2,403 matches
-
din antichitate de Cicero care, în secolul I î.e.n. își punea deja întrebarea: traducem mai eficient „verbum et verbo” sau „sensum et senso”, lansând în lume dezbaterea nesfârșită pe marginea perechii traducere literală / traducere liberă. Întrebarea sa a primit din partea posterității răspunsuri și soluții dintre cele mai diverse. Călugărul Hieronymus de exemplu, care a tradus Biblia din greacă în latina vulgata, considera că orice text religios trebuie tradus cuvânt cu cuvânt , în timp ce textele profane pot fi traduse sens cu sens. Friedrich
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
figură într-o continuă admirație a lui Ibrăileanu, Iorga, Călinescu, M. Cantacuzino, Gh. Ivănescu, N.A. Ursu... Dacă în adevăr cultura înseamnă în mare măsură reamintire, atunci este firesc să aruncăm priviri retrospective, alături de cele ce scormonesc concretul prezentului și necunoscutul posterității. În oglinda creației înaintașilor noștri se întrevăd mesajele amplificate în deplină recunoștință și în cuprinzătoare armonie a esențelor. Conștiința valorilor, prin opere ce s-au născut ca niște arcade solare, are menirea stimulentului febril dătător de speranțe pentru noi toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
este închis în case de corecție, cunoaște episoade de homofilie cu Verlaine, ajunge și la circ, muncește în cariere de piatră, se transformă în mercenar, vinde arme și piei de animale. Sfârșitul i-a venit repede, destinul s-a oprit. Posteritatea repară câte ceva, a fost pentru amândoi mai generoasă. Istoria literară le-a consemnat operele originale, aproape neverosimile în epocă. 9 N-ar fi rău ca valorile spirituale ale țării să fie mai des puse sub ochii tinerilor. Vârfurile intelectuale care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
capăt de drum • Costin Merișca, Tragedia Pitești • Al. Husar, Periplu prin memorie • Ioan Hudiță, Jurnal politic (vol. 1) • Ion I. Lapedatu, Memorii și amintiri • Helmut Kohl, Am vrut unitatea Germaniei • Radu T. Constantinescu, Temă cu variațiuni • Leah Rabin, Viața noastră, posteritatea lui • Ioan Hudiță, Jurnal politic (vol. 2) • Titus Raveica, Memoria amfiteatrelor • Constantin Ciopraga, Caietele privitorului tăcut • Virginia Șerbănescu, Scîntei din vatra vremii • Ioan Hudiță, Jurnal politic (vol. 3) • Inge Deutschkron, Am purtat steaua galbenă • Ilie Rad, La un ceai cu
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Pitești 9. Al. Husar, Periplu prin memorie 10. Ioan Hudiță, Jurnal politic (vol. 1) 11. Ion I. Lapedatu, Memorii și amintiri 12. Helmut Kohl, Am vrut unitatea Germaniei 13. Radu T. Constantinescu, Temă cu variațiuni 14. Leah Rabin, Viața noastră, posteritatea lui 15. Ioan Hudiță, Jurnal politic (vol. 2) 16. Titus Raveica, Memoria amfiteatrelor 17. Constantin Ciopraga, Caietele privitorului tăcut 18. Virginia Șerbănescu, Scîntei din vatra vremii 19. Ioan Hudiță, Jurnal politic (vol. 3) 20. Inge Deutschkron, Am purtat steaua galbenă
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
dar și a decadentei Epoci de Aur ceaușine, cu toate splendorile ei urît mirositoare [...] * * * A, erea să omit povestioara Grupului Sigma, din care, la începutul anilor optzeci, ar fi urmat să facă parte și Aurel, celibatarul dumitrașcian [...] Atragem ferm atenția posterității că grupului cu pricina i s-au alăturat, pentru cîteva săptămîni, doar holteii puri + duri, la data aceea, Liviu Cangeopol, Dorin Spineanu, Lucian Vasiliu și Măritul de mine. Holtei: adică inși momentan liberi și apți să-și deie obolul la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cu cei citați. Supraevaluarea și subevaluarea țin, de regulă, de fondul subiectiv al privitorului. Obiectivitate în absolut nu există de unde diferențele evaluative de la un receptor la altul. Recunoașterea valorii unor G. Bacovia și Mateiu I. Caragiale se datorează mai degrabă posterității. În epocă, romanele lui Cezar Petrescu și Ionel Rebreanu concurau din perspectiva publicului larg cu cele ale lui Rebreanu și ale Hortensiei Papadat-Bengescu. Acționau factori de conjunctură. Coteriile literare, grupările pe criterii extraestetice abat atenția, nu rareori, de la dezbaterile axiologice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
la noi. Acesta a făcut, cu adevărat, ravagii în cultura/ literatura română. Încă nu suntem în posesia unui studiu socio-literar calificat, documentat pe bază de arhive (nu pe memoria subiectivă) care să ne ofere (și mai cu seamă să ofere posterității...) relieful adevărat al scrisului românesc din cei patruzeci de ani de dictatură comunistă. Ne mulțumim, la șase ani de la decembrie '89, să ne postăm pe aceleași poziții antinomice "radicale" sau "laxe": am "rezistat prin literatură / am abdicat jalnic și în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
se înșeală și cei care cred că nu va rămâne chiar nimic. Să ne gândim că literatura de la 1900, cu direcțiile ei oarecum coercitive (deși în alt sens decât ce s-a petrecut după 1948!), a fost "filtrată" sever de posteritate, chiar dacă alte criterii au funcționat în cazul său. Oricum, sumedenie dintre actorii aflați la lumina rampei între 1900-1918 au dispărut fără urmă din conștiința publicului cititor. Se mai citește, azi, literatura lui Gârleanu, Spiridon Popescu, I. Mironescu, Maica Smara, a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sunt destul de pasivi, trec fără mari festivități și defilări. Mulți, foarte mulți, au plecat din oraș, a doua zi fiind duminică. Putem cutreiera astfel orașul mult mai ușor. Sărbătoarea lui Columb trece deci destul de puțin luată În seamă. De altfel posteritatea a fost nedreaptă cu el, Întrucât continentul nou, trebuia denumit Columbia. Numele actual i-a fost dat de istoricul german Martin Waltsermüller, după numele florentinului Amerigo Vespucci, care a publicat un raport Între 1501-1502 asupra acestei părți de lume. Columb
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
invitat pe ruși să intre în zilele acelea marcate de terorism, fărĂ teroriști, și că rușii l-au refuzat ? V.A. : El neagă în continuare acel apel. Nu-i citesc cărțile ; scrie extrem de abundent și tot încearcă să-și aranjeze posteritatea. A.M.P. : Bine, dar există acel film... SĂ ne înțelegem, eu nu pretind că scopul lui final era să fim ocupați de ruși. Chiar cred că în acel moment avea nevoie de ajutor. Eu nu l-am bănuit pe Iliescu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
literatură comparată (Dorul portughez - o saudade portughuéza), iar Gh. Noveanu o evocare Vasile Pârvan. C. Noica semnează un articol cu titlul „Formă, formare, informare”, iar Aurel Vasiliu face aprecierea că lucrările lui Eugen Lovinescu, Titu Maiorescu și contemporanii lui și Posteritatea critică a lui Maiorescu, sunt „lipsite de obiectivitate în interpretare”. Aspectul grafic al publicației este înviorat de vignetele și frontispiciile desenate de Mac Constantinescu. Au mai semnat: Emil Zegreanu, Const. Loghin ș.a. * Curierul Surdo-Muților, TaubstummenBote, organul Surdo-Muților din Moldova de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Lund, în anii ’40), Dr.h.c.Dr. Manfred Mayrhofer (professor emeritus al Universității din Viena, catedra de indo-europenistică) și Mac Linscott Ricketts (Virginia, SUA). Din rândul mai tinerelor generații, pentru care epoca studiilor celor doi corespondenți este în primul rând posteritate științifică, le sunt profund recunoscătoare domnilor Giovanni Casadio (Universitatea din Salerno), Frantz Grenet (École Pratique des Hautes Études) și Jean Kellens (Collège de France). Constelația benefică a acestei apariții ar fi incompletă fără gândul către domnul Arion Roșu (Versailles); căci
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
fi cunoscutmai ales grație alianței temporare cu schematismul trifuncțional al lui Dumézil, intersecție fecundă pe care acesta din urmă a recunoscut-o canonic aproape și consecvent 1. De altfel, aceasta este sintaxa în care, pe o arie mult mai vastă, posteritatea științifică îl localizează, cu atât mai mult cu cât maturitatea sa a coincis cu profesoratul la catedra de sanscrită și lingvistică indo-europeană de la Uppsala 2. Intenția noastră exactă e aceea de a-l elibera din clișeul comod de „cadet” genial
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cum că ea ar da descrierea legănului Arilor, și prin urmare nu pe ea se pote pune basa unui studiu care să hotărască originea Arilor”5. Fiind aproape aleatorii prin precaritatea intermedierii, asemenea citări sunt de cele mai multe ori lipsite de posteritate, abolesc cu morga erudiției frisonul descoperirii, al surprizei față de o alteritate dispusă radial și simultan pe coordonate distincte (geografia Asiei, temporalitate a Antichității, orizont religios și filologie asiatice), și chiar posibilitatea unei construcții. Abia la un personaj prea puțin cunoscut
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
iranistică și exercitarea funcției sale teologice, anume Nathan Söderblom, cunoscut la noi, cum spunea Eliade, mai ales prin activitatea sa ecumenică. Sau de profilul lui Jean de Menasce, în egală măsură părinte dominican și iranist. Un argument în plus ca posteritatea însăși a subiectului și relevanței acestor teze să fie și ea aproape nulă. Alături de cercetările cu privire la folclor ale lui Gaster și Șăineanu, Eliade va păstra mai ales un raport tot mai nuanțat, dar și foarte durabil 2, cu intepretările „dualiste
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Dintre cei care le-au audiat, ca tineri doctoranzi, la Chicago, în toamna anului 19675, sau le-au putut consulta în manuscris s-au selectat câteva nume care au decantat în mod vizibil parte din conținutul acestor conferințe, a căror posteritate publică, până acum, lor li se datorează. Este vorba în primul rând de indianistul Alf Hiltebeitel, pe atunci tânăr cercetător în prag de susținere a doctoratului la Divinity School, pentru care aceste conferințe au devenit ulterior unul dintre principalele puncte
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a venit și s-a încheiat războiul, s-au descoperit lagărele de exterminare și crematoriile, Buchenwald, Auschwitz și celelalte. De-atunci, studiile - cât ar fi fost ele de savante - asuprainițierilor militare indo-europene au devenit suspecte” - cf. Jurnal II, 30mai 1973. Posteritatea științifică a amendat la aceste studii ceea ce era deficitar ca metodologie sau vizibil influențat de ideologia războinică și ariană a celui de-al Treilea Reich - vezi, în volumul de față, Introducere. Subiectul ca atare nu a dispărut însă de pe harta
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
I am dat și adresa dvs. din Suceava, așa că trebuie să vă așteptați. Îmi pare rău că și la dvs. (soția și dvs.) sănătatea nu este la normal. Munca excesivă și unele fricțiuni prezente , sunt cauza. Să ne consolăm că posteritatea ne va prețui eforturile noastre și vor urma exemplele! Dea Domnul! Pentru noi doi tristețea e mai mare că chinul vieții este aproape de capăt! Pentru dvs. (...), terminus-ul e mult mai departe. În tot cazul, vara ne dă frumoase satisfacții
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
considerăm și Întregul meu album pe care Îl dețin de la Dvs. Din tot am dedus că depuneți o muncă pasionată, asiduă, Într-un rol foarte frumos, foarte necesar spre binele prezentului (ca exemplu) cât și, poate chiar mai util pentru posteritate. Sunteți un urmaș de mare valoare al D-lui Ciurea și al atâtor alți oameni foarte rari... de care țara a avut și are mare nevoie. Vă admir din toată inima, perseverența și puterea de muncă! În al doilea rând
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
vă mulțumesc pentru atenția ce o aveți totdeauna pentru ei și să vă transmit cele mai cordiale salutări. Scrisorile Dvs. ne dau câteva clipe plăcute, Încât le așteptăm cu multă plăcere. Bietul Muzeu... fără vigilența Dvs., trece prea repede În posteritate. Nu va putea nimeni face, ceea ce ați făcut. Măcar dacă ar putea păstra. Irimescu (...) ajută acolo unde poate și Îl mai privește personal ... Eu l-am cunoscut foarte bine și pe el și pe soția lui, Încă din București. Este
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
unei instituții publice. Trebuie să le parcurg pe toate și să chibzuiesc bine alegerea, astfel ca omul și scriitorul Const. Sturzu să nu iasă din ele micșorat. Partea omenească și cotidiană din noi toți e așa cum e și rămânerea În posteritate Își are și ea legile ei, care sunt cu atât mai dure și mai restrictive cu cât e vorba de oameni dăruiți artei care nu au ajuns la o celebritate atât de Înaltă și solid constituită din timpul vieții lor
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
cineva cu mai multe dioptrii la ochelari. Urcat atât de sus și îndepărtat, Columb pare disproporționat de mic față de perimetrul pieței în mijlocul căreia a fost plantat. Nu e deloc pus în valoare. Facem câteva poze cu nedreptățitul genovez în fundal. Posteritatea, oricum, i-a recunoscut meritele. Acum, rolurile s-au inversat. America se grăbește să descopere Europa, asemenea unui strănepot bolnav de nostalgia originilor. Madridul e inundat de tot soiul de sud-americani în vacanță, dintre care remarcasem multe femei peruviene, îmbrăcate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
spune Vasile). Mă simt în pielea unui personaj invitat să participe într-o zi de duminică, alături de alți concetățeni respectabili, la un eveniment în afara orașului, amestec de mondenitate burgheză și exuberanță democratică, un „meeting” din acelea funambulești, imortalizate pentru uzul posterității de primii cameramani. Publicul, care ne vede proiectați pe ecranul de cinema, ne consideră, cu siguranță, o populație din filmele mute: avem senzația că vorbim, în realitate gurile noastre se zbat în gol, ca ale peștilor pe scândura de bucătărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Înțeleg perfect că evangheliștii nu vizau nici premiul Goncourt, nici doctoratul în geografie. Iar dacă sunt însumi șocat de caracterul abrupt al acestei asociații de idei, faptul se datorează anacronismului: efectiv, nu regăsesc, la relectură, linia melodioasă, suavă, adăugată de posteritate acestui patchwork de parabole în care morala reduce anecdoticul la aproape nimic. Mă aflu adică în situația melomanului nevoit să judece o operă muzicală numai după libret. Luată ad litteram, fără vibrațiile execuției, Scriptura ne parvine despuiată de frisoanele în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]