2,792 matches
-
felul acesta știe să-și apere țara tot atât de bine. Toți cei de față rămaseră fără glas și aveau ochii scăldați în lacrimi. 41. Focul, apa și credința Se spune că odată călătoreau împreună focul, apa și credința; și când au poposit și-au zis: Oare, dacă ne-am pierde, cum ne-ar mai găsi pe noi oamenii? Și focul răspunse: Pe mine mă vor găsi acolo unde vor vedea că iese fum. Apa răspunse: Pe mine mă vor găsi acolo unde
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
opri câteva clipe și, întorcându se către copilul său, care avea vreo 6 anișori, îi zise: Du-te cu bunică-tu în grajd și dă-i o pătură de la cai, să aibă cu ce să se învelească pe unde va poposi. Copilul se duse repede cu bunicul lui, dar când se întoarse din grajd avea în mâini numai o jumătate de pătură. De ce nu i-ai dat-o întreagă? se răsti el la copil. Dar copilul apropiindu-se mai mult de
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
Pictor „Am primit dragostea de pictura naivă jucându-mă deseori în atelierul bunicii. Mă distram privind-o cum pictează, fiind curioasă să învăț. Chiar dacă nu făceam mare lucru, mă încuraja mereu. Am prins aripi când în atelierul bunicii a poposit maestrul Ion Murariu. Mi-a văzut lucrările și a început să mi le noteze pe fiecare în parte. M-a lăudat și asta m-a făcut să merg mai departe.” Născută la Bacău pe 29 aprilie 1985. Studii: Universitatea Româno-Americană
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
zahăr, câmp de cristal, iaz de oglindă. Și-n cuprinsul larg, uriașul policandru al cerului își aprinde, una câte una, luminile, ca într-o nemăsurată sală de dans. Viețuitoarele pustietății sunt îmbătate de farmecul acesta: păsările zbor ca ziua; lupul poposește pe labe, în hățișuri, și privește nemișcat; vulpea stă lângă vizuină și nu se-ndură să meargă la vânat; veverița pleacă creangă lângă creangă și hoinărește, ca o deșucheată, pădurea-ntreagă. Iar iepurele a zbughit-o la jucat. Încet, ascultând
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
Personajele poveștii sunt: a) umbra iepurașului b) iepurașul c) iepurașul și umbra iepurașului 4. Ordonează cuvintele următoare pentru a alcătui o propoziție, apoi formulați întrebări care să aibă ca răspuns propoziția obținută. 5. Găsește cuvinte cu sens asemănător pentru : copaci , poposește ,zăpadă ; 6. Găsește cuvinte cu sens opus pentru: noapte, uriaș,prieten ; 7. Explică expresiile date: „noapte lucie” , „ copaci de zahăr”, „câmp de cristal”, „iaz de oglindă”, „ și-n cuprinsul larg”, „uriașul policandru al cerului”, „ într-o nemăsurată sală de dans
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
s-au evidențiat însușirile celor din care se trăgea, întărindu-le printr-o temeinică cultură. Despre opera și activitatea lui Victor Ion Popa s-a scris mult și se va mai scrie. În rândurile de față ne propunem doar să poposim asupra unor amintiri legate de minunata personalitate Victor Ion Popa și Dodești, mai cu seamă. Ca urmare a punerii în practică a metodei monografice de cercetare sociologică condusă de profesorul Dimitrie Gusti s-a fixat și pentru satul Dodești o
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93468]
-
avutul cel mai de preț al țăranu-lui. Începutul romanului Ion a devenit cu timpul “metafora însăși a alunecării imperceptibile pe teritoriile imaginarului”. “Din șoseaua mare se desprinde un drum alb”, care urcă și coboară, înaintează sau se ascunde prin păduri, poposește, cotește brusc după o întreagă aventură a sursului lin, “ca să dea buzna în Pripasul pitit într-o scrântire de coline”. Pe o vreme de zăpușeală și “tăcere năbușitoare”, se perindă casa învățătorului, casa lui Alexandru Pop Glanetașu, casa lui Macedon
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
într-o baltă. Un "crișeriu" (un pescar) găsește copilul și e bucuros că Dumnezeu l-a "rânduit" cu un asemenea dar. "Tu muiere, îi vide numai ce noroc om ave noi cu pruncu aiesta!" Împăratul, merge în drum spre luptă, poposește la casa crișeriului și rămâne uimit de frumusețea feciorului său, Criș; dându-și seama că acesta e feciorul Cărbunașului, îl trimite pe băiat cu o scrisoare la împărăteasă, în care poruncea să fie omorât. Baba, care-l salvase la naștere
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Aflatul". Venind la stână să-și vadă turma, boierul află cine e "Aflatul", plătește o sută de galbeni ciobanilor în schimbul băiatului si îl trimite cu o scrisoare la nevasta lui. Dumnezeu cu Sf. Petru nimeresc la aceeași fântână la care poposește băiatul; fără să-l trezească, citesc scrisoarea în care boierul ordona să fie ucis. Supărați pe faptul că "boierii și-mpotriva ursitoarelor vor să se pună", schimbă textul scrisorii. Când boierul se întoarce acasă, își vede fata căsătorită cu Aflatul
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
în structurarea imaginarului puterii (vulturul bicefal al Cantacuzinilor). În continuarea demonstrației teoretice a lui Thomas, câțiva dintre cercetătorii semnatari în volumul dedicat metodologiilor imaginarului se opresc asupra unor perioade și momente-cheie din istoria europeană a imaginii în occident, asupra cărora poposim în continuare, cu interes pentru imaginarul medieval.12 Pentru evul mediu, Philippe Walter stabilește limitele altfel decât istoricul Le Goff: mai exact, între 476 (urcarea lui Zenon pe tronul Constantinopolului și recunoașterea de către Odoacru a împăratului oriental drept guvernator suprem
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
peșteri, grote sau mine și una mică, la capătul unui pix, pentru scris urgent noaptea), o lumânare și două feluri de chibrite. După cum, doar cei care țin la mine fără să pună condiții gustă momentul când, istoviți după vreun urcuș, poposim într-o poiană și încingem un prânz pentru care am transportat fața de masă în carouri portocalii, șervețele, tacâmuri și veselă asortate. Numai cine mă iubește ca atare simte câtă dreptate am să târâi după mine trusa tehnică pentru situații
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
pisicile), ce semnifică, în fond, lipsa de aderență la Istorie și cotidian, o "retragere în sine" sau o acceptare tacită a unei catastrofe ideologice și umane (ironic, Ivănescu declară că și-a scris mare parte din versuri în bufetele unde poposea de la primele ore ale dimineții, transa bahică devenind o stare cronică, cvas-permanentă) cum se conturează adevărata etică a intelectualului, strict în spațiul culturii înalte, sau cu ajutorul unor contraste venind din viața privată (când Liiceanu îi relatează, contrariat, câteva episoade în
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
spune că un boier pe nume Giurgiu a fost întemeietorul satului, drept pentru care îi poartă și numele. Dar cea mai frumoasă legendă, povestită de bătrâni este despre ziua în care a trecut pe la Giurgeni Alexandru Ioan Cuza. Acesta a poposit și a adormit sub un copac, lângă mănăstire, iar calul, lăsat slobod, a păscut și a făcut stricăciuni maicilor. Stareța din acea vreme a confiscat calul acela deosebit de frumos și nu l-a înapoiat decât după ce Cuza a făcut canon
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
Domnului. Când a aflat domnitorul Ioan Cuza ceea ce se întâmplă a spus: „Să se oprească icoana în țară, că aici s-a făcut minunea". Atunci părinții și-au continuat drumul, grăbindu-se pentru a nu le fi luată icoana. Au poposit în Bârlad, în casa doamnei Ecaterina Șuțu, apoi au fost chemați să o ducă în Catedrala orașului, pentru a se închina lumea. Era în oraș un învățător înțelept, care avea la școala lui pe fiii celor mai însemnate personalități din
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
și ale destinului, se vor „ameliora”, se vor nuanța, poate chiar schimba. Așa cum li se Întâmpla atâtora În jurul meu, emigranți, exilați din varii motive, care se precipitau În a se „adapta” noilor „condiții de mediu”. Condiții care, pentru cineva care poposește Într-o altă structură socială, mult superioară celei din care a plecat, a fugit, devin tiranice, opresive, tot atâtea săbii invizibile și tăioase care Îi atârnă zi și noapte deasupra creștetului și conștiinței sale, În timp ce „el” trebuie să facă eforturi
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
singuratic și fericit, respirând un alt aer moral, scriam la romanul Îngerul de gips, prin care voiam să contrazic zvonul pe care intoxicarea securității Îl pusese deja În mișcare, că aș fi „alienat mental”. Aici, În satul 2 Mai, a poposit prin luna iulie, ’72, grupa veselă onirică, În frunte cu mentorul ei. D. Țepeneag, poetul serafic Daniel Turcea și un tinerel care Încă nu publicase mare lucru, Înalt, frumos, degajat, purtându-și cu relaxare masca ironică ce-i apăra bine
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mare lucru, Înalt, frumos, degajat, purtându-și cu relaxare masca ironică ce-i apăra bine, probabil, adânca timiditate - Virgil Tănase. Spre uimirea mea, acest tinerel, cu care nu apucasem să mă Împrietenesc În țară, m-a căutat la Paris, unde poposisem, cum spuneam, iritat, stupefiat de intelighenția vest-germană, și... mi-a propus să mă ajute. Deși poposit de curând pe acele plaiuri culturale ultra-orgolioase, Își făcuse deja, ajutat și de amicul Țepeneag, câteva relații literare interesante, pregătea o teză de doctorat
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
adânca timiditate - Virgil Tănase. Spre uimirea mea, acest tinerel, cu care nu apucasem să mă Împrietenesc În țară, m-a căutat la Paris, unde poposisem, cum spuneam, iritat, stupefiat de intelighenția vest-germană, și... mi-a propus să mă ajute. Deși poposit de curând pe acele plaiuri culturale ultra-orgolioase, Își făcuse deja, ajutat și de amicul Țepeneag, câteva relații literare interesante, pregătea o teză de doctorat cu faimosul hermeneut Roland Barthes și avea În pregătire un volumaș la faimoasa Editură Flammarion. Într-
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ieșit din comun, mi-a aranjat o cămăruță la mansarda unui imobil vechi, rue de l’Abbé Groult, În al cincisprezecelea arondisment. Vă imaginați emoția fericită, apoi, a călătorului literar, invadat de aprehensiuni multiple, dar și de vise literare, care, poposit În capitala literară obosit, cu mașina sa de ocazie, nu mai era nevoit să caute un hotel acceptabil bursei sale subțirele, ci purta orgolios În buzunar cheița unei camere mobilate ce-l aștepta, peste care era stăpân și pentru care
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
des Champs-Élisées, a pornit să traducă În franceză romanul meu, Don Juan, ce-i era dedicat, reușind astfel să stăpânească, după nici un an sau doi, limba literară, gramatica dificilă, ca și pronunția, atât de trădătoare pentru mulți dintre concetățenii noștri poposiți pe acele plaiuri. Munca ei a fost răsplătită de Editura Flammarion cu un contract, dar franceza pe care a Învățat-o astfel a devenit unul dintre darurile emigrației sale politice, la fel ca și noua profesiune pe care a deprins
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
generalități! -, vorbesc de Nemții secolului trecut, cei care au intrat În aventura provocării celor două mari conflagrații mondiale, și chiar de acei Nemți, femei, tineri și bărbați, care s-au lăsat târâți de inflamatele discursuri și gesticulații ale austriacului Hitler, poposit ca un aventurier la München și care a profitat de fervoarea și vitalitatea unei națiuni tinere, târziu, foarte târziu - În comparație cu statele mai vechi europene, ale Angliei sau Spaniei -, apte de a-și constitui un stat unic. Oare nu am putea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Codreanu în romanul Marele zid: aici primează epicul, nu o dată spectaculos, depășind deseori granițele verosimilului romanesc. Această carte are două secțiuni distincte, cu "fabule" diferite: prima, relatează avatarurile tânărului savant (filosof și medic), Daniel Durban, care, în urma unei drame erotice, poposește în satul Opăriți, ascunzându-și adevărata identitate sub masca unui anonim profesor suplinitor. Venirea lui produce "un adevărat șoc de ideal" (?), cuvântul și atitudinea pe care acesta o promovează schimbând totul în Opăriți: se opune hotărârilor arbitrare ale directorului școlii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ales cele despre opera eminesciană și cele despre opera marelui prozator rus Dostoievski. Pentru partea a doua Oglinzi ele îmi apar ca niște poeme într-un vers pillatiene sau, prin concentratele sugestii și clarități expresive, ca niște poeme ungarettiene: "Toamna poposesc în ramurile pomilor stoluri de fructe gata să zboare". Sigur, cu unele maxime putem fi de acord, cu altele nu, dar, în general, impresionează adâncimea ideilor și negentropia lor, pe varii domenii spirituale, bucuria iubirii ca factor determinant în lume
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
actualitate. Nimeni dintre criticii serioși n-a cerut jugularea discuțiilor (prin jocul liber al punctelor de vedere) ori, și mai rău, paralizarea spiritului critic, Eminescu fiind decretat o valoare intangibilă. Obligați față de geniul lui (cum îndemna Călinescu) se cuvine să poposim în luminișurile Operei. Or, observ, antifestivismul cerut de un A. Pleșu (altminteri, dispus a glorifica poezelele lui Radu Vasile-Mischiu), furia demitizantă (ca replică la "terapia comemorativa" Cr. Livescu), se dezinteresează suveran de text. Asistăm la o caragializare a receptării (M.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
comentariu. Modul lui de a citi o carte seamănă cu o examinare pe felii, cu o decojire treptată sau cu o pieptănare succesivă. Nu rezumă, ci judecă; nu definește, ci compară (un comparatism îndrăzneț, dar, câteodată, hazardat). Temperament de debater, poposește unde consideră că e locul să exprime o îndoială, să plaseze o întrebare, să fie de o altă părere decât autorul. Romanul lnimă vrăjită de Romain Rolland, de pildă, îi prilejuiește șase însemnări. Dovadă de angajare profundă în cele citite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]