2,793 matches
-
adjectivelor acordul formal. Dacă pronumele nu marchează sau nu este specificat pentru o anumită trăsătură, atunci acordul se face pe baze semantice. De exemplu, pronumele personale de persoana I și a II-a (eu, tu, noi, voi) sau pronumele de politețe de persoana a II-a (dumneata, dumneavoastră) nu marchează genul, însă prin raportare la persoanele din situația de comunicare, deci la referent, aceste pronume au un gen "semantic", în context. În consecință, acordul adjectivelor dependente sintactic de aceste pronume se
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
III-a, singular, pot alterna cu formele de pronume personal în genitiv, de persoana a III-a, singular (vezi supra, 2.3.1.). Sunt și contexte în care această variație nu este posibilă, iar acestea implică unele locuțiuni pronominale de politețe. În română, locuțiunile pronominale de politețe sunt formate dintr-un substantiv (alteță, domnie, excelență, mărie etc.) și un pronume posesiv sau un pronume personal în genitiv. Unele locuțiuni pronominale de politețe acceptă variația posesiv - pronume personal în genitiv, iar altele
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
formele de pronume personal în genitiv, de persoana a III-a, singular (vezi supra, 2.3.1.). Sunt și contexte în care această variație nu este posibilă, iar acestea implică unele locuțiuni pronominale de politețe. În română, locuțiunile pronominale de politețe sunt formate dintr-un substantiv (alteță, domnie, excelență, mărie etc.) și un pronume posesiv sau un pronume personal în genitiv. Unele locuțiuni pronominale de politețe acceptă variația posesiv - pronume personal în genitiv, iar altele permit doar utilizarea posesivului: (103) a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
este posibilă, iar acestea implică unele locuțiuni pronominale de politețe. În română, locuțiunile pronominale de politețe sunt formate dintr-un substantiv (alteță, domnie, excelență, mărie etc.) și un pronume posesiv sau un pronume personal în genitiv. Unele locuțiuni pronominale de politețe acceptă variația posesiv - pronume personal în genitiv, iar altele permit doar utilizarea posesivului: (103) a. Alteța Sa; Domnia Sa; Excelența Sa; Măria Sa b. *Alteța Lui, *Alteța Ei; Domnia Lui, Domnia Ei37; *Excelența Lui, *Excelența Ei; *Măria Lui, *Măria Ei Pentru lipsa variației posesiv
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
permit doar utilizarea posesivului: (103) a. Alteța Sa; Domnia Sa; Excelența Sa; Măria Sa b. *Alteța Lui, *Alteța Ei; Domnia Lui, Domnia Ei37; *Excelența Lui, *Excelența Ei; *Măria Lui, *Măria Ei Pentru lipsa variației posesiv - pronume personal în genitiv la majoritatea locuțiunilor pronominale de politețe, propunem o explicație legată de evitarea referirii directe la persoană. Pronumele personal în genitiv marchează genul, numărul și persoana referentului (ei - feminin, singular; lui - masculin, singular). Prin urmare, din punct de vedere pragmatic, referirea la persoana vizată se face "direct
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ei - feminin, singular; lui - masculin, singular). Prin urmare, din punct de vedere pragmatic, referirea la persoana vizată se face "direct", ceea ce este considerat nepoliticos. Fenomenul de evitare a referirii directe și singulare la persoana implicată stă la baza formelor de politețe, în general. De exemplu, pentru a evita referirea directă la persoană se utilizează persoana a III-a în locul persoanei a II-a într-o întrebare directă: (104) Ce dorește Măria Sa? Ce dorește domnul? - substantivele Măria Sa și domnul desemnează destinatarul întrebării
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
directă: (104) Ce dorește Măria Sa? Ce dorește domnul? - substantivele Măria Sa și domnul desemnează destinatarul întrebării În general, dacă vrem să ne referim foarte politicos la o persoană evităm pronumele personale lui, ei, în favoarea altor forme, cum ar fi pronumele de politețe dumnealui, dumneaei, pronumele posesiv său, sa: (105) a. doamna profesoară și soțul dumneaei - foarte politicos b. doamna profesoară și soțul său - politicos c. doamna profesoară și soțul ei - mai puțin politicos decât b. Într-o exprimare politicoasă, evităm pronumele personale
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
doamna profesoară și soțul ei - mai puțin politicos decât b. Într-o exprimare politicoasă, evităm pronumele personale în nominativ sau acuzativ el, ea și pronumele personale în dativ lui, ei, în favoarea formelor pronominale conotate +politicos, organizate în diverse grade de politețe (dânsul, dânsa; dumnealui, dumneaei; Domnia Lui, Domnia Ei, Domnia Sa): (106) a. M-am întâlnit cu doamna profesoarăi. Eai mi-a spus... - nepoliticos b. M-am întâlnit cu doamna profesoarăi. Dânsai / dumneaeii / Domnia Eii / Domnia Sai mi-a spus... - politicos (în
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
persoane; toți băieții) sau enunțul are un caracter adresativ, ca în (88)c (fetele vă uitați...). În ultimul enunț, nominalul ar putea chiar să fie interpretat ca un vocativ ("voi, fetele, vă uitați..."). 2.8. Pronumele și locuțiunile pronominale de politețe În categoria formelor pronominale de politețe se pot distinge mai multe subtipuri, în funcție de caracteristicile lor morfologice și de posibilitățile de acord: (i) pronume de adresare, de persoana a II-a, marcate formal pentru singular, cu trăsătura de gen nemarcată: dumneata
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
un caracter adresativ, ca în (88)c (fetele vă uitați...). În ultimul enunț, nominalul ar putea chiar să fie interpretat ca un vocativ ("voi, fetele, vă uitați..."). 2.8. Pronumele și locuțiunile pronominale de politețe În categoria formelor pronominale de politețe se pot distinge mai multe subtipuri, în funcție de caracteristicile lor morfologice și de posibilitățile de acord: (i) pronume de adresare, de persoana a II-a, marcate formal pentru singular, cu trăsătura de gen nemarcată: dumneata și formele familiare sau regionale mata
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de adresare / grupări fixate, formate dintr-un substantiv feminin, la singular sau la plural (în funcție de numărul de referenți) și un pronume posesiv, de persoana a II-a, singular sau plural (utilizarea singularului sau a pluralului se face în funcție de gradul de politețe, dar și în funcție de numărul de referenți), ori de persoana a III-a (sa) sau pronumele personal în genitiv (lor): (92) a. Măria Ta, Domnia Ta, Înălțimea Ta; b. Domnia Voastră, Excelența Voastră, Alteța Voastră; c. Măria Sa, Înălțimea sa, Domnia Sa, Excelența Sa, Alteța Sa; d. Domniile Voastre
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
studiu [...]! Domniile voastre le-au mărit de nu poți să te mai atingi! (www.telegrafonline.ro, comentariul unui cititor) (96) a. Excelența Sa a plecat. b. Altețele Lor au plecat. Utilizarea verbului la persoana a III-a, singular, are un grad de politețe mai ridicat decât la persoana a II-a, plural. Participiul și adjectivul predicativ se pot acorda cu substantivul (deci la feminin, singular) sau referențial (masculin ori feminin): (97) a. Măria Ta este invitată la bal. - acordul în gen și număr
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
posesiv, ci un acord semantic. În propozițiile Măria Ta ai plecat, Alteța Voastră sunteți invitat, verbul este la persoana a II-a nu pentru că se acordă formal cu posesivul (ta, voastră), ci pentru că acordul se face semantic, referențial. Locuțiunile pronominale de politețe formate cu pronumele posesiv de persoana a II-a singular (Măria Ta, Domnia Ta, Înălțimea Ta etc.) țin de un registru mai vechi al limbii. În limba contemporană, locuțiunile pronominale de politețe sunt formate cu pronumele posesiv de persoana a II
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
pentru că acordul se face semantic, referențial. Locuțiunile pronominale de politețe formate cu pronumele posesiv de persoana a II-a singular (Măria Ta, Domnia Ta, Înălțimea Ta etc.) țin de un registru mai vechi al limbii. În limba contemporană, locuțiunile pronominale de politețe sunt formate cu pronumele posesiv de persoana a II-a plural, care exprimă un grad de politețe mai ridicat (Domnia Voastră, Alteța Voastră, Preafericirea Voastră etc.). Până în secolul al XIX-lea, se folosea și locuțiunea pronominală Domnia Mea, pentru referirea la propria
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
II-a singular (Măria Ta, Domnia Ta, Înălțimea Ta etc.) țin de un registru mai vechi al limbii. În limba contemporană, locuțiunile pronominale de politețe sunt formate cu pronumele posesiv de persoana a II-a plural, care exprimă un grad de politețe mai ridicat (Domnia Voastră, Alteța Voastră, Preafericirea Voastră etc.). Până în secolul al XIX-lea, se folosea și locuțiunea pronominală Domnia Mea, pentru referirea la propria persoană. În secolul al XIX-lea, ea impunea acordul la persoana I plural atât verbului-predicat, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
aflat Domniia mea; am socotit Domniia mea; ne-am adeverit Domniia mea (Prav. Cond.) b. ne-am înștiințat Domniia Mea cum că... (SD6) c. și voim ca înșine Domniia Mea să vedem acest alișveriș (Doc. Ec. I). (iv) pronume de politețe de persoana a III-a, la singular (feminin sau masculin) ori la plural (gen nemarcat): dumneaei, dumnealui, dumnealor. Ele impun acordul formal, iar în absența trăsăturii formale de gen (dumnealor), acordul în gen se face referențial: (102) a. Dumneaei nu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
comun (+/-animat) sau propriu inanimat, însoțit de articolul definit sau de alți determinanți definiți, ori prin numeral prepozițional. (ii) CD prepozițional este exprimat printr-un substantiv comun personal ori personificat, substantiv propriu nume de persoană sau pronume (personal, reflexiv, de politețe, demonstrativ, nehotărât, pronumele semiindependente al și cel, pronumele relativ sau interogativ care), indiferent de poziția față de verb. Așadar, sunt două tipuri majori de contexte cu dublare obligatorie: (i) CD este antepus; (ii) CD este exprimat printr-un termen cu trăsătura
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
propriu (Tulcea, întemeiat în anul... - Orașul Tulcea, întemeiat în anul...). În capitolul despre acordul predicatului cu subiectul, au fost discutate mai multe tipuri de subiecte (nominale colective, nume proprii, abrevieri, termeni din metalimbaj, termeni inclusivi, pronume și locuțiuni pronominale de politețe, subiecte non-nominale). Dacă subiectul este un substantiv colectiv la singular, acordul semantic la plural nu este permis. În schimb, este acceptat acordul la plural al verbului dacă substantivul colectiv face parte dintr-o sintagmă partitivă (*Guvernul au decis vs. O
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
să o transmită prin acord verbului. Pentru a explica acordul la persoana I sau a II-a, fie considerăm că verbul are trăsături interpretabile, fie presupunem că avem a face cu elipsa sau nelexicalizarea unui pronume personal. Cu pronumele de politețe de persoana a II-a, acordul în gen al adjectivului predicativ se face pe baze referențiale, iar acordul verbului-predicat, pe baze formale. Astfel, verbul copulativ și adjectivul pot avea trăsături de număr diferite (Dumneavoastră sunteți ocupat). Locuțiunile pronominale de politețe
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
politețe de persoana a II-a, acordul în gen al adjectivului predicativ se face pe baze referențiale, iar acordul verbului-predicat, pe baze formale. Astfel, verbul copulativ și adjectivul pot avea trăsături de număr diferite (Dumneavoastră sunteți ocupat). Locuțiunile pronominale de politețe de persoana a III-a, formate dintr-un substantiv și un posesiv (de persoana a II-a sau a III-a) sau un pronume personal în genitiv, admit două tipuri de acord al verbului predicat: cu substantivul, la persoana a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
substantivul, la persoana a III-a (Alteța Voastră dorește...) sau cu pronumele posesiv ori personal, deci la persoana a II-a sau la persoana a III-a (Alteța Voastră doriți...). Utilizarea verbului la persoana a III-a, singular, are un grad de politețe mai ridicat decât la persoana a II-a, plural, deoarece se evită referirea directă la persoană. Dacă subiectul este non-nominal, fiind reprezentat de o formă verbală nepersonală, o propoziție relativă, o propoziție conjuncțională, un grup prepozițional sau o propoziție redusă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Educației și Învățământului, predarea limbii și literaturii române, proprietățile sodiului sau natriului". 36 Vezi GALR, II, p. 751-753. 37 Locuțiunile Domnia Lui și Domnia Ei acceptă variația posesiv - pronume personal, ele fiind baza de la care s-au format pronumele de politețe dumnealui și dumnealor. De la locuțiunea cu posesiv Domnia Sa s-a format pronumele de politețe dumneasa, rar folosit astăzi. 38 Generalizând, pronumele it se folosește pentru referenți care nu au un gen natural sau al căror gen natural nu este relevant
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
GALR, II, p. 751-753. 37 Locuțiunile Domnia Lui și Domnia Ei acceptă variația posesiv - pronume personal, ele fiind baza de la care s-au format pronumele de politețe dumnealui și dumnealor. De la locuțiunea cu posesiv Domnia Sa s-a format pronumele de politețe dumneasa, rar folosit astăzi. 38 Generalizând, pronumele it se folosește pentru referenți care nu au un gen natural sau al căror gen natural nu este relevant (copii foarte mici). 39 Faptul că pronumele posesiv și cel reflexiv accentuat au avut
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
tendințele, chiar și cei mai neobosiți adversari, vor fi fericiți să participe pentru a-i asculta. Prin urmare, deputatul merge la "amfiteatru" atunci când momentul discuției se anunță dificil doar pentru a rămâne în mulțime, fără a-și face probleme cu privire la politețe dacă un prost inspirat deputat urcă la tribună mai apoi. Deputatul de rând nu se mulțumește întotdeauna să fie prezent fără să participe. Uneori intervine cu prudență. Cu toate acestea puțini deputați acced la tribuna Parlamentului. Elocința parlamentară este o
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
ironia lor, ce este, În persoana dar și În textele lor, una dintre armele cele mai eficiente, mai uzuale - ironia lor, care m-a făcut să descopăr realitatea sarcasmului românesc, ce nu rareori cade În simplă bădărănie! - și chiar și politețea lor care, bineînțeles, nu e decât o mască, dar... prețioasă, deoarece face parte din tradiția lor, din blazonul tradiției lor, așa cum la noi, la popoarele bătrâne, dar mai de curând intrate În caruselul civilizației și al marii istorii, este ospitalitatea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]