5,260 matches
-
o avea sub priviri... Și-a dus mâinile la ochi și, cu un icnet de spaimă, s-a întors cu spatele. Străinul o urmărea cu atenție. „Întoarce-te cu fața și spune dacă recunoști vreunul dintre aceste două cadavre?” - a poruncit străinul, nescăpând-o din ochi. Hangița s-a întors doar pe jumătate... A privit la cadavre, dar nu a spus nimic. „Ei? Vorbește! I-ai recunoscut?” - a îndemnat-o jandarul. Hangița a scâncit și, cu mâna la nas, a răspuns
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mai aduce aminte de păcatele și fărădelegile lor." 13. Prin faptul că zice: "Un nou legămînt", a mărturisit că cel dintîi este vechi; iar ce este vechi, ce a îmbătrînit, este aproape de pieire. $9 1. Legămîntul dintîi avea și el porunci privitoare la slujba dumnezeiască și la un locaș pămîntesc de închinare. 2. În adevăr, s-a făcut un cort. În partea dinainte, numită Locul Sfînt, erau sfeșnicul, masa și pîinile pentru punerea înaintea Domnului; 3. după perdeaua a doua se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
Moise, după ce a rostit înaintea întregului norod toate poruncile Legii, a luat sînge de viței și de țapi, cu apă, lînă stacojie și isop, a stropit cartea și tot norodul 20. și a zis: Acesta este sîngele legămîntului, care a poruncit Dumnezeu să fie făcut cu voi." 21. De asemenea, a stropit cu sînge cortul și toate vasele pentru slujbă. 22. Și, după Lege, aproape totul este curățit cu sînge; și fără vărsare de sînge, nu este iertare. 23. Dar, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
murit, a binecuvîntat pe fiecare din fiii lui Iosif, și "s-a închinat, rezemat pe vîrful toiagului său." 22. Prin credință a pomenit Iosif, cînd i s-a apropiat sfîrșitul, de ieșirea fiilor lui Israel din Egipt, și a dat porunci cu privire la oasele sale. 23. Prin credință a fost ascuns Moise trei luni de părinții lui, cînd s-a născut: pentru că vedeau că era frumos copilul, și nu s-au lăsat înspăimîntați de porunca împăratului. 24. Prin credință Moise, cînd s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
Răsărit, pe Drumul Mătăsii, cu ordin de a ucide un tânăr călător care se apropie dinspre China. Călătorul are 21 de ani și ochi albaștri. Oană și fiul său rămaseră tăcuți. Apoi căpitanul tresări, ca trezit dintr-un vis, și porunci Apărătorului care adusese mesajul să se apropie. - Mesaj pe calea săgeții către oamenii noștri de la Istanbul și de acolo către Uzun Hassan. „Fiul meu sosește pe Drumul Mătăsii. Îl vei recunoaște. În genunchi te rog să-l aperi!” Apărătorul reținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
arcașilor. Spahiii trecură peste cadavrele celor căzuți și forțară ieșirea pe malul celălalt. Dar atacul călăreților moldoveni fu rapid și perfect organizat. Avangarda Semilunei fu decimată de sulițele moldovenilor. Podul nu putea fi trecut. - Arcași În linie la malul Bârladului! porunci Ștefan ascultând zgomotele urdiei, care se Întindeau În Întreaga luncă. Lansare continuă de săgeți, Înainte de contactul vizual! Apărătorul transmise semnalul. Bătălia Începea nu doar În jurul podului, ci de-a lungul Întregii lunci a Bârladului, În zona În care râul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de peste două ceasuri. Dar puterea Semilunei creștea. Pierderile nu-i afectau cu nimic capacitatea de luptă. Cinci mii sau zece mii de oameni mai puțin nu Însemnau nimic. - Comisul Toader, retragere din centru pe flancul stâng și reluarea atacului la pod! porunci voievodul. Conform semnalelor, la pod se dădeau luptele cele mai grele. Atacul spahiilor fusese respins de spătarul Albu, dar presiunea asupra podului devenea uriașă. Mii de spahii treceau Bârladul prin apă, Încercând Încercuirea călărimilor domnești. Un curier plin de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de atacul pieziș al celor cinci sute de Apărători conduși de Pietro. Lăncierii moldoveni reușiră o breșă În mijlocul lor, dar În scurt timp agresorii intrară Într-un dispozitiv nou, desfăcând aripile Încercuirii. - Retragere cu voltă pe dreapta, ariergardă de lăncieri! porunci Oană, iar semnalul pentru Pietro porni imediat. - Mențineți triunghiul! Atac cu săgeți aprinse! Săgețile aprinse loviră În plin corpul Cuceritorilor, luminând mai bine siluetele care se zbăteau În ceață. Dar el fu observat și din valea Bârladului. - Spătare Albu! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ceea ce prevăzuse Oană. O retragere subită a Apărătorilor lăsă careul expus timp de alte zece secunde, suficient pentru o nouă lansare a catapultelor. Întregul deal unde se aflase voievodul Începu să ardă cu flăcări Înalte. - Arcașii pe două rânduri, acum! porunci Oană. Primul rând al Apărătorilor puse un genunchi la pământ și scoase arcurile. Al doilea rămase În picioare. Săgețile ambelor rânduri porniră simultan, lovind cai și călăreți. - Ultima șarjă! strigă căpitanul. Galop, salt peste flăcări, luptă la sabie, retragere! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
al Încleștării făcură deodată trei pași Înapoi, iar rândul al doilea făcu doi pași Înainte, luând În sulițe ienicerii. Rândul al treilea se strecură În față, reluând lupta. Alte două săgeți, galbene, se ridicară spre cer. Spătarul Albu Înțelese și porunci: - Retragere pe flancuri, cu voltă largă! Aceeași poruncă o transmise și comisul Toader. Cele două corpuri de oaste, istovite de lupta neîntreruptă, se regrupară lateral, ieșind din luptă. Răzeșimea mai făcu un pas Înapoi. Apoi Încă unul. Urdia otomană se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și În voința lor de a opri fiara. Dar fiara nu putea fi oprită. Uriașul animal care era urdia turcească se târa, tot mai aproape, prin mocirle. Cețuri străvezii mai pluteau doar deasupra văilor din stânga Bârladului. - Declanșați atacul fals din stânga! porunci voievodul. Retragere pe dreapta cu călărimile care ne-au rămas! Căpitanii să vină În fața mea! Pârcălabul Vlaicu să scoată din Încleștare trupele de răzeși, printr-o șarjă pe malul apei! Pârcălabul Șendre, din flancul drept, să intre În atac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
recucereau pământurile. După-amiaza scădea, Încet, spre seară. Vremea continua să se Încălzească. Ceața dispăruse cu totul, dar cerul era plumburiu. Se apropiară și tropotele miilor de cai moldovenești, porniți la galop pe urmele urdiei. Se auziră trâmbițele corpurilor de oaste, poruncind curățarea Vasluiului de invadatori și urmărirea acestora spre miazăzi. Apărătorii se opriră, Într-un semicerc larg În jurul voievodului. Li se alăturară căpitanii rămași. Mulți erau răniți, mulți zăceau fără suflare. Dinspre mlaștini sosi un val de liniște, ca o prevestire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vânătorii domnești mai bine de jumate... Apoi alte porunci se auziră, acoperind oceanul de șoapte. - Zice că dădu măria sa poruncă de adunare... Tropotul cailor curierilor domnești se auzea din ce În ce mai distinct printre corpurile de oaste rămase pe câmpul de luptă. Se poruncea adunarea Oștii celei mari În jurul măriei sale. Curierii se așezară din trei sute În trei sute de pași, pentru a prelua cuvintele voievodului, care nu puteau fi auzite de toată suflarea. - Unde e măria sa? Întrebă un țăran mai vârstnic, cu mustață răsucită. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Fugise de acolo fiindcă ucisese un samurai, și, de atunci, trăise din jafuri. Însă ceea ce se Întâmpla În acel moment Întrecea cele mai rele coșmaruri. Undeva În apropiere se afla un luptător Ninja. Iar În spatele lui, o Întreagă armată. - Înapoi! porunci bătrânul, privind cu prudență În jur. Bandiții păreau nedumeriți, dar autoritatea bătrânului era suficient de mare, iar Jian Shi zăcea nemișcat. - Înapoi! repetă bătrânul, cu o voce mai aspră. Retragerea În munți! Oamenii se mișcară, Încet, apoi din ce În ce mai repede. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Un an? Niciodată n-a trecut mai mult de un an fără bătălii. Uneori am avut trei-patru bătălii Într-un singur an. - Moldova le-a avut. Nu eu. - Nu tu. Așa e. Nu tu. Tu doar sari În șa și poruncești Apărătorilor să te urmeze. „Garda măriei sale, În formație de luptă!”, „Garda măriei sale, atac asupra gărzii lui Soliman!”, „Zid În jurul măriei sale pâna la moarte!” Până la moartea cui, Cosmin? A cui?? Căpitanul nu răspunse. Erina se ridică de pe scaunul măsuței de toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
poate intra pe Dunăre. Vă mulțumesc, oameni buni. Odihniți-vă după drum și, În două zile, Întoarceți-vă acolo unde v-a trimis căpitanul Oană. Oamenii voștri să supravegheze În continuare Dunărea. Ce e, căpitane? - Nimic, măria ta. Voi da porunci oamenilor noștri din interiorul Moldovei. Vom dubla paza În jurul măriei tale și a Doamnei. Nu vom mai anunța ieșirile la scaune de judecată sau la vânători. Până nu descoperim totul, ești În primejdie. Voievodul se ridică. Ceilalți Înțeleseră gestul, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ta aspră și plină de primejdii. Și, dacă vom crede de cuviință, poate Îți vom da și binecuvântarea... - Dacă... ? - Dacă. Iar acum mai lasă-mă cu ninsorile și cu Îndoielile tale și pregătește Apărătorii de drum. - Am să fac cum poruncești. Dar ceva nu e bine. În Țara de Jos va curge sânge. - Poate ai cam multe coșmaruri, căpitane. Cuvântul „căpitane” era un semnal că voievodul se Întorcea la ipostaza sa oficială. - Cine face parte din alai, măria ta? Întrebă Oană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tătar și purta o mantie roșie. Lui Oană i se păru că Îl văzuse cândva, dar nu-și putea aminti unde și când. - Căpitane Oană! spuse comandantul turc cu un glas puternic, dar calm. Nu avem nimic cu oamenii tăi! Poruncește-le să se Întoarcă la Cetatea Albă și nu vor păți nimic! - În veci! strigă Lacrămă. Apărători! Zid În jurul căpitanului Oană! Cei cincizeci de călăreți executară ordinul cu iuțeală. Asemeni lui Ștefan pe câmpul de luptă, căpitanul lor se pomeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
voievodul trebuia să afle și să părăsească pe dată Țara de Jos. Trebuia să fugă, sub protecția Apărătorilor lui Pietro, spre Cetatea Neamțului, unde se aflau corpurile de oaste ale vânătorilor domnești și ale călărimilor de munte. Ridică mâna și porunci: - Desfaceți zidul. Porniți imediat spre Cetatea Albă! Măria sa Ștefan va ști ce are de făcut! - Nu te lăsăm, căpitane! se auzi țipătul deznădăjduit al arcașului Simion. Nu te lăsăm aici de-ar fi să ne spintece de cinci ori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
prin cerul iernii, lovindu-i pe ambii ieniceri. Targa se prăbuși, iar trupul căpitanului se rostogoli pe dalele de piatră ale curții. Alte două săgeți porniră spre curte, iar doi ieniceri din apropiere se răsuciră cu gâtlejurile străpunse. - Prindeți arcașul! porunci Ali beg, coborând În fugă treptele pridvodului. O săgeată roșie se ridică spre cer, coborând cu un sfârâit dincolo de crâng. Spahii Întoarseră caii spre Simion. Arcașul puse alte două săgeți În arc și le slobozi spre primii călăreți, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
apoi, ce se Întâmplase apoi? Arcașul acela lovise ienicerii, iar trupul se prăbușise pe piatră. Asta era... Șocul căderii pusese inima În mișcare. Asta nu Însemna că Oană va trăi mult, dar Însemna că trăia În acel moment. - Patru ieniceri! porunci Ali. Luați targa, cât mai Încet. O puneți În hamacul dintre doi cai. Două sute de spahii vor escorta rănitul până la Dunăre! Am să vă ajung pe drum! Să-i lichidăm Întâi pe nebunii aceștia care Își Închipuie că mai pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
un răgaz atât de lung. În plus, era nevoit să accepta prezența lui Ogodai, omul care lucrase șase luni la prinderea lui Oană, cu rețeaua lui de tătari care știau ce se Întâmplă În Moldova și la malurile Dunării. Sultanul poruncise colaborarea cu reprezentantul Hanului Crimeii, iar Ali se supusese. Dar era conștient că Ogodai nu aștepta decât primul prilej să ucidă prizonierul. Ceea ce ar fi anulat Întreaga operațiune, care urmărea obținerea tuturor informațiilor necesare pentru anihilarea rețelei Apărătorilor și, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
rând de spahii. Grupul care Îl transporta pe Oană ajunsese pe malul celălalt. Se lăsa o ceață ușoară, obișnuită În zona Dunării, dar care făcea ca trupele de ieniceri să nu mai poată fi văzute, de pe fluviu, decât fragmentar. Ali porunci retragerea generală, indiferent de luptele care se prelungeau pe malul moldovean. Din depărtări se auzi, foarte Încet, un sunet de corn. Spahiul Își dădu seama că șansele ienicerilor de a trece Dunărea devin tot mai mici. La doar câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
plecat dincolo când erai prea mică... Tropotul câtorva cai se auzi apropiindu-se dinspre sud, trecând pe drumul din marginea moșiei Murgeștilor și urcând spre codrii Vasluiului. - Curieri... spuse Erina, mergând la fereastră. - Curieri domnești, completă logofătul. Pesemne măria sa are porunci de trimis la Cetatea de Scaun. Zgomotul se pierdu curând, sorbit de depărtări și de Înserare. Noaptea cobora repede. - E ziua măriei sale, continuă Litovoi. Cred că e petrecere pe cinste la Cetatea Albă. Păcat că nu ești acolo. - Cosmin spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Întoarse din pragul ușii. I se păruse, o clipă, că o pasăre mare și neagră fâlfâise Încet pe deasupra casei. 28 decembrie 1475, ora 5.00 Cetatea Albă Spătarul Mihail ieși din cetate și preluă comanda trupelor sosite peste noapte. Voievodul poruncise intrarea În dispozitiv de luptă pentru apărarea liniei Dunării și organizarea unor echipe de sprijin pentru misiunile care aveau să pornească În aceeași dimineață dincolo de fluviu. Apele acestuia Înghețaseră din nou peste noapte, iar plecarea a trei comandouri alcătuite din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]