3,697 matches
-
pe domnișoara Tuza, la clasă; la tablă. Nu mai stă la noi de aproape un an, nici la Severin, și-a găsit altă, alte gazde convenabile, unde șăde-ghine cu flăcăul ori cu omul, până când dă peste ea fumeia și-o poftește să-și caute altă convenabilă - s-o-ngrășat pi la șăli ș’ pi la chept, da chicioarele tot subțiri, tot subțiri, ca să fie sprinteioară, când bate cu ele văzduhul - așa zic gurile rele. O văd pe domnișoara Tuza arătând, la clasă, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Întuneric și-i plin de balegi... Și trebuie să se Întoarcă repede acasă, unde e așteptat cu masa - de la masă l-am ridicat. - Și eu am fost În uliță, cu bagajele și nu-i mai foarte-Întuneric decât aici... Te-a poftit și pe tine la masă? - Ți se pare, acum, că-i Întuneric!, strigă mama, deși suntemalături. Lasă, ne obișnuim noi... - Eu nu vreau să mă obișnuiesc. - Dac-ar fi toate după vrerea noastră... - Este! Eu vreau să fac pipi. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-te! —Așa te vreau! a exclamat Julia lovindu-și ceașca de ceai de mentă de paharul lui Alison. Să bem în cinstea soțiilor numărul doi care fac legea în cotețe! — Pentru asta ne rugăm toate! a râs Fiona. Domnișoară Jones, poftiți o scrisoare de divorțtc "Domnișoară Jones, poftiți o scrisoare de divorț" Alison s-a deplasat încet de la pat înspre baia spațioasă a camerei din elegantul hotel Babington House, din Somerset, un antidot pentru săptămâna deosebit de stresantă pe parcursul căreia Sofia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lovindu-și ceașca de ceai de mentă de paharul lui Alison. Să bem în cinstea soțiilor numărul doi care fac legea în cotețe! — Pentru asta ne rugăm toate! a râs Fiona. Domnișoară Jones, poftiți o scrisoare de divorțtc "Domnișoară Jones, poftiți o scrisoare de divorț" Alison s-a deplasat încet de la pat înspre baia spațioasă a camerei din elegantul hotel Babington House, din Somerset, un antidot pentru săptămâna deosebit de stresantă pe parcursul căreia Sofia se întrecuse pe sine în a găsi noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
N-am vrut să fiu așa de insensibilă, a asigurat-o ea pe Alison cu un oftat. Oricum, așa cum am mai zis, s-a terminat. O să recurg la un divorț rapid, după care James o să fie liber să facă după cum poftește. Deci, casa aia splendidă o să-ți rămână numai ție? a întrebat-o Susan surâzând cu nostalgie. — Nu. I-am spus că poate să și-o țină. Eu mi-am închiriat un apartament cochet și nu vreau decât o mică sumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
că nu sunt returnabili 25 Proștii se grăbesc acolo de unde îngerii au plecat deja 42 Un prieten aflat în nevoie e un prieten care trebuie evitat 53 Bărbați și femei. Femei și bărbați. N-o să meargă niciodată 65 Domnișoară Jones, poftiți o scrisoare de divorț 83 Rudele îndepărtate sunt cele mai bune 97 Ia-o pe fosta soție a soțului meu... te rog 114 Adolescenții sunt pedeapsa pe care ne-o dă Dumnezeu pentru c-am făcut sex 131 Iubește-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Am priceput, spuse. E prima dată când vii la oraș... Ai unde să dormi? — Nu. — Știu un loc aproape de casă... Poate te primesc acolo... Văzu că celălalt nu se hotărăște să se clintească și făcu un gest larg cu mâna, poftindu-l să-l urmeze. Hai! zise. Nu te teme... Nu sunt curist și nici n-am intenția să te fur. îi plăcu chipul acelui bărbat, obosit, marcat de ridurile unei vieți grele, aproape galben din cauza ceasurilor de muncă de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nu știa ce să creadă, și parcă s-ar fi temut să râdă văzându-l pe frate-său cum îi dădea înainte cu sângele martirilor și, orfanilor, care s-a făcut banane și portocale, carne, brânză, ouă, tot ce-am poftit la viața noastră și-am visat... Parcă ar fi înghițit în sec soră-sa, aplecându-se peste ceașca de cafea, dând parcă să se ascundă după ea, șoptind șuierat: ai cui eroi? care orfani? la care Rafael că vorba vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
rest, povestea asta de râs și de plâns de care se agață Rafael, cu eroi care și-au dat viața și sângele pentru ce? Elena nu înțelege și nu concepe, în timp ce el că uite, tot ce-a visat și-a poftit, păi și ce dacă? Tot așa a tras nădejde și la moșteniri, umblând prin arhive de primării, da’ n-a fost să fie. N-are nimic, Rafaele, ducă-se, noi să fim sănătoși, dar el că nu, surioară, ei ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pântece și lăsând la vedere pântece și fese semețe, umeri și sâni printre șorturi multicolore și bermude și fuste până-n gaura curului și chiloți cu ața-n cur, preumblându-se și defilând prin lumina vitrinelor încărcate cu tot ce ți-ar pofti sufletul... Bani să ai, păi, cum naiba, are lumea bani. Degeaba se vaită lumea, că uite, dă pe-afară... Împărăția nemuririi e departe; pentru ei, da, că el e asigurat de viața veșnică și n-ar mai avea la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Câți să ceară? 16. Ochii lui Rafael fugeau în toate părțile, excitați de lumina răsfrântă din grămezile de fructe exotice de pe tarabe. Astă-iarnă șuiera vântul a pustiu pe-aici... A năvălit belșugul, uite, cu tot ce-am visat și-am poftit la viața noastră, ca să ne oblojească sufletul și stomacul, și lumea asta mișunând încolo și-ncoace prin aburul pârguit al dimineții de iunie. Privirea îi zăbovi într-un târziu pe un dog german uriaș, negru, deh, privirea se minuna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să tot aibă vreo optzeci de kile... Ditamai leopardul, cât un catâr numai bun să-l înhami la o teleguță și suplu, înalt, musculos, cu blana strălucind în lumină ca unsă... Plescăia. Îți lasă gura apă, deh, ca și cum închipuirea ar pofti la ceva ca o panteră-leopard - ceva de genul ăsta, un animal făcut să alerge liber prin sălbăticie, în junglă sau în deșert. Cât de liber, Doamne ferește, e legat, priponit cu lesa de gărdulețul de fier din fața băcăniei. Uite-l și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe un bebeluș... Un bebeluș ar fi floare la ureche. Un morman de cărnuri vinete și veștede, de nouăzeci de kile, de-i iese sufletul pe toate părțile. O legumă, deh, da’ are stomacu’ bun. Se hrănește, mănâncă, e voinică... Poftește, bagă-n ea de toate. Ie cum ie mai rău: nu-și permite să angajeze o femeie să aibă grijă de ea, da’ nici să stea cu ea toată ziua acasă. N-are încotro, trebuie să umble încolo și-ncoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mamii, uite pă mâna cui am nimerit, să nu-mi tihnească la o vreme de bătrânețe, băiatu’ mieu, mai sclerozat decât mine, mărgăritaru’ mamii. Nu mai recunoaște în ruptu’ capului ce a comandat - barem doi ardeiași umpluți i-ar fi poftit suflețelu’ de la mărgăritaru’ mamii și apucă-te iarăși, mărgăritaru’ mamii, de bucătărit, de te prinde două noaptea cu capu-n aragaz, și cât de stresat și tracasat, da’ poți să zici ceva? Mămica lui. E mai rău ca un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
din pricina plânsului. Aia e, că se lăsase cotropită de deznădejde. Slaba credință, slăbiciunea, Mirelo, fiindcă nu te rugaseși și nu fuseseși în stare să te bucuri îndeajuns. Copilul, deh, se bucurase cât se bucurase de ea, până ce bucuria-i ostenise... Poftise la cârnați în post. Se spurcase, da, tot așa cum se lăsase ispitită cu bani de doamna avocată... A tras de dolarii doamnei Petronela până spre sfârșitul lui aprilie. Zici că barem să ieși din primăvară, dar degeaba s-ar desprimăvăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ar fi venit puțin mai devreme de la școală, i-ar fi văzut pe oamenii ăia. Familia lui, da, niște străini bogați și cumsecade, care-l iubesc, și o să fie fericit cu ei. O să aibă de toate Petrișor, tot ce-i poftește sufletul... Fiu-său o asculta cu gura întredeschisă, cu privirea dilatată de uimire și încântare, și că ce bine ar fi fost să mă fi dat și pe mine la străinii ăia bogați... Lui Mugurel nu-i pasă. O să uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
singur pe lume și nici de tot străin... Ba tocmai că bătrânul pare cumva înstrăinat, reținut, căindu-se poate că a fost cândva prea aspru cu fiică-sa, și totodată parcă l-ar intimida prezența lui Rafael, îmbiindu-l și poftindu-l, taicule, bine-ai venit, fă-te comod, și el lungește gâtul după nepotul ăsta nou, de care ia cunoștință cu întârziere. Pare să-l ceară Mirelei și ea ezită o vreme, făcându-și de lucru și foindu-se de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
preda În fața unei mulțimi de fete, săreau În sus și-n jos. La Chalk Farm, unde se credea cu tărie În egalitatea de șanse, era mai bine decât În majoritatea sălilor; unii dintre membrii care Încălcaseră aceste drepturi fuseseră deja poftiți pe ușă afară. Era oarecum ironic că antipatiile lui Jeff se Îndreptau mai cu seamă către Derek, care nu se alăturase niciodată celor ce-l luau peste picior, fiind mult prea ocupat să măsoare din priviri orice fund feminin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
-și minunații ei ochi. — Trebuie că Lesley umblă să-i ia gâtul Lindei. Se pare că a urlat la ea - la Linda, adică - În birou, ieri. — Lou zice că Linda nu și-a pierdut calmul, a negat tot și a poftit-o pe Lesley să nu mai depășească limitele normale de isterie. — Și Derek? Cred că stă la cutie, dacă e să mă Întrebi pe mine. Eu nu l-am mai văzut la sală de zile Întregi. Tu? — L-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
o ceașcă de ceai? Îmi adresă ea veșnica Întrebare. Da, te rog. Se duse În bucătărioară și puse ceainicul pe foc. — Te invidiez, să știi, spuse ea pe deasupra aburului care se Înălța, pentru că poți să vii și să pleci când poftești. De la sală, adică. Noi suntem acolo mai tot timpul și ne scufundăm În lumea asta mizerabilă... Lucrurile iau proporții exagerate... Linda te Înnebunește pentru fiecare măruntiș... Vocea i se pierdu. — Ai putea foarte bine să pleci, i-am sugerat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
privitori să tremure. Uriașul privește lung la acest personaj rotofei, iute la mânie și plin de neastâmpăr, care a trebuit să se Înalțe ca să ajungă până la el, apoi lasă capul În jos, Își șterge obrazul și se supune. După ce a poftit pe toată lumea să iasă, Abu Taher le face semn străjilor să se apropie. Acestea Își prezintă pe nerăsuflate raportul, răspund la câteva Întrebări, se străduiesc să arate de ce au lăsat să se creeze o asemenea Îmbulzeală pe străzi. După aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
adresându-se agresorilor - voi toți să vă duceți, la rându-vă, acasă! Până mâine, nu se va hotărî nimic. Prizonierul va rămâne aici peste noapte, Îl vor veghea străjile mele, și nimeni altcineva. Surprins să se vadă atât de repede poftit să dispară, omul cu cicatrice schițează un protest, dar se răzgândește imediat. Prudent, Își apucă poalele veșmântului și se retrage cu o plecăciune. Când rămîne față În față cu Omar, avându-i ca martori doar pe propriii săi oameni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
examinează rictusurile, freamătele bărbii. Încet, se lasă invadat de Încredere. Trăsăturile i se destind, i se relaxează. Se desprinde de străjile care, la un gest al cadiului, nu-l mai opresc. Apoi merge să se așeze, fără să fi fost poftit. Judecătorul zâmbește cu cumsecădenie, dar Își reia fără păsuire iscodeala: — Ești tu oare necredinciosul pe care-l zugrăvesc unii? Mai mult decât o Întrebare, e un strigăt disperat de ajutor, pe care Khayyam nu-l respinge: — Pun la Îndoială zelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lăsa teama să se strecoare În suflete. Din fericire, unul din vechii mei discipoli, aici de față, l-a recunoscut pe eminentul nostru vizitator și a venit să-mi dea de știre. Îl arată cu degetul pe Studentul-cu-Cicatrice și Îl poftește să se ridice: Cum de l-ai recunoscut pe imamul Omar? În loc de răspuns, câteva silabe bolborosite. — Mai tare! Uncheșul de aici nu te aude, strigă cadiul, arătând spre o venerabilă barbă albă de la stânga sa. — L-am recunoscut pe strălucitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
boltit, pentru a ajunge În curtea unui caravanserai, cu o fântână În mijloc, cu oameni și animale care umblau de colo-colo și, de jur-Împrejur, pe două caturi, cu odăi pentru călători. Bărbatul a spus: „Vei putea să rămâi aici oricât poftești, o noapte sau vreme mai Îndelungată, În acest loc vei găsi pat și hrană, și nutreț pentru catârca ta“. Când l-am Întrebat ce este de plată, s-a simțit jignit. „Aici ești invitatul stăpânului meu.“ „Și unde se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]