4,003 matches
-
Îi aducea la semnat hârtii pe care nu avea vreme să le citească ori, dacă le citea, nu pricepea mare lucru din Înșiruirile de cuvinte. Din gura ce se Închidea a Văii Puțului năvăliră câțiva băieți. În urma lor, Valea Își potolea zgomotele Înspăimântătoare. Ceata de băieți murdari din cap până În picioare se prăvăli la poalele cireșului. Adormiră și Cap de Șobolan știu că Începuseră să viseze Încă Înainte de a se prăbuși. El fusese un copil blând și la locul lui, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
căreia se lăfăi câteva clipe În soare o lighioană cu trup de pește, cu rămășițe, pe burtă, de mâini și picioare omenești și cu căpățână de năpârcă. Dihania se azvârli apoi În adâncurile nesfârșite ale nămolului. Apa de deasupra Își potolea valurile. De sub cireșul amar de pe fața spână a coastei se ridicară din somn cei câțiva băieți. Odată cu visul lor se topi În Apa Morților și conacul de pe culme, care apăruse acolo semeț ca un palat de Împărați. Apa aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tescovină (acestea două rog a mi se restitui În natură, ele ca și conținuturile lor - pentru respectarea neabătută a adevărului țin să se consemneze că din butoiul de stejar fuseseră luați cinci litri și jumătate, vin cu care mama a potolit setea duhului neliniștit al tatălui meu, adică l-a dat de pomană), gardul ce-mprejmuie umilul meu domeniu, cotețul plin de păsări grase, cocina În care de multă vreme nu mai țineam porc, căci sămânța ălor cu care ne Înțelegeam noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lumânări. Baronu Își trecuse mâna prin chică și dăduse de spârcul cu care Îl Împodobise prietenul său. Porniseră apoi să se alerge prin bătătură și să se stropească unul pe altul cu cele două țevișoare dezghețate În apă caldă. Îi potolise mama lui Baronu, care Îi drăcuise și pe urmă Îi chemase pe toți să le dea să mănânce coleașă, sub aplecător. Din ceaunul pe care Îl trăsese la marginea plitei le pusese cu polonicul În străchini smălțuite de pământ fiertura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
frică și de dorul nevestii? Își găsea o poziție cât mai bună, ca să nu obosească prea repede, și-și sălta un picior peste marginea tranșeei; era aproape cu neputință să nu capete glonțul pe care atâta Îl dorea. Ca să-i potolească, i-au Împușcat pe câțiva pentru lașitate În fața inamicului și automutilare. Și asta i-a făcut pe oameni să Înțeleagă că războiul pe care tocmai Îl Începuseră era o treabă serioasă.” Colonelul, care pornise la război ca locotenent Împotriva rușilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mers la o școală de ucenici, aș fi Învățat o meserie, totul În viață e să fii om cu obraz cinstit, că ajungi măturător de stradă ori vreun Înalt dregător În fruntea țării. Am fost aproape fericit, zbuciumul dinăuntru se potolise: „Ia uite, domnule, ce dreptate are mama! Cum de nu m-am gândit și eu până acuma?”. M-am hotărât, deși eram un monument de neîndemânare, să Încerc să Învăț strungăria, căci cu așa ceva ne ocupam În atelierele școlii În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
au dat-o, Însă uitasem răspunsul. „Am zis «Doru»”, făcea Băloi, „dă-mi răspunsu’!” Habar n-aveam, uitasem complet și puțin Îmi păsa. Locotenentul mă amenința cu tribunalul militar, batalionul disciplinar, pierderea locului la facultate. Chicoteam și, cum vâjâiala se potolise, se auzea cum și ceilalți răcani izbucneau Într-un râs prostesc și de neoprit. „Ești beat! Suflă!” s-a opărit Băloi. Am suflat. S-a apropiat de mine, mi-a șoptit la ureche - ca să nu audă ăilalți - că mă bagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
când satul Fierești avea să-și modifice fonetic numele În Herești și când locuitorii s-au răsculat Împotriva unor arendași cam hulpavi, a ieșit la iveală și plânsul scris al lui Cocrișel: un tânăr locotenent al Armatei trimise să-i potolească pe țărani aproape că a călcat cu cizma pe acel document ce zăcea alături de altele, distruse de foc ori de furia răsculaților care căutaseră degeaba Înscrisurile cu Învoieli. Locotenentul a ridicat cu grijă scrisoarea - era un băiat fin și citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe cel frânt, În curtea plină de bălării a unui profesor bețiv, ca să privească, mai mult fascinat decât Înspăimântat, incendiul care Își repezea flăcările până la cer. După ce soldatul Cătănuță fusese Încătușat, cu tot brațul care Îi atârna, și zgomotele se potoliseră În curtea Îmburuienată, poetul și pictorul Marin Foiște găsise acea pânză pătată de sânge și plină de țărână. O ridicase, o scuturase, o clătise În apa verzuie a primului canal de irigații de lângă sat, apă tulburată de pompele cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
curtea Îmburuienată, poetul și pictorul Marin Foiște găsise acea pânză pătată de sânge și plină de țărână. O ridicase, o scuturase, o clătise În apa verzuie a primului canal de irigații de lângă sat, apă tulburată de pompele cu care fusese potolit incendiul. Peste câțiva ani, țoala cu Însemnele căilor ferate pe ea acoperea scaunul pe care, În biblioteca sătească, Își sprijinea lutul cel vremelnic, În timp ce-i studia pe clasicii filozofiei germane, omul de aleasă cultură și spirit Înalt. Pe când se străduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
soiul de orătănii. Cănile cu vin aveau să apară pe masa lor Încet, dar neîntrerupt; ar fi venit și Căloii și apoi cine știe ce lucruri frumoase s-ar fi putut Întâmpla. Florea Cucu mai apucă să-și Închipuie că viscolul se potolise și că el se saltă vioi, având, totuși, grijă de pântecele umflat, și o ia la picior către satul ale cărui fumuri de pe hornuri i se părea că-i gâdilă nările. L-au găsit a doua zi câțiva bărbați porniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Gulu nemuritorul și nepotul său Gululu. Purtau pe capete plase și În mâini aveau mănuși de sudori. În tot timpul cât Directorul fusese plecat, Foiște și Ectoraș se ținuseră departe de remorca ucigașă ce zăcea Într-o rână. Albinele se potoliseră cumva, nu mai zburau bezmetic, ieșiseră din stupi și se așezaseră, aproape cuminți și pașnice, pe cutiile de lemn. Le Înconjuraseră ca Într-o broboadă neagră, mișcătoare. Pe măsură, Însă, ce se lumina cerul, tot mai multe Își luau zborul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care se zic e că face a vânt și vreme rea, sau când țiuia tăciunele, despre care se zice că te vorbește cineva de rău, mama îl mustra acolo, în vatra focului, și‐ l buchisa cu cleștele, să se mai potolească duș manul; și mai mult decât atâta; oleacă ce nu‐ i venea mamei la socoteală căutătura mea, îndată pregătea, cu degetul îmbă lat, puțină tină din colbul adunat pe opsasul încălțării, ori mai în grabă, lua funingenă de la gura sobei
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
CÂNTEC SFÂNT Cântecul ce‐adesea și‐l cânt Când te‐adorm în fapt de seară, Puiule, e‐ un cântec sfânt, Vechi și simplu, de la țară. Mama mi‐l cânta și ea, și l versul lui cel dulce, Puiul ei se potolea și‐o lăsa frumos să‐ l culce. Azi te‐ adorm cu dânsul eu, Ieri - el m‐ adormea pe mine, și‐adormi pe tatăl meu Când era copil ca tine... Mâine, când voi fi pământ, Nu uita nici tu ‐ și zi
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
plecare. Hanemon înțelegea foarte bine deznădejdea stăpânului său, iar de pe chip îi dispăru, dintr-o dată, orice culoare. — Atunci, viața Domnișorului Shojumaru este... Hanbei observă că bătrânul tremura și, ca să-l liniștească, îi spuse zâmbind: — Nu, nu va fi decapitat. Voi potoli furia Seniorului Nobunaga, fie și cu prețul propriei mele vieți. De îndată ce a fost eliberat din Itami, tatăl lui Shojumaru s-a dus în campania din Harima, arătându-și astfel, fără cuvinte, nevinovăția. Acum, nu mai rămâne decât crima mea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în patru labe, supus, și când, dintr-o dată, strănută băiețașul îi căzu din cârcă. Doamnele de onoare și ajutoarele râdeau atât de tare, încât se țineau cu mâinile de burtă. Nici chiar la căderea nopții, râsetele și hărmălaia nu se potoliră. Atmosfera din apartamentele femeilor era la fel de diferită de aceea din camera lui Mitsuhide, în citadela principală, ca o pajiște primăvara de o mlaștină înzăpezită iarna. — Unchiule, acum când înaintezi în vârstă, spuse Mitsuharu, ți-aș fi recunoscător dacă ai sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înaintau, când porniră în susul pantei, caii începură să stârnească pietrele sau să calce pe lemne putrede, și până și ecourile unor asemenea sunete mărunte deșteptară păsările adormite. De fiecare dată când se întâmpla acest lucru, Mitsuhide și partizanii săi își potoleau, în grabă, caii. După îngrozitoarea înfrângere, fugiseră la Castelul Shoryuji și se odihniseră. Mai târziu, discutaseră ceea ce aveau de făcut, dar, în cele din urmă, singurul plan viabil rămăsese acela de a se retrage la Sakamoto. Toți vasalii insistaseră ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se întoarcă acasă fără luptă! Și astfel, în ziua a douăzeci și cincea a lunii, imediat după ce-și aduse mama, în siguranță, la Nagahama, Hideyoshi plecă spre Mino. În Mino fusese agitație dar, de îndată ce armata lui începu să avanseze, regiunea fu potolită. Dându-i mai întâi lui Nobutaka în dar Castelul Inabayama, Hideyoshi își demonstră loialitatea față de clanul fostului său stăpân. Apoi, așteptă calm consfătuirea de la Kiyosu, care urma să înceapă în cea de-a douăzeci și șaptea zi din lună. RĂZBOIUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
formă un fel de scară umană. — E primejdios, stăpâne. — N-aveți nevoie de o scară? Oamenii de jos îl strigau, dar Hideyoshi ajunsese deja la peste douăzeci de picioare înălțime. Furtuna violentă care bântuise câmpiile din Mino și Owari se potolise. Cerul era senin și împânzit de stele, iar Lacurile Biwa și Yogo păreau două oglinzi aruncate pe câmpie. Când Hideyoshi, care păruse obosit de pe drum, ajunse în vârful turnului - cu silueta hotărâtă profilându-i-se pe cerul nopții - se simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
clanului Maeda alergau tăcuți ca apa printre toate urletele și, răsfirându-se, cu repeziciune, la o oarecare distanță de tabără, se culcară la pământ. Observând această acțiune, Genba răcni un ordin cu glas pătrunzător și, în sfârșit, zăpăceala se mai potoli puțin. Faptul că luptătorii odihniți din armata clanului Maeda intraseră pe teren deveni o extraordinară sursă de putere pentru soldații lui Genba, precum și pentru Genba și ofițerii care-i mai rămăseseră. — Nu vă retrageți nici un pas până nu văd capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mustrări după mustrări. Un număr de subordonați se repeziră afară, încă o dată, anunțându-i ordinele stricte. Însă chiar și după aceea, Katsuie fu auzit țipând cu glas strident: — Nu vă agitați! Nu vă pierdeți capul! Dar intențiile lui de a potoli tumultul nu reușeau decât să adauge încă un glas în acel vacarm de neînchipuit. Era aproape de ziuă. Strigătele războinice și focurile de muschete, care se deplasaseră din regiunea Shizugatake, spre malul apusean al Lacului Yogo, răsunau peste apă. — După cum merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Secretar! răcni Hideyoshi, privind peste umăr. Pune să se înalțe peste tot pancarte cu următorul mesaj: „Omul care ia capul lui Ishikawa Kazumasa va primi răsplată zece mii de banițe.“ Însă chiar și cu acest ordin, furia lui Hideyoshi nu se potoli și, chemându-i pe generalii care, întâmplător, erau prezenți, dădu el însuși o comandă de ieșire. — Deci, așa se poată blestematul ăla de Kazumasa! tuna și fulgera Hideyoshi. Vreau să luați un corp de rezervă și să-i ajutați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
veți fi botezați cu Duhul Sfînt." 17. Deci, dacă Dumnezeu le-a dat același dar, ca și nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?" 18. După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu, și au zis: "Dumnezeu a dat deci și Neamurilor pocăința, ca să aibă viața." 19. Cei ce se împrăștiaseră, din pricina prigonirii întîmplate cu prilejul lui ștefan, au ajuns pînă în Fenicia, în Cipru și în Antiohia, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
afară pe ascuns! Nu merge așa! Să vină ei singuri să ne scoată afară!" 38. Cei ce purtau nuielele, au spus aceste cuvinte dregătorilor. Aceștia s-au temut, cînd au auzit că sunt romani. 39. Dregătorii au venit să-i potolească, i-au scos afară din temniță, și i-au rugat să părăsească cetatea. 40. Ei au ieșit din temniță, și au intrat în casa Lidiei; și, după ce au văzut și mîngîiat pe frați, au plecat. $17 1. Pavel și Sila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
a făcut semn cu mîna, și voia să se apere înaintea norodului. 34. Dar cînd l-au cunoscut că este Iudeu, au strigat toți într-un glas, timp de aproape două ceasuri: "Mare este Diana Efesenilor!" 35. Totuși, logofătul a potolit norodul, și a zis: "Bărbați Efeseni, cine este acela care nu știe că cetatea Efesenilor este păzitoarea templului marei Diane și a chipului ei căzut din cer? 36. Fiindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]