2,352 matches
-
de sus. începuse să mă mănânce pielea. Of, de ce venise Luke tocmai când Daryl era acolo? Și de ce trebuise ca Daryl să fie acolo când a venit Luke? Niciodată nu plouă, dar întotdeauna toarnă cu găleata și mă temeam ca potopul ăla să nu mă ia pe sus. Mă temeam că Daryl o să-și facă o impresie proastă despre mine fiindcă eram prietenă cu unul care purta un tricou cu Stăpânul Inelelor. Dar, și asta m-a surprins, chestia asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și piatră îi întâmpinară, pe lângă care trebăluiau oameni și femei cu o căutătură aprigă. Oștenii se opriră lângă casa cea mai mare din sat, descălecând și lăsând caii să pască. Căpitanul Grigorie încercă poarta din lemn, fiind întâmpinat cu un potop de lătrături: Marș javrelor, strigă el la cei doi dulăi fioroși ce ațineau deschiderea porții. Nu te opune, căpitane, că te pun îndată la pământ! rosti molcom un bătrân îndoit de șale, încercând să potolească paznicii ogrăzii. Dumneata ești starostele
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
una din așezările despre care vorbim. Printre multe altele, se știe că omul, de când a deschis el ochii pe pământ, a dat nume tuturor celor înconjurătoare. Sieși, în primul rând. Și locurilor. Și așezărilor. Dar și întâmplărilor mai deosebite: Potopul, Turnul Babel ș.a. Legenda și Istoria, fiecare cu mijloacele și după propriile puteri, au lămurit și taina numelui respectivei așezări. Se spune că primul om care și-a găsit sălaș în acel loc ar fi fost un călugăr. Ceea ce înseamnă
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
de pe suflet. Totuși, trebuie să adaug că îndărătul acestei bucurii, stăruia o teamă nedeslușită, care lucra mocnit. Din cauza ei mă trezeam, uneori, cu hotărârea zdruncinată, gata, gata să se prăbușească. Luptam încă... Reclădeam, cu o sumedenie de argumente nod (izvorau potop) zidăria surpată și reușeam s-o consolidez. Aș fi vrut să-i scriu Mihaelei, să-i aduc la cunoștință hotărârea mea, să-i fac o bucurie. Luasem plic și hârtie, eram gata să încep. Dar teama aceea subconștientă îmi paraliza
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
din nou. De astă dată îngenunche lângă mine, îmi luă capul în mâini și-l puse pe pieptul ei. ― Pentru numele lui Dumnezeu, încetează! Liniștește-te... Haide, fii cuminte! N-o mai ascultam. Dezlănțuit, cu zăgazurile rupte, lacrimile îmi curgeau potop pe față. Am respins-o cu asprime: ― Nu mă atinge! Deodată, ca sub imperativul unui gând despotic am sărit în picioare și m-am precipitat spre ieșire. Mi-a sesizat intenția de a fugi și m-a împiedicat la timp
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
se făcu albă ca varul așa cum s-ar fi întîmplat cu oricare altă femeie. Nu. Încremeni locului și mă întrebă cu cel mai desăvârșit calm: ― Cînd? De ce? Ce s-a întîmplat? Cum a fost? De unde ai aflat? Nu era un potop de întrebări, cum s-ar părea. Între o întrebare și alta se așeza timpul cu tăcerea. Ce aș fi putut să-i răspund? Și mai înainte de toate ― ce știam? Am ridicat din umeri fără să articulez un cuvânt. ― Sărmana! Ar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
urăsc! Nu vreau să-mi aduc aminte de ziua când Mihaela a împlinit 21 de ani, nici de noaptea minunată când a fost a mea. De nimic... Fericirea care s-a dus mă sufocă, pentru că e tot durere. Copleșit de potopul aducerilor aminte, am străbătut cu pași repezi grădinița și am sunat. Mi-a deschis Alexa, o arătare înveșmîntată în negru. Când m-a văzut, a podidit-o plînsul: ― De ce mi-a făcut Mihaela una ca asta? Numai pe ea o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
căzute și pajiști îngălbenite că ești perechea ideală Țcu care pot să trăiesc la pielea goală, reversând păcatul originar) am experimentat cu tine dragostea întinsă pe pâine mâncată duminică dimineață, cu ochiuri și muștar. am văzut fulgerele, ceața, inundarea supremă, potopul de plumb pe care le-ai oprit cu un gest, pe prispă am simțit cutremurul distrugător, împotriva căruia ai sprijinit umărul tău de perete. în urma erei mele glaciare, te-ai ivit, te-am ales. te doresc ca și cum ochiul meu doritor
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
dau lacrimile. Irina nu pricepe prostia mea, și eu a trebuit s-o liniștesc și a trebuit să-i explic ce simțeam. La urmă face și ea: "Cum ai dreptate!" și le privește cu simpatie. Joi. Hamiri îmi aruncă un potop de vorbe. Are ochi frumoși și scânteiați. Pleoapele îi clipesc cu repeziciune și inegal, ai crede aripile unei păsări care ar vrea să-și ție echilibrul pe un băț prea subțire. Apoi se opresc și rămân nemișcate pentru câtăva vreme
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
războinici nu sunt așa de slabe! În timp ce vorbea, toți oamenii își reveneau, pe rând, din reverie. — În loc de a asculta aiureli din-astea, fiecare om să-și păzească postul. Aceste castele sunt întocmai ca un stăruitor care ține pe loc un potop de apă murdară. Stăvilarul e lung și întortocheat, dar, dacă o părticică din el se sfărâmă, se va prăbuși întreaga construcție. Fiecare dintre voi trebuie să reziste și, legați piept lângă piept, să nu vă clintiți nici chiar de-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Oda Nobutada au pătruns deja în Kai, prin Suwa, iar oamenii noștri sunt omorâți fără milă, indiferent dacă luptă sau se predau. Capetele lor retezate sunt expuse pe marginea drumului, iar inamicul se revarsă în toate părțile ca un potop. Apoi veni un alt mesaj urgent: — Ruda lui Shingen, preotul orb Ryuho, a fost capturat și măcelărit de inamic. De astă dată, Katsuyori ridică ochii și spuse vorbe grele despre dușman: — Forțele clanului Oda nu cunosc mila. Ce vină i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rapid la zid, încât era greu să se distingă cine era primul și cine al doilea. În interiorul zidurilor, samuraii clanului Oda care alergau deja de la corpul de gardă de lângă poartă apucau toate armele pe care le găseau, încercând să stăvilească potopul acelui râu năvalnic. Însă era totuna cu a încerca să sprijine un baraj spart cu mâinile goale. Neluând în seamă săbiile și lăncile apărătorilor, avangarda clanului Akechi se repezi cu iuțeală printre ei, călcând peste cadavrele oamenilor care se angajaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
orașului, sau mai exact din afara lui, neregulat și plin de bălți împuțite. Ca să nu se rătăcească cine știe pe unde gloanțele trase, așezau țintele la piciorul unei ridicături de pământ. Loco-tenentul-major îi zicea mamelon și râdea așteptându-se la un potop de măscări, așa cum de bună seamă venea din partea trupeților cu care era el obișnuit. T.R.-iștii însă nici nu clipeau îndărătul ochelarilor, iar lui rânjetul i se ștergea de pe față în timp ce își muta privirea de la unul la altul și nici
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Crăciun. În dreapta sa, mama lăsă iute furculița jos și își înălță brusc capul, schimbată la față. Râse nervos și spuse ceva de cutremur: din nou, după nici șase ani de la cel mare din '40? Mătușa Iuliana o liniști cu un potop de vorbe mai degrabă dojenitoare. Dragoș însă nu le prea luă în seamă și de altfel abia dacă îi ajunseră la ureche. În stânga sa ședea o fată pe care n-o cunoștea, dar poate că îi era rudă prin unchiul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sfâșiindu-se în bucăți. Mandricardo nu stătu în loc să se mire de această minune, continuă să secere. Când a ajuns la copac, i-a cuprins trunchiul în brațe și s-a opintit să-l smulgă din rădăcini. La fiecare effort un potop de frunze se scutura asupra lui, prefăcându-se pe loc în păsări de pradă ce-l atacau pe cavaler fâlfâindu-și aripile în obrazul lui cu strigăte înfricoșătoare. Dar netulburat de această nouă piedică el a continuat a se opinti
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și semănături, își frângeau gâtul tot scrutând înaltul. Cu palma streașină la ochi, urmăreau zarea; preoții se rugau; toată lumea se ruga. Uneori, spre amiază, se iveau nori grei; aproape se lăsa întunericul; fulgera: s-ar fi zis că va ploua potop. Dar vântul fierbinte risipea negura imediat, ca pe fum... Când a bătut iarăși orologiul, pe la jumătatea lui mai, tocmai cobora asfințitul. Auzindu-l, oamenii au început să suduie și să blesteme. Ce le-o mai veni pe cap? se întrebau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
reale pentru întâia oară, strânse laolaltă de mișcarea mașinii. Pielea de pe obrajii ei, indicatoarele stradale care ne îndrumau spre autostradă, mașinile parcate pe acoperișul supermarketului, toate erau clare și bine definite, ca după retragerea mult așteptată a apelor unui uriaș potop care ar fi lăsat pentru prima oară fiecare lucru izolat - trăsăturile unui peisaj selenar, o natură moartă compusă de o echipă de demolare. Ajunși la autostradă, am pornit spre sud. - Unde e traficul? Unde sunt toți? Mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
două zile, după ce nenorocirea din noaptea cu pricina trecuse, și, oamenii, de prin împrejurimi, s-au mirat foarte tare, de norocul ce l-a avut, Cocorânză Andrei, să scape cu viață din acel atât de scurt, dar, atât de pustiitor potop.Ba, l-a și întrebat, cineva: dar, Fantazia unde-ți este? în lume.. Cu bani cu tot. Pe ape. Pe care ape? Dar, cine crezi tu că mai poate ști, pe care ape? Pe alea care au venit, au făcut
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și eu țigara? îl întrebă pe primul fumător întâlnit. Întâmplător, era un profesor sobru, întunecat la figură care tocmai urca scările clădirii Universității, - Nu! spuse acesta scurt. Atât a trebuit găștii, s-au înfuriat și l-au blagoslovit cu un potop de cuvinte de duh printre înjurături. - Cine măta - n<.. te crezi de nu vrei să dai un amărât de foc? Și au continuat cu invectivele. Grena la față, profesorul intră în clădire. Se vedea pe mutra lui acră că predă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
din tine și ai să te usuci de neiubire și ai să plângi în jet regretul neștiind că am rămas cuibărit în adn-ul tău când te privesc când te privesc am senzația că cerul s-a topit și a curs potop de azur peste uscat și peste mare înecându-mă când îmi zâmbești am impresia că s-a deschis vortex pleoapa timpului înghițindu-ne Romița Mălina CONSTANTIN <biography> Născută la 9 martie 1968 Domiciliul București Apariții în antologii : -Esențe de Primăvară
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
îl văzu intrând pe ușă. Cum o să-l botezăm pe copil pe o vreme ca asta?... Cine-o să-ți vină la botez?... O să vedem..., îi răspunse Virgil, cu glas împăciuitor, scoțându-și paltonul plin de zăpadă. Ninge al dracului... Potop, nu alta! Asta numai din cauza încăpățânării tale, i-o reteză nevastă-sa, supărată de-a binelea. Că, dacă te-ai fi grăbit puțin, acum copilul era botezat și-am fi stat și noi liniștiți. Ei, lasă, frate, că nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Afară plouă și-n mine asemeni. Plouă de zile, zile și nopți, Plouă de-ți picură cerul pe creștetul gol. Și apoi iar începe. Uneori mi se pare că nimic N-o va mai opri din căderea mută... Potolește, Doamne, potopul Tău! De lume mă voi ocupa personal. Firesc Am hotărât. De astăzi învăț. Să scriu, să citesc, să ascult, învăț că lumea nu e roz și că cerul există ca idee, că iarba e verde sau că omul nu e
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Vasile? întreagă mijlociul. Vai, oare cum să vă spun? Mă duc să o chem și mămuca. Te ajută ea, bade Vasile! interveni și mezinul. Vaiii! Vaiii! Prinde a se văieta vicleanul ca și cum acum s-a năpustit asupra lui un mare potop și o mare urgie. Tocmai asta mi-i năcazul. Mama voastră s a dus de dimineață bună la piață ca să vă pregătească bunătăți pe când îți veni de la școală și un nenorocit, un techergheu, un criminal s-a năpustit asupra dânsei
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Oricum, cu ploaia asta, n-o să mai găsim nici o urmă. - În sfîrșit o vorbă Înțeleaptă. - Mă iei drept o smintită? - Ce idee! Să fii atacat În beznă de niște călugări fără cap, Într-o abație În ruină, sub un adevărat potop, e tot ce poate fi mai normal... CÎnd se Întoarseră la punctul de unde plecaseră, el Își ridică ponchoul pătat de noroi și i-l puse pe umeri, iar ea Îi mulțumi distrată. Îi privi fățiș sînii care se reliefau pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să afle cam cînd se vor restabili legăturile cu continentul, primise răspunsul să se adreseze direct lui Dumnezeu. Încă de la Începutul dimineții, Lucas nu-și putea stăpîni mînia, iar Morineau era țapul ispășitor al proastei lui dispoziții și al unui potop de Întrebări. - Ai sigilat cabinetul doctorului? Ai trimis prin fax avizul de căutare pentru Nicolas Kermeur și Chantal Pérec la SRPJ din Brest? Ai prevenit căpitănia să nu lase să iasă nici o ambarcațiune? Ultima Întrebare Îl luă prin surprindere pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]