3,904 matches
-
nevăzute ale negurei ce pătrunde adânc, va fi schimbată cu vremea în Sogul lui Albu, stâlp mai subțirel, iar acesta va ajunge ca și Căciula Dorobanțului, ciot de piatră cu o lespede în vârf; și ea se va rostogoli în prăpastia deschisă, spre a se schimba în lespegioara cu care un băiețandru, ca și Creangă, scoate dracii din Ozana” (Ion Simionescu, Prin munții noștri) Cerințe: 1.Găsiți cuvinte cu sens apropiat celor scrise cursiv în text. 2.Construiți cinci întrebări pe
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
oameni care goneau fiarele și le aduceau în bătaia arcului sau a suliții. Se afunda în codrii neumblați, pe unde picior de om nu călcase vreodată. Nu-l înspăimântau întunecimile pădurii, stejarii trăsniți și schimonosiți, peșterile, stâncile înalte de pe marginea prăpastiei fără fund. Căta mereu lucruri tot mai ascunse, primejdii tot mai mari, fiare tot mai sălbatice. Într-o bună zi băiatul nu s-a mai întors acasă. Degeaba iscodi, degeaba pedepsi Negură Împărat pe însoțitorii flăcăului, că nici unul nu știa
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
întors. Mult l-a jelit bătrânul, multe lacrimi a vărsat de dorul copilului pierdut! Credea că o să moară de inimă rea. Îi venea să-și pună capăt zilelor, la gândul că feciorul său drag, singurul moștenitor, se rostogolise în cine știe ce prăpastie sau fusese ucis de tâlhari, sau sfâșiat de lighioanele văgăunilor. “Cine știe ce zimbru l-a spintecat gândea el, cine știe ce urs l-a strâns în brațe de i au trosnit oasele”. Ca să mai uite de amar Negură-Împărat căuta tot felul de cazne
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
vreau să vă spun că nu numai cu oamenii, ci și cu animalele se purta cu grijă și milă. Într-o zi, umblând cu prietenul său Duran prin pădurile din preajma Sarmizegetusei, a găsit un pui de lup căzut într-o prăpastie. Era mic, abia făcea ochi și în cădere își rupse un picior. Tremura, scheuna, părea gata să moară. Decebal l-a dus în cetate, i-a legat piciorul rupt între lopățele și l-a adăpostit într-o șură. Când s-
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Peste câteva minute se opriră, iar Pată Neagră le arătă ceva ce semăna cu albia unui pârâu care curgea printr-o crăpătură din munte. După asta, spuse el. Dar pe măsură ce se apropiau, Își dădeau seama că era de fapt o prăpastie care se Întindea la stânga și la dreapta cât vedeau cu ochii, avea cam șase metri lățime și era Înspăimântător de adâncă - un labirint amețitor de coturi și curbe care se continuau În adâncime făcând imposibil de văzut unde era fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care se Întindea la stânga și la dreapta cât vedeau cu ochii, avea cam șase metri lățime și era Înspăimântător de adâncă - un labirint amețitor de coturi și curbe care se continuau În adâncime făcând imposibil de văzut unde era fundul prăpastiei. Părea că miezul pământului plesnise și despicase muntele În două. Ar putea fi o dolină, spuse Roxanne. Am văzut una În Galápagos. Se spunea că ar avea vreo doi kilometri adâncime. Dar nimeni nu știa sigur, din moment ce toți cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a podului. Cu grijă, bărbații coborâră podul dând treptat drumul frânghiei. Și Îi tot dădură drumul până când podul atârna ca o scară inutilă pe partea cealaltă. Traseră și ajustară capătul frânghiei Încă atașat de pod până când se amestecă printre lianele prăpastiei și dispăru. Capătul liber era legat de rădăcina unui copac care se prăbușișe cu zeci de ani În urmă. Era complet acoperit de ferigi. Din acest punct, oamenii care locuiau În Locul Fără Nume vedeau podul. Dar dacă cineva se apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de rădăcina unui copac care se prăbușișe cu zeci de ani În urmă. Era complet acoperit de ferigi. Din acest punct, oamenii care locuiau În Locul Fără Nume vedeau podul. Dar dacă cineva se apropia de casa lor din partea cealaltă a prăpastiei, nu avea cum să-și dea seama că există un pod. Și astfel reușiseră ei să rămână izolați, ascunși Într-o lume secretă de a cărei existență nu știa nimeni, sperau ei. În ultimul an, podul fusese ridicat din două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Moff Îi strigă lui Pată Neagră: — Cum mai putem pleca de aici? Trebuie să ajungem jos Înainte să se lase noaptea. Arătă spre cerul care se Întuneca. Pată Neagră scutură din cap. Nici o altă cale, spuse el. Dwight interveni: Poate prăpastia e mai puțin adâncă mai Încolo și putem coborî și apoi urca pe partea cealaltă. Pată Neagră scutură iar din cap. —O, Doamne, e de rău, gemu Bennie. Chiar e de rău. Dwight strigă cât Îl țineau plămânii: — La dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
el că era „integru și extrem de inteligent“. Iar Bennie remarcă faptul că Walter era un erou deoarece, dacă n-ar fi căzut el cu podul, cădeau ei. Dwight și Wyatt nu știau cum să jelească, așa că s-au dus la prăpastie ca să reconstituie faptele. De data aceasta se uitară cu mai multă atenție. Estimară comparativ traiectoria pe care ar fi urmat-o un corp care cădea de la mijlocul podului, respectiv de la sfârșitul lui. Scrutară stâncile ieșite În afară și aglomerația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
asta? spuse Dwight În șoaptă. Se mai lăsaseră păcăliți și altă dată de halucinațiile lui Bennie. Pretinsese că văzuse podul ridicat (ceea ce se și Întâmplase când Pată Neagră se dusese după provizii). Strigase că văzuse oameni de partea cealaltă a prăpastiei (ceea ce și văzuse când Pată Neagră și Vaselină se Întorseseră). Și acum pretindea că apar În Supraviețuitorii lui Darwin? Bietul Bennie, de când avusese criza de convulsii, starea lui se tot degrada, concluzionaseră cu toții. Încercau să-i facă pe plac, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ocupați, nu-l văzură pe Pată Neagră intrând În căsuța din smochin a lui Dwight și a Roxannei. Nu-l văzură scoțând camera de filmat din rucsăcel și trăgând afară caseta, și nici nu-l văzură plecând În fugă spre prăpastie, Împreună cu Vaselină, Limbă și Os-de-pește. Os-de-pește stătu de pază să nu se apropie vreunul dintre oaspeții străini. Ceea ce era puțin probabil, pentru că era deja Întuneric, iar prietenilor Fratelui Alb Mai Mic le era teamă de crăpătura din pământ. Vaselină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În jurul televizorului. Cei din trib stăteau ceva mai reținuți, pe rogojinile lor, Întorcându-se să vadă fața cărui străin mai apare pe ecranul televizorului. Prietenii mei se simțeau ușurați acum că aflaseră că Walter nu-și găsise sfârșitul pe fundul prăpastiei. Era În spital, amnezic, din cauza unei lovituri la cap cauzate de o cărămidă desprinsă din pagoda pe care se urcase căutându-l pe Rupert. —Vezi ce li se poate Întâmpla celor care umblă după fundul tău? Își certă Moff fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de o umbrelă dată cu ulei, iar Roxanne strigă: —Hei! Umbrela se dă pe spate și de dedesubt apare Esmé cu cățelușul alb În brațe. Se strâmbă spre cameră. Tăiați. Ce e ăla? Un râu? Un hău? Cu siguranță o prăpastie adâncă, dar, deși obiectivul e Îndreptat spre fundul hăului, nici urmă de fund. Ți se face rău uitându-te În jos. Tăiați. Frânghii lungi traversează prăpastia periculoasă: o, e un pod suspendat. —O, la dracu’, asta nu, se aude Bennie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
strâmbă spre cameră. Tăiați. Ce e ăla? Un râu? Un hău? Cu siguranță o prăpastie adâncă, dar, deși obiectivul e Îndreptat spre fundul hăului, nici urmă de fund. Ți se face rău uitându-te În jos. Tăiați. Frânghii lungi traversează prăpastia periculoasă: o, e un pod suspendat. —O, la dracu’, asta nu, se aude Bennie din afara cadrului. În continuare, un șir de cuvinte pronunțate printre dinți. —Solid? — Frică. —Rahat! Prietenii lui chiar au de gând să-l traverseze? Dumnezeule mare, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fiind oameni plini de patriotism, ar trebui să Înțeleagă asta perfect. Câțiva de la vârful ierarhiei militare s-au Întâlnit cu ei pentru a confirma acest lucru. A mai trecut o lună, timp În care audiența pentru Junglemaniacs! a atins fundul prăpastiei. Nici măcar decesele tragice ale câtorva membri ai tribului din cauza malariei netratate nu au putut resuscita interesul pentru emisiune. Aceasta a fost suspendată, fără să fi adus măcar un cent sau kyat birmanez, dar cheltuind În schimb sume uriașe pentru publicitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Oricât de rău mi-ar fi, trebuie să mă duc.» Așa consideram. Nu erau locuri libere. Puțin câte puțin, mă lăsau puterile. Nu chiar într-atât încât să nu pot sta în picioare. În capul meu se deschidea o mare prăpastie. Metroul a oprit brusc la Hatchōbori și a rămas în stație. Pentru că oprise de mult timp, am ieșit și eu în stație, să văd ce se întâmplă. O persoană era prăbușită la pământ. Era un bărbat. Stătea cu fața în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Răspundeam și de curățătorul din mașina lui. Am avut multe ocazii să vorbesc direct cu el, iar el mi-a dat multe sugestii. Am putut simți că se gândea foarte mult la binele meu, la dezvoltarea mea. E o mare prăpastie între imaginea aceea și cea din tribunal. Oamenii au declarat deseori: «Trebuia să te supui întocmai oridinelor maestrului!» Părerea mea e diferită. Adesea se întâmpla să nu fiu de acord cu el și să-i propun altceva, iar el își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a întâmplat. - Ce credeți despre responsabilitatea lui Asahara? Dacă se face responsabil de asta, atunci trebuie judecat conform legilor. Însă, cum spuneam, între imaginea pe care o aveam eu (despre Asahara) și cea de acum (din timpul procesului) e o prăpastie imensă... Ca guru, ca propovăduitor al religiei, avea un talent înnăscut. Aș vrea să păstrez imaginea asta... Înlăuntrul meu sunt multe lucruri minunate pe care le-am dobândit după intrarea în secta Aum. Lăsând toate astea la o parte, răul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ea, m-am gândit foarte serios să părăsesc secta. Aproape că mi-au dat lacrimile din cauza șocului. «Ce cred aștia că fac?» Nu numai eu, chiar și unii lideri iluminați din Aum au fost răvășiți. Organizația se îndrepta rapid spre prăpastie. Mie mi s-a părut un fel de aventură. Oricum, trebuie să fim mai îngăduitori cu un sistem care deschide o lume total necunoscută. De aceea am încercat să intru în sistem. Nu acceptam totul ca fiind bun. Pe deasupra voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
iau pe panta declinului. Înspăimântător! Când ajungi așa de sus, toți au așteptări mari. Toți se așteaptă ca liderul să fie atotștiutor, dar el nu poate să țină pasul. Nu se poate preface. Înțelege că în direcția aceea se află prăpastia și păcălește oamenii folosind puterea științifică. ăsta este deja un act criminal. Murakami: Un om cu calități supranaturale poate suporta? Kawai: În primul rând nu cred că un personaj într-adevăr credincios ar fi făcut un lucru atât de prostesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în lumea lor, a balaurilor, în lumea de dincolo. Speriat de amintire, Bătrânul aruncă inelul în sertăraș, prăvăli capacul boltit al cufărului, îngrămădi gâfâind câteva mobile grele deasupra și se prăbuși vlăguit într-un somn fără vise, ca într-o prăpastie fără fund. Capitolul II TOAMNA ERA CALMĂ ȘI AERUL mirosea a miere de salcâm. Bătrânul tânjea după acest anotimp plin de grație și maiestate. Traversa cu frică iarna, ca o moarte albă cu colții ei reci înfipți în beregata pământului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dai de lumină în măruntaiele pământului. Când ajunse la luminiș, își dădu seama că galeria străpungea întreg muntele, ajungând pe versantul opus, unde era o altă intrare în peșteră, mare și însorită, dar care era inaccesibilă, fiind suspendată deasupra unei prăpăstii abrupte. Aici își avea Pimen sălașul. O bisericuță mică și albă, strălucind plină de rouă în soarele dimineții, o chilioară alături, o vatră, o capră de lapte și câteva răsaduri de legume crescute pe puținul pământ adus de vânturi pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Nu cred. Desigur, pierderea unui copil roade continuu pe o mamă. Totuși, de nu înnebunește în primele zile, cu timpul își va ocupa trei sferturi din zi cu alte gânduri. Între dragostea de mamă și dragostea de iubită este o prăpastie, nu numai ca formă, dar și ca trăinicie. Obligațiile, la mamă, au săpat într-atîta cămările sufletești și de atâta vreme, încît o trădare este rară. Iubita nu s-a dat decât din capriciu sentimental, convinsă, de altfel, de adevărul dragostei
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
când eu însumi, cu o lună mai înainte, n-aș fi crezut că mă interesează! Când apropiam cele două imagini ale mele de la o distanță așa de scurtă, nu mai pricepeam nimic. Și atunci mă întrebai șovăind: oare sunt normal? Prăpastia din fața mea era deci mult mai adâncă decât crezusem. A doua zi, la 5 dimineața, soră-mea Vana pleca la Sinaia. În cinci minute îi spusesem tot ceea ce-i tăcusem ani de zile, și în alte cinci minute Vana hotărâse
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]