21,807 matches
-
este ușor de identificat și în muzicalitatea încântătoare a versurilor sale, ca și în policromia și varietatea formelor, ritmurilor și rimelor, o adevărată abundență... (Ion Brad) Universul poetic cuprinzător, predilect meditației, poartă culorile solemnității. Soluțiile lirice denotă o serioasă cultură poetică. Versuri muzicale, încărcate de dramatism, în care să poată vibra sensul adevărat, purtând în el deopotrivă «cerși pământ». Încrederea autorului în puterile izbăvitoare și răbdătoare prin timp ale poeziei este curată ca lacrima cea mai pură a suferinței... (Mariana Filimon
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382673_a_384002]
-
și miezul viu al pieselor cu adevărat semnificative, rezistente: "Poeți importanți se vor dovedi tocmai aceia care vor suporta această operație de "autopurificare" fără a-și știrbi profilul cu care critica de întîmpinare (critică ce, de obicei, remarcă prioritar "sistemul poetic") ne obișnuise. Altfel spus, poeții ce și-au intuit exact globalitatea forțelor creatoare, domolindu-și avînturile exterioare în favoarea dicteului lăuntric". Căci, așa cum nu ostenește a repeta antologatorul, "lirismul e, nu de puține ori, ceva ce nu ți-ai propus, o
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
repeta antologatorul, "lirismul e, nu de puține ori, ceva ce nu ți-ai propus, o întîmplare norocoasă". Un fruct al spontaneității, "de care uneori nici măcar autorul n-are cunoștință", materializat într-un șir de "insule de simțire-gîndire oarecum excentrice viziunii poetice predominante". Intuiția de poet a lui C. Abăluță merge fără greș (Cioran: "Orice poet adevărat este în mod necesar un critic de prim ordin") împotriva materialității pompoase (și oneroase) a unor compoziții greoaie la lectură, exhibînd pretenții filosofante ori abisalități
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
sînt exaltate pentru voluptățile lor intrinseci), ci mai curînd de ideea fixă a damnațiunii (să nu uităm că Infernul discutabil se încheie în chip destul de explicit cu poemul Iov). Spun "idee fixă" pentru că ea nu izvorăște dintr-o reală trăire poetică, ci este rezultatul unui expozeu exterior, prolix, aluvionar, cu inserții naturaliste uneori. Programul, îndeajuns de vizibil și de schematic, sărăcește puterea emoțională a unor versuri luate separat". Despre Marin Sorescu ni se arată: "Demitizarea de care s-a vorbit atîta
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
original ori numai divers, plin de acea mobilitate de spirit a omului simplu care vrea să demonstreze tuturor de ce e în stare". Iar în legătură cu autorul Necuvintelor apar asemenea aprecieri, presupunem că pentru unii iritante: Credem că "dreptul la timp" al poeticii nichitastănesciene este într-o măsură importantă grevat de ceea ce astăzi este perceput ca o indiscutabilă eroare: confundarea lirismului cu plasticizarea și sentimentalizarea ideilor. Creația văzută ca un produs exclusiv al minții și al speculațiilor pe care aceasta le învederează este
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
al minții și al speculațiilor pe care aceasta le învederează este capcana "noutății" stănesciene. Între uscăciunea poeziilor lui Nietzsche și maieutica parabolică a versurilor lui Nichita este o clară legătură, aceea a aspirației spre un ideal prin mijloace doar aparent poetice, căci de o discursivitate înghețată amintind conceptul filosofic. Nichita nu scrie cu căldura simțurilor umane, ci cu o rigoare științifică ține o prelegere despre însăși precaritatea acestor simțuri". Dacă ne-am dispensa de atari îndoieli, exprimate totuși într-un chip
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
autorul introduce în carte anecdote și episoade autobiografice - s-ar justifica pînă la un anumit punct. Însă, în ciuda aparențelor Opera zilelor, rămîne în primul rînd o lucrare de meditație filosofică asupra timpului, a dispersiei eu-lui și, în același timp o poetică provocatoare chiar prin faptul că reușește să răstoarne perspectiva impusă de critica și teoria literară de pînă acum, conform căreia limbajul, forma operei ar constitui însuși resortul ei: Pentru mine, literatura are de-a face cu ideile, cu capacitatea de
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
exemplară. În ansamblu, studiul reușește să concretizeze cu succes intențiile autorului de a realiza nu numai o istorie, dar și "o tipologie și chiar o estetică a discursului utopic"(iar prin ricoșeu a celui distopic, deopotrivă), ca părți ale unei poetici generale a utopiei. Mircea Opriță - Discursul utopic, Editura Cartea Românească, București, 2000, 307 pagini, preț nemenționat.
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
cînd poetica mișcării astăzi este atît de diferită de ceea ce defineam cu acest nume în anii '80? Douwe Fokkema: Problema definiției e mai puțin interesantă. Ceea ce consider important este conceptul care o subîntinde și modul în care sînt folosite posibilitățile poeticii postmoderniste. Pentru început ar trebui să facem o distincție între postmodernismul operelor literare, al criticii și teoriei, pe de-o parte, și uzul mai larg al cuvîntului postmodernism care e folosit pentru a indica anumite căi de evoluție a culturii
Prof. Douwe Fokkema: "Literatura n-are nevoie să fie politică" by Letiția Guran () [Corola-journal/Journalistic/16023_a_17348]
-
genere fără definiție. Sarcina dificilă de a circumscrie conceptul și-a asumat-o acum cîțiva ani, la noi (dar nu aplicînd un model deja verificat, ci tinzînd să umple un gol existent în ansamblul cercetării) Mariana Neț, prin cartea O poetică a atmosferei. Rochia de moar (Univers, 1989); în România literară nr. 15, 1990 a fost de altfel publicată o recenzie la acest volum, semnată de Cristian Moraru. A apărut recent (confirmînd interesul mai larg pentru un fenomen difuz și dificil
Despre atmosferă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16052_a_17377]
-
poetului ieșean Cassian Maria Spiridon, au apărut ca inedite în antologia de autor Pornind de la zero editată anul trecut de Cartea Românească. Dintr-o haltă părăsită nu este altceva decât o prelungire a vechilor obsesii și stări, într-un efort poetic zadarnic, care riscă pericolul redundanței. Îl regăsim, așadar, pendulând între aceleași stări de incertitudine, atât în dragoste cât și în existența fadă de zi cu zi. Iubirea a trecut ("degetele rătăcesc prin aer/ nu te mai aflu"), viața nu mai
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
de poezie efort hermeneutic. Făcînd doar gestul comunicării, fără a comunica nimic, poeții trebuiau citiți pentru frumusețea solemnă a liturghiei pe care o oficiau. Forma goală� a poeziei însemna că ea ne cucerește nu prin conținut, ci prin organizare; ideea poetică nu e rațional, ci muzical inteligibilă; criticii ar proceda prin simplă intuiție. În cea de a doua abordare, poemele sînt pline de conținut: nu ideatic, în sens strict, dar simbolic. Intuiția nu-i mai este deajuns cititorului. Ca hermeneut, el
Simbol sau "formă goală"? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16109_a_17434]
-
dar simbolic. Intuiția nu-i mai este deajuns cititorului. Ca hermeneut, el are nevoie de un cadru conceptual și de anumite mijloace de cunoaștere. Contradicția cu pricina e bogată în consecințe care s-ar cuveni stabilite. Modificarea în timp a poeticii lui Călinescu nu poate să nu aibă legătură cu analizele lui de poezie. Cu alt prilej, mă voi referi și la ele.
Simbol sau "formă goală"? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16109_a_17434]
-
și clișeele propagandei din anii '50-'60 au lăsat mai puține urme (�un exponent al poporului�, �revolta împotriva asupririi naționale și sociale�); domină, în schimb, ecouri structuraliste, obsesia lecturii simbolice, estetismul convențional și retorismul solemn (�o atmosferă specifică unei realități poetice originale�, �ridicare la rafinamentul intelectual circumscris în universalitate�, �efecte artistice unice� etc.). Structuralismul a lăsat ca moștenire, într-o formă degradată, ideea de a invoca în interpretarea textului aspecte formale, trăsături lingvistice. Din păcate, saltul de la descrierea plată la evaluarea
Referate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16117_a_17442]
-
artistice unice� etc.). Structuralismul a lăsat ca moștenire, într-o formă degradată, ideea de a invoca în interpretarea textului aspecte formale, trăsături lingvistice. Din păcate, saltul de la descrierea plată la evaluarea efectului artistic e adesea aberant: O seamă de expresii poetice sunt realizate prin întrebuințarea cratimei "turmele-l urc", "caută-n frunza cea rară", "valea-i de fum"� (de fapt, �valea-i în fum�). Discursul îngrămădește informații între care nu există nici o legătură, oscilînd între absurd și tautologic: Muzicalitatea versurilor dispuse
Referate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16117_a_17442]
-
apartenență filială. A lua de la părintele tău este cel mai firesc lucru. Nu numai prozatorii ci și poeții amintitei generații au luat, cu același sentiment filial, de la Caragiale, în special poeții �sudici�, �bucureștenii�, încorporând citate din el în textele lor poetice. În Postmodernismul românesc Mircea Cărtărescu, în postură de cercetător, menționează un fel de a proceda la care el însuși, ca poet, a recurs. (�Citatele din Caragiale, autor pentru care poeții bucureșteni din "Cenaclul de luni" au avut un adevărat cult
Învingător și învins by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16111_a_17436]
-
au făcut, ar trebui să facă sau vor face. Le vine mai ușor să se explice cu vorbe decît cu fapte. Produc (încă) multă literatură orală. Sau o provoacă. Dar, cum nu au aptitudinile (literare) necesare și nu dețin o poetică adecvată, produsul lor (literar) nu este de o calitate satisfăcătoare. Și, unde nu-i literatură nu-s nici fapte pe măsură. O asemenea "literatură", a politicienilor, este una destinată consumului imediat (găzduită mai degrabă în formele trecătoare ale mass-media), alienantă
Politica de povestit by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/16125_a_17450]
-
găsește refugiul în alcool. În zbaterile sale se reflectă ceva din agonia spiritului uman. Cartea poate fi percepută drept o frescă a anilor 1930, oglindind tulbure lupta împotriva forțelor întunecate ale fascismului, explorând totodată o bogată structură simbolică la nivel poetic și transcendental. Malcolm Lowry: Sub vulcan. Editura Polirom, Iași, 2003. Preț: 189 000 lei. Învățătură erotică O carte inspirată, nonconformistă, spirituală și savuroasă, ce descrie tehnici erotice clasice și orientale, precum și modele americane de comportament sexual. Alături de informații practice, descrie
Agenda2003-18-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280974_a_282303]
-
Bulgakov dezvăluie lupta acerbă „cu mizeriile existenței”. Folosindu-i o metaforă din propriu-i jurnal, criticul conchide apreciativ: a fost „un tun de mare calibru, care se străduiește să nu fie înghițit de smârcurile unei istorii teribile”. Între elementele de poetică ale jurnalului intim, se enumeră spontaneitatea, autenticitatea, simultaneitatea - cunoscute, dar nu și formulate așa, de pe vremea lui Titu Maiorescu. A se vedea Însemnările zilnice. Sunt derutat, chiar și acum când scriu această prezentare, de ce în niciun capitol al celor două
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
mărunte, domestice, din propria-i gospodărie, obligațiile de gazetă, starea după telefoanele intempestive ș.a. Silueta criticului recunoscut se descoperă în zeci de formulări, adesea categorice (1), dar prozatorul îl însoțește ca o umbră, obligându-l la o contemplare de tip poetic (2). Extrag câteva formulări de o asemenea factură: „Cinismul nu este o specialitate gidiană. Va mai trece o generație, vor trece chiar două pentru ca adepții zeiței H.(gays) să iasă pe stradă și să ceară protecția organismelor internaționale. Gide luptă
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
că el o ia în răspăr, Iulian vorbește cu eliptice, contorsionează topica și se joacă de-a vocabularul învechit ori rafinat culturalicește. Versurile demonstrează imediat că de un literat e vorba și că literatul nu se complexează de propria cultură poetică și nici nu se rușinează s-o etaleze prin decalcuri (de orice tip) ce fac aluzie la obiceiele de versificație ale lui Barbu, Arghezi ori Stănescu. Doar că la Iulian aceste apucături și întorsături de sintaxă sunt de joacă, nu
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
nu se rușinează s-o etaleze prin decalcuri (de orice tip) ce fac aluzie la obiceiele de versificație ale lui Barbu, Arghezi ori Stănescu. Doar că la Iulian aceste apucături și întorsături de sintaxă sunt de joacă, nu de principiu poetic; sunt rafinătățuri, nu responsabilități. Mai stă, firește, și ironia (autoironia) de pază, ca nu cumva caligrafia densităților, obținută prin elipse și alăturări brutale de notații, să dea în bombastice ori patetice. Așa că Iulian se păzește de aceste primejdii luînd ceva
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
un monolit retoric. Iftime vrea poezie de suflu, de impetuozități imaginative, cu ritm de avalanșă verbală. Întreg volumul (gros destul) e, cum zice Cristian Livescu (în „Convorbiri literare”), „un șuvoi confesiv debordant” și inflamat fantasmatic. Poemele rulează realitate și cultură (poetică îndeosebi) în ritm amețitor și indistinct, cu febră halucinatorie și cu voluptăți whitmaniene întreținute anume. Confesiile și profesiile poetice traduse în subsoluri (în același vîrtej de notații, doar că aici mai eseistice) optează pentru extaza ritmică („leșin de plăcere, ca
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
destul) e, cum zice Cristian Livescu (în „Convorbiri literare”), „un șuvoi confesiv debordant” și inflamat fantasmatic. Poemele rulează realitate și cultură (poetică îndeosebi) în ritm amețitor și indistinct, cu febră halucinatorie și cu voluptăți whitmaniene întreținute anume. Confesiile și profesiile poetice traduse în subsoluri (în același vîrtej de notații, doar că aici mai eseistice) optează pentru extaza ritmică („leșin de plăcere, ca o nubilă anemică /.../ cînd simt ritmuri ample”, zice Iftime) și pentru „turbioanele de iraționalități care să scoată ceva la
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
mi-a plăcut și mie). Fără, însă, să-și poată explica prea bine de ce. Adevărul e că, în ciuda politropismului său (care nu se referă numai la pendulările între poezie și proză, ci și la felul în care își administrează formulele poetice), numele lui Dan Sociu e în continuare asociat minimalismului cotidian pe care l-a practicat la început (în Borcane bine legate, bani pentru încă o săptămână și, trei ani mai târziu, în Cântece eXcesive). Într-un articol dedicat poeziei postrevoluționare
În arcane de pădure by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2797_a_4122]