4,015 matches
-
doar cîțiva metri de ea, scoase un urlet și se ghemui Într-un colț. Două fantome tocmai Își făcuseră apariția. Marie și Lucas ieșeau din subteran. Fură nevoiți s-o ducă pe biata Armelle În salon, unde Îi serviră o porție dublă de coniac pe care-l sorbi pînă la fundul paharului Înainte de a se simți În stare să-și revină din spaimă. În timp ce chema Întăriri pentru o cercetare sistematică a castelului, Lucas o văzu, aproape cu regret, că-și recapătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Bruno se hotărî să plece odată cu el. Se despărțiră pe peronul gării din Nisa. Nu știau Încă, dar nu aveau să se mai vadă niciodată. — Te simți bine la clinică? Întrebă Michel. — Da, da, n-am probleme, Îmi primesc regulat porția de litiu. Bruno surâse cu un aer complice. — Nu mă Întorc direct la clinică, mai am o noapte la dispoziție. O să mă duc la un bar cu târfe, sunt peste tot, la Nisa. Se Încruntă, se Întunecă. — De când iau litiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Au chiar și stegulețe mici de hârtie, scrise de mână, care descriu umpluturile. Ton, mentă și castravete. Somon afumat, cremă de brânză și caviar. Pui tailandez cu salată de voinicică. — Îmi cer mii de scuze pentru încurcătura cu numărul de porții, spune fătuca aeriană cu bentiță în timp ce semnez pentru ele. Pe bune că doiul ăsta arăta ca un douăzeci. Și nu ni se prea întâmplă să primim comenzi de sandvișuri pentru doar două persoane... — E în regulă ! spun, împingând-o ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o ceașcă de cafea abia făcută și mușc dintr-o brioșă de dovleac sau dintr-un sandviș cu pâine de casă, brânză de burduf și salată verde. — Mănâncă și savurează ce mănânci ! îmi spune Iris de fiecare dată, întinzându-mi porția mea, după care clatină din cap a reproș când încep să mănânc. Nu așa de repede ! Nu te grăbi ! Gustă mâncarea ! Duminică după-masă, sub atenta supraveghere a lui Iris, fac friptură de pui umplut cu salvie și ceapă, cu broccoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pe Nathaniel ridicând din sprânceană unul către celălalt. OK. Schimbă subiectul. Acum. — Deci ! Ăă... Mă întorc repede către un grup de lângă tejghea. Vă servesc cu ceva ? Până la sfârșitul serii am pus cam patruzeci de pahare de bere. Am mâncat o porție de cod și cartofi prăjiți și o jumătate de porție de budincă de caramel - și l-am bătut pe Nathaniel la darts, în ovațiile și uralele tuturor celor prezenți. — Ai zis că n-ai mai jucat până acum ! spune sceptic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
subiectul. Acum. — Deci ! Ăă... Mă întorc repede către un grup de lângă tejghea. Vă servesc cu ceva ? Până la sfârșitul serii am pus cam patruzeci de pahare de bere. Am mâncat o porție de cod și cartofi prăjiți și o jumătate de porție de budincă de caramel - și l-am bătut pe Nathaniel la darts, în ovațiile și uralele tuturor celor prezenți. — Ai zis că n-ai mai jucat până acum ! spune sceptic după ce-mi agăț pe panou dubla de opt câștigătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
le-am prezentat Într-un mod ușor exagerat. Asta e valabil pentru o mare parte din lucrurile pe care ți le-am spus ! Așa ! Să terminăm odată cu povestea asta. — Înțeleg, spune Jack gînditor. Deci... nu-ți place Înghețata Häagen-Dazs cu porție dublă de fulgi de ciocolată. Mă uit la el ușor bulversată. — Ăă... Îmi dreg glasul de cîteva ori. Evident, unele lucruri sînt așa cum am zis... Ușile liftului fac ping, și tresărim amîndoi. — Jack ! spune Cyril, de partea cealaltă a ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
spus că noi, ca evrei, știm acum la ce ne‑am putea aștepta. - Și nu e cu putință să prevezi din care colț va izbucni scânteia data viitoare. Din colțul francez? Nu, nu, nu din Franța. Francezii și‑au avut porția lor suficientă de sânge În secolul al XVIII‑lea; nu s‑ar Împotrivi să se Întâmple, dar nu ei o vor face. Oare rușii? Protocoalele Sionului au fost o mistificare pusă la cale de ruși. Dar parcă nu de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
doză pentru aritmia mea - pentru fibrilații. Dumnezeule, toată lumea o face azi pe doctorul! Ne‑am dus pe plajă ca să nu mai simt duhoarea din bucătărie și putoarea homarilor la grătar de pe strada principală. La „Le Forgeron”, le patron trândăvea În fața porții cu privirile pierdute pe mare și nu mi‑a răspuns la salut. - Cinci mii de mile depărtare de Franța și a și uitat de politesse, am comentat. - Nu am mai călcat prin restaurantul lui. - Machts nicht. E un porc care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de mirosul de carne friptă. „Aidoma cu o aromă de bucătărie din trecut, de acasă. Sau cu cea a curcanului de Ziua Recunoștinței. La fel de apetisantă. Carnea de om poate acționa și ea asupra glandelor salivare... războinicii mi‑au oferit o porție de shishkebab uman. Victimele erau răsturnate pe burtă. Pământul mustea de sânge. Învingătorii se prăpădeau de râs văzându‑mi expresiile feței. Îmi spuneau: «Ce mai, e carne ca oricare altă carne».” Și, Într‑adevăr, autorul vorbea mai mult decât era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a doua zi m‑am dus să mă consulte medicul. Americanii nu prea pun preț pe medicina străină. Sunt Înclinați să creadă că un medic francez le va spune că au une crise de foie și că o să le taie porția de vin roșu. Dar medicul de pe strada mea n‑a rostit un cuvânt despre vin. A diagnosticat că sunt bolnav de friguri tropicale. Mă rog, asta nu‑i chiar atât de grav. Frigurile tropicale se transmit prin țânțari; și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fald de lumină galbenă. Una, două, trei, patru.... Poftim, unsprezece secunde. Apoi norii posomorâți se închid iară și prin frigul cenușiu încep să cadă fulgi aspri, mici. Și ninge iarăși. Pe lângă materialele studiate ieri, Kerch tocmai a primit o nouă porție. De data aceasta e un document cu un caracter mai precis și mai enigmatic. Se vorbește în el despre un sediu al puterii, un soi de talisman. Cine îl stăpânește, poate controla durata. Pentagonul ia în serios multe lucruri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
milion trei sute, dar pe urmă aș fi avut probleme cu el, pentru că în meseria asta e suficient să faci o dată o boacănă și te-ai dus și, în cele din urmă, ca să-i rămână și de taxi, am comandat cinci porții de porc cu alune, o supă Su Qi pentru Sara, patru paste de primăvară, două mere glazurate și trei lămâi în caramel. Bineînțeles că, după ce am comunicat informațiile operatoarei, Cornel m-a luat deoparte și m-a întrebat cât costă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și se pierdea în holul mare, unde se pare că țârâia încet ca un greiere. Așteptam două minute, după care se auzea o ușă deschisă brusc, care îmi vestea că Mama Mare a ieșit prin anexă și acum e în fața porții. Clanța tremura în timp ce razele soarelui nu mai ieșeau prin broască, semn că fusese introdusă cheia, apoi urmau niște clic-clac-uri - și poarta se deschidea. Mama Mare mă întâmpina cu mâinile împreunate în poală, lăsându-se pe spate, mijind ochii pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
uriaș panou de becuri. La nivelul solului, mitralierele de mare calibru se iluminau și aruncau în aer cartușe mari și goale, care interferau cu gloanțele trase de cei de sus. Unele gloanțe ricoșau, își schimbau traiectoria și nimereau santinelele din apropierea porții, netezind drumul lui Fitz. Când focurile celor trei cazemate și ale soldaților de pe balcon se încrucișară asupra reporterului, acesta părea că nu mai are nici o șansă. Distanța dintre proiectile se micșora tot mai mult, praful se ridica în jerbe, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
te-au adunat de sub mese. Așa e, drăguță. Nu mă putem dezlipi de tipele alea cu haine largi și negre și care habar n-aveau să se dea cu ruj. Clonele lui Robert Smith 1. Atât de răpitoare. —Iată o porție de mafie de Cambridge, mă informă Sophie. Părea că-și asumase rolul de ghid prin acest talmeș-balmeș de legături. —Hugo, MM și cu mine ne-am întâlnit cu toții acolo, iar asistenții lui MM sunt trimiși de fostul nostru profesor îndrumător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sentimentul plăcut al virtuții celui care face ceva ce te îmbogățește din punct de vedere cultural. Dar deși la teatrul Cross nu era un du-te-vino pe scări în acel moment - de obicei oamenii veneau mai târziu, după ce-și terminau porția de rugăminți în stație - atmosfera nu era nici pe departe ca cea din Sloan Square în momentele de glorie. Dacă priveai în josul drumului, vedeai o porțiune din gara Thameslink și o stație de autobuz cu cioburile pereților ei de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
el, pe un ton morbid. Nu vreau să devin candidatul perfect pentru Sir Toby Belch 2 peste douăzeci de ani. Violet se înfrupta din ouăle ochi și din salata creață cu pui cu atâta poftă, de parcă ar fi fost o porție uriașă de cartofi prăjiți. Deja aruncase o privire dezaprobatoare către farfuria mea, care era plină cu așa ceva. Hei, eu nu trebuie să apar la televizor, îi amintii eu. Nici o grijă că mă îngrașă camera cu trei kilograme. Care se fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
peste Orso și să-i arunce bucăți de coji și sandvișuri. Câinelui Îi plăcea În mod deosebit sparanghelul. — Ce ai mânca, Guido? Întrebă Arianna, gândindu-se la tramezzini și turnându-i automat un pahar de vin roșu. — Dă-mi o porție de anghinare cu șuncă și una de crevete. Ca un evantai, coada lui Orso Începu să se lovească Încet de glezna sa. — Un sparanghel. Când veni sandvișul, ceru Încă un pahar de vin și-l bău Încet, gândindu-se cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
bucată de ficat cu furculița, Împinse ceapă peste el cu cuțitul și Începu să mănânce. Cum Îi era obiceiul, nu spuse nimic până ce-și goli farfuria. Când termină ficatul și strângea sosul cu ce-i mai rămăsese din a doua porție de polenta, spuse: Cred că e posibil să știe - sau să aibă vreo idee - cine l-a ucis. Sau de ce a fost ucis. — De ce? Dacă i-ai fi văzut privirea când a dat cu ochii de el. Nu, nu când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
spui secretul? Ea zâmbi, și Brunetti văzu că-și mai pierduse un dinte, din față din partea dreaptă. Mușcă dintr-un fursec, simți dulceața dându-i năvală În gură. Migdale măcinate, zahăr, cel mai bun aluat pentru fursecuri și Încă o porție de zahăr. Următorul avea fistic măcinat. Al treilea era cu ciocolată, iar al patrule explodă de cremă pentru fursecuri. Luă o mușcătură din al cincilea și puse jumătate din el Înapoi În farfurie. — Mănâncă. Ești prea slab, dottore. Mănâncă. Zahărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
tuns de curând și blugii pe care-l purta aveau o dungă vizibilă de-a lungul fiecărui crac, pe partea din față. Ascultă ce spuneau părinții lui fără să obiecteze și, foarte straniu, nu se certă cu Chiara pentru ultima porție de paste. La terminarea mesei, protestă când i se spuse că era rândul lui să spele vasele, lucru care-l liniști pe Brunetti, dar apoi le spălă fără suspine și mormăituri de nemulțumire, iar tăcerea aceea Îl făcu pe Brunetti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
când Jake a ieșit din cameră. Cu o mână flutura sub nasul fiicei ei centrul de carton al unei role de hârtie igienică. —E un inel de șervet de masă, mamă, a spus Alice privindu-și mama cu seninătate pe deasupra porției de supă de linte. Este Sfatul Lunii în La Gunoi! - desigur, în sensul de recomandare utilă. Ca să nu mai umplem gropile de gunoi. E grozav, nu? Apoi a rupt o bucată din pâinea tubulară pe care Jake o cocea îndesând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
orice subiect. Însă poate că aveau nevoie de mai mult timp ca să se dezmorțească. Ceea ce n-ar fi fost surprinzător, dată fiind temperatura din Vechea Morgă. Iar Jake îi spusese că și în redacția La Gunoi! căldura era distribuită cu porția. În afara lui Joss, invitați erau tehnoredactorul ăla lingău, redactorul-șef adjunct și Jessamy, un băț mostrofocit cu părul roșu-movuliu. Alice fusese surprinsă când Jessamy intrase în casă târșâindu-și picioarele. Nu știuse că Jake avea și femei în redacție. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la bar - ia mai dă-o dracului de bere, gata pe ziua de zi, hai să trecem la chestii serioase! Iar, tu, voce interioară insinuantă, ai face bine să taci. Definitiv! -, apucă sticla de J&B și își turnă o porție apreciabilă în pahar. Drumul până la frigider i se păru mai lung decât de obicei, iar degetele scotociră grăbite printre cuburile din cutia congelatorului. Ca și cum nu ar fi fost toate la fel și ar fi dorit să aleagă. - Aberant, murmură, alege
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]