca artificiale chiar de unii contemporani ai dramaturgilor în cauză. În capitolul al XVI-lea din Poetica, unde enumeră cinci variante ale procedeului, Aristotel ia în discuție chiar piesa lui Euripide. Stagiritul admite ca verosimilă, conformă cu logica faptelor, recunoașterea Ifigeniei datorită scrisorii trimise, în chip firesc, celor de acasă. În schimb, teoreticianul - care consideră inadecvată mai
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
al Ortodoxiei autentice, devenise mai degrabă cel mai înaintat avanpost al creștinismului occidental din răsăritul Europei. Programul de studiu era întocmit după model apusean, latin. El era structurat pe cinci ani de studiu, acoperind cinci clase diferite: INFIMA, GRAMMATICA, SYNTAXIMA, POETICA și RETORICA. În primii trei ani, se învățau latina, greaca, slavona, polona (acestea erau de altfel și limbile de predare în Colegiu), la care se adăugau noțiuni de matematică, de catehism și de cântare bisericească. În anul patru se studiau
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
mal, apoi accidental intră într-un banc de nisip, e gata să se sfărâme, oamenii sar în apă, nisipul fuge de sub picioare, lotca trece pe sub mal cu o secundă înainte de prăbușirea unei mari bucăți de pământ. Preluând un termen din poetica lui Boris Viktorovici Tomașevski,<footnote Vezi, Boris Viktorovici Tomașevski, „Versul și ritmul. Observații metodologice” în „Ce este literatura? Școala formală rusă”, Editura Univers, București,1983. footnote> putem spune că pe parcursul acestui amplu fragment de text, se desfășoară anumite „fluxuri ritmice
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
trecutului și experiența actuală (cu referire la violențele care se înmulțesc și care au loc sub ochii noștri). Înțelegem și mai bine acum afirmația lui Aristotel: "Omul este diferit de animal prin aceea că este mult mai apt de imitație". (Poetica, 4). 63 Ori de câte ori este nevoie, omul apelează la memorie. Memoria este mecanismul care asigură funcționarea orientată a individului în timp și spațiu, este esențialmente un fenomen biologic, putându-se vorbi aici de o întreagă problematică, de la formele, tipurile și operațiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
enerva la școală; iată, încă o dată, o carte salvează un om!), apoi subiectiv-emoționalele remembers ale lui Petre Stoica "Amintirile unui fost corector", "Povestiri din calendar" de Brecht (plăcîndu-mi mult aceste mici istorioare "morale"), povestiri de Salinger și Joyce (banale, plate!), "Poetica" lui Aristotel (D-ne, ce de naivități!) și "Constructorii goticului" de Jean Gimpel (alt drum spre Renaștere fascinația mea!). Am mai și scris, deși-s obosit. Îmi propun de fiecare dată să nu mă mai plîng. Și iar nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
virtual în el, cunoscînd modalitățile nenumărate ale liricei". Alături de Adriano Tilgler crede, intuitiv, "că ceea ce dă organizațiunea unei poezii este factorul intelectual, ideea în înțelesul cel mai pur, pornirea de a comunica". Vom constata, cum precizează și Emil Manu în Poeticile lui G. Călinescu (postfață la Curs de poezie), că autorul Enigmei Otiliei este structuralist avant la lettre. Întreg acest curs, cît și Universul poeziei, predat tot la Universitatea ieșeană, în aceeași perioadă, premerg și nu sînt cu nimic mai prejos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a intra În cealaltă categorie, cea mai apropiată de realitate, a Probabilului. Am specificat: „adulții adevărați, reali”, deoarece există unii adulți, În genere marginali sociali Într-o formă sau alta, care nu pot sau nu voiesc a părăsi Încântătoarea și poetica - fantastic de libera! - categorie a posibilului niciodată! Ați ghicit, ei sunt poeții, blânzi nebuni, marii visători, dar și cei mai practici, sau cei care luptă pentru brevetarea „visurilor lor tehnice”, inventatorii de obiecte mai mult sau mai puțin necesare sau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
scade până la 7-10 pagini. Însă cel mai mult ador procesul în sine al scrisului, construcția subiectului, inventarea a tot felul de situații ș.a.m.d. Cartea trebuie să fie interesantă. Umberto Eco spune undeva că o carte necaptivantă seamănă cu poetica lui Aristotel. Astăzi se discută foarte mult despre așa-zisa literatură de consum, care a invadat piața cărții. Se emit și destule sentințe nedrepte pe acest subiect. Nu orice carte din această categorie este neapărat un eșec în plan literar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Aidoma multor scriitori, întotdeauna mi s-a părut dificil să vorbesc despre temele cărților mele. În general, ceea ce îmi doresc să fac totdeauna e să scriu ficțiune. De pildă, am un text autobiografic intitulat Love Poetry, the RUC and Me / „Poetica de dragoste. Eu și RUC”, unde RUC este Royal Ulster Constabulary, adică Jandarmeria Regală din Ulster. Această forță polițienească a fost foarte controversată și, ca parte a Procesului de Pace, urmează să fie rebotezată și restructurată în chip radical. Odată ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
multe amintiri pregnante cu el, ani la rând am fost foarte apropiați, ne vizitam, am făcut și vacanțe împreună, am jucat și fotbal împreună, câte și mai câte. În ce măsură poetul român este prins, în acest moment, între "cultura poetică" și "poetica culturală"...? Unde mai încape boemia culturală astăzi, în condițiile în care vizionarii se plâng că nu au mijloace să-și cumpere ochelarii cu care să vadă până departe, iar publicul pare să fie consumator mai mult de Mc' Cultură, decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cumpere ochelarii cu care să vadă până departe, iar publicul pare să fie consumator mai mult de Mc' Cultură, decât de cultură adevărată...? N-aș zice că termenii limită între care e captiv poetul astăzi sunt aceștia, "cultura poetică" și "poetica culturală". Convingerea mea este că există cu adevărat un dramatism al condiției actuale a poetului, dar acesta e dat de o marginalizare a poetului și a poeziei. Poezia nu mai interesează, posibilul cititor nu mai are disponibilitatea/ capacitatea/ instrucția/ structura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]