8,144 matches
-
ce-i veghea creșterea. Urcă, nalt și uscățiv, treptele ierarhice ale ordinului, facându-se repede remarcat prin lucrările sale timpurii, singurele de altfel, modele de demonstrație scolastică lecturabile și astăzi: De fonte miseriarum (Despre izvorul nenorocirilorî, identificat a fi stomacul, nesățioasa poftă de mâncare, și Querimonia serpentis ( Tânguirea șarpeluiî, prima încercare - timidă, e drept - de a reabilita întrucâtva în dogmatica creștină imaginea șarpelui, nu a celui biblic, bineînțeles, ci a celui de casă (Natrix Natrixî, văzut ca un appendix terrae. Un ulcer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
îngăduiți-mi acum să vă iau, glumind puțin, crucea dumneavoastră simplă și să v-o ofer pe-a noastră dublă, căci noi nu suntem obișnuiți cu atâta miere. Dacă așa doriți, cu plăcere - spuse Damiani, căruia-i sclipiră ochii de poftă de când văzu că-i revine un fagure dublu. Luară fiecare câte-o farfurioară și-o vreme se auzi numai clinchetul suav, cuviincios al lingurițelor. Dacă am înțeles bine, vă numiți Metodiu - spuse cardinalul Damiani, desprinzând cu dibăcie unul dintre brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
afară! țîn mireasma teilor În scîncetul mieilor buzele fiarei unsuroase roșii mîinile ca lemnul umflat al latrinelor ce caută cu atîta Înfrigurare În buzunar corpul delict) Rasputin, Rasputin, the russian sex-machine țcăci rostind vorbe trufașe și deșarte ei momesc Întru poftele trupului cu desfrînări pe cei ce abia au scăpat de rătăcire cîinele se Întoarce la vărsătura lui și porcul scăldat se tăvălește În mocirlă) — Extraordinare poze! Marcelică În chip de Lollobrigida. — Ești genial mon cher Machiavelli! — Vreau și eu, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a valma În circumvoluțiile mele. Penibile aceste recunoașteri În mizeria cărora Încă mai tresare vanitatea. CÎnd mă aflu În locuri unde știu că nu mă vede nimeni sau cînd sînt singură acasă, mă surprind făcînd gesturi urîte; simt atunci o poftă grozavă să Încerc tot ceea ce mi s-a interzis În copilărie. De pildă umblu cu picioarele goale, Înjur, Îmi șterg mîinile de capot, mă scarpin, ling farfuriile, rod resturile de salam de pe coajă. Am un soi de voluptate să recuperez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
divertisment necesar așa cum spiritul În agonie mai Încearcă să producă ipoteze hazlii ca să vadă dacă mai poate să rîdă, un stimulent intelectual ca vinul tonic Chihăiescu pe care mi-l dădea mama mare cu lingurița Înainte de masă să-mi facă poftă de mîncare oare carnea asta o să ajungă să-i sature pe toți și era amar amar de mi se răsucea limba În gură) — ... conticuer omnes intentique ora tenebat inde toro pater Aeneas sic orsus ab alto, ce profesor era Graur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
deosebită condescendență pietricele În pantofi ca dinții de viperă una mai ascuțită decît alta bei ceaiuri de ghimpe Îți cresc ghimpi În tălpi și În palme ești un martir obligat afrontul de a nu-ți putea alege singur suferința după pofta inimii Între două opriri vezi aceste convoaie cățărîndu-se cu carnea sîngerîndă pe un edificiu de fiare și cărămizi le auzi sudalma horcăitoare punctînd un marș triumfal și briza devine mai dulce Îți amintești fața ta În oglindă zîmbind unor aplauze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și de buletinul de identitate, nu mai au nevoie de ea. Cei care nu au obținut-o niciodată, obosiți de atîtea eforturi zadarnice, Încetează de asemenea s-o mai rîvnească. Dar ce fac vitalii, Îndîrjiți, furioșii, ce substituie ei acelei pofte de glorie după ce obiectivul a fost atins? Se retrag la țară, se ocupă de grădinărit, devin rentieri? Nu. Se aruncă Într-o tentativă și mai temerară și Încearcă altă glorie mai mare, una universală, de pildă să cucerești Parisul cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
el o jumătate de litru de lapte dintr-o suflare. „Păi, bineînțeles că din sticlă! În pijama, bineînțeles! Păi, bineînțeles că-i era frig! I se prelingea atât de savuros la colțul buzelor, că mi s-a făcut și mie poftă. Am ciocnit.“ De la acest sfintesisoieăstamaitrăiește a devenit el Sfântul Bódog. Apoi, într-o după-amiază, a scăpat ceașca de cafea pe jos. Tocmai o ridica sau voia s-o pună pe masă când a reieșit că totul n-a fost decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pasă dacă ești copil sau bunic. Îi pasă numai de ai un suflet de dat. Asta-i tot ce contează pentru Iisus. Ascultați-mă, prieteni, asta-i tot. Ce poa’ să vrea mai mult? Nu vrea bogății materiale. Duc la pofte. El are un univers întreg. Voi ce-aveți? O mașină pe care o folosești ca să ucizi când conduci după ce ai băut vin? O casă care poate ușor să se transforme într-un loc de păcat? O afacere din care-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
când în când violente. Voiam să îl rănesc, să îl pedepsesc, și toate emoțiile mele își găseau ecou în ochii lui ca și cum m-aș fi văzut pe mine în el. Deși muream de somn, nu am putut să mă opresc; pofta cărnii trecea peste orice și m-a condus până când am rămas epuizată, am clacat, doar ca să mă trezesc după puțin timp cu aceeași poftă de a mă izbi de el până la dispariție, de corpul lui reînnoit și vioi ca întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fi văzut pe mine în el. Deși muream de somn, nu am putut să mă opresc; pofta cărnii trecea peste orice și m-a condus până când am rămas epuizată, am clacat, doar ca să mă trezesc după puțin timp cu aceeași poftă de a mă izbi de el până la dispariție, de corpul lui reînnoit și vioi ca întotdeauna. Când am adormit l-am visat pe Walter, sute de Walter căzând de la aceeași fereastră, iar și iar, ca și cum corpurile care nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Mi-am păstrat calmul. îmi era frică de ce eram în stare să îi fac. Nat era rece de-a binelea când a sosit poliția. * * * Ofițerul m-a lăsat în camera de interogatoriu, ducându-se după doctor. Deja mi se făcuse poftă de un calmant. Luați-mă de aici, faceți-mă să uit. Dar spre dezamăgirea mea, când s-a deschis ușa nu a apărut doctorul, ci D.I. Fincham, dintre toți oamenii. —îmi pare foarte rău să aud ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
același lucru cu mine cum făcuse Sucki cu „mireasa“ lui, dacă mai îndrăznesc să vorbesc așa despre familia sa. - Am dat-o în bară cu „nunta“, a recunoscut prietenul nostru. Dar mă simt bine, neobișnuit de bine și chiar am poftă acum să-mi iert soția, să retrag cererea de divorț și poate să mă culc cu ea! Noapte bună, dragi prieteni! Prietenul nostru luă colivia cu „mireasa“ sub braț și dispăru în noapte. Era trecut de ora două și afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ascundea o graviditate avansată. Carla ne-a invitat cu brațul în aer la o masă sub un copac mare. A dispărut ca să apară imediat cu pizza ciclista ce mirosea a rozmarin și a mare. Eram înfometați și am mâncat cu poftă, fără să știm că pizza ciclista era destinată numai să ne deschidă apetitul. Sub un alt pom, Carla aranjase o altă masă, unde împreună cu signor Fumo ne-a servit douăzeci de feluri delicioase de mâncare. Printre ele erau flori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cu ideea asta. Tăcerea e însă prea grea, omul e într-o stare avansată de demență, așa că bine-ar fi să-i răspund ceva înainte să se îmbăieze în viscerele mele, la care acum mi se pare că privește cu poftă. - Sunt cu tine, Bogdan, îmi aud din nou gura vorbind, fără mine, pentru că nici măcar nu am avut puterea s-o deschid. Sunt mai degrabă gândurile mele, care au ajuns, după minute de așteptare, să fie mai lesne de înțeles decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
al unei curți celte, străfulgerat de posibilitatea ca viața să nu aibă sens, nenumărate soluții care răspund și, amestecate, fac sens, gust și culoare pentru coincidențele inexistente care își ițesc capul asemeni unor lilieci atârnați de tavanul unei peșteri, stranii pofte pornite la vederea unor chipuri feminine negre, mistice, inspirând mirosuri orientale, forme migdalate și stranii ale unor ochi sidefii ce nu pot fi cuprinși, scalpuri și bucăți de față netede, scandinave, fracțiune de geniu necuprinsă, izbucnită, înțeleasă și întrevăzută în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cuvinte: „Haideți, maestre, vă rugăm!”. Clinchete de pahare: cliinkkkkk!!! și alte clinchete cristaline ale râsetelor mai multor femei se răspândiră în spațiul imens al acestei clădiri, lovindu-se de pereți. Bună dispoziție. Mânat și avântat de nestăvilita mea curiozitate, de pofta mea niciodată satisfăcută de a petrece zile întregi, m-am avântat pe scările ce urcau către o uriașă sală de lemn. Vocile se auzeau dinspre o ușă aflată în stânga mea, o monstruozitate de stejar de aproape trei ori mai înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
teatru, pe stradă, într-un cuvânt, oriunde, oriunde. Adică ce-ar fi, dacă, fără să-i văd măcar chipul, m-aș lăsa impresionată de mușchii lui (și ca urmare a dualității trupului și spiritului, n-aș manifesta reticență în satisfacerea poftelor mele) și, fără să spun un cuvânt, plină de veselie, l-aș provoca și, apoi, m-aș lăsa târâtă în pat, pe o bancă sau poate chiar într-un gang; ce impresie ar produce această faptă a mea asupra prietenelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
într-un „i-o-a“ coborâtor. Cu ochii încă plini de lacrimi somnoroase, acesta clatină mustrător din cap și-și freacă fața atât de tare, de parcă ar vrea să smulgă de pe ea și pielea, și somnul. E sigur că acestei pofte de somn a lui Matei i se datorează faptul că locatarii imobilului au renunțat la serviciile lui. Drept care, în imobilul nostru, de ani buni au fost instalate sonerii pentru fiecare apartament. Când sună telefonul, Matei apasă pe soneria corespunzătoare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o încurajă Toma. Acum e ziua în amiaza mare, nu suntem în pericol. Nu numai că atacă oameni singuri, dar o face numai noaptea. Pe de altă parte, așa cum am stabilit mai devreme, a atacat de două ori noaptea trecută, poftele lui sunt acum satisfăcute. Cred că nu se mai află în zonă. Se bucură de isprăvile lui nocturne, pe undeva prin partea cealaltă a drumului forestier. Rămân la părerea mea că bârlogul lui se află pe Muntele Rău, acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nu mai așteptă să vadă dacă ceilalți îi urmează îndemnul și dădu peste cap pălinca. Oftă de plăcere și își umplu din nou paharul. Înșfăcă o felie de slană pe care și-o aruncă în gură, după care mușcă cu poftă din pâine. Doamne, că bună mai e! exclamă el cu gura plină. No, ce faci Cristi? Nu te mai codi, trebuie să bei până la fund, nu-ți lăsa bătrânețile în pahar! Ei, ce spui, nu-i așa că am dreptate? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bine zici, dragul meu Cristi, îl aprobă Calistrat, domniței îi place să râdă de un paznic bătrân și obosit pe deasupra. Spunând acestea, se apropie de masă de unde mai pescui o bucată de slănină pe care începu să o mestece cu poftă. Dădu să plece, dar se opri ca și cum uitase ceva. Se întoarse la butoiaș, de unde se mai servi cu o porție de pălincă: No, dacă tot am venit până aici, era păcat să plec fără să-l umplu, se justifică el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care erau toți țigani. Alții, tot din aceeași etnie, veneau la cerșit, dar asta nu afecta buna dispoziție. La sărbători se bea mult, mai mut vin decât rachiu, care se bea în păhărele mici (cât degetarul!), mai mult pentru deschiderea poftei de mâncare. Se obțineau două feluri de țuică, rachiu: de tescovină și de prune; nu se amestecau. Rar se făcea din alte fructe: pere, zarzăre, caise, cireșe dulci și amare. Nu numai la sărbători se bea: se bea tot anul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
muzică o penetra Între coapsele palide și tremurătoare. Aceleași mîini care Îmi citiseră chipul cu șase ani În urmă În Întunericul Ateneului strîngeau acum bucile lucind de sudoare ale maestrului, Înfigîndu-și În ele unghiile și trăgîndu-le spre sine cu o poftă animalică, disperată. Am simțit cum mi se taie răsuflarea. A trebuit să rămîn acolo, paralizat, vreme de aproape o jumătate de minut, pînă cînd privirea lui Neri, neîncrezătoare la Început, aprinsă de mînie după aceea, a băgat de seamă prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
plutea peste parterul cu fotolii. — Miroase ciudat, comentă Fermín Romero de Torres. Ca un pîrț rînced, de notar sau de procuror. — Nu. Miroase a hîrtie arsă. — Hai, ia un Sugus de lămîie, că te vindecă de orișice. — Nu mi-e poftă. — Atunci Îl pui deoparte, că nu se știe niciodată cînd un Sugus de lămîie te scoate din Încurcătură. Am vîrÎt bomboana În buzunarul jachetei și am plutit peste restul filmului fără să mai acord vreo atenție nici Veronicăi Lake, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]