3,626 matches
-
de Sânziene de Mihail Sadoveanu. Modelul pare să fi fost mai degrabă profesorul francez J.-A. Vaillant de la „Sf. Sava”, pe care de altfel prozatorul îl și numea „primul bucegist român”. Cu Robinsonii Bucegilor. Întâmplările a trei cercetași (1916), volum premiat de Academia Română, și continuarea acestuia, Vraja Bucegilor (1926), intriga romanescă se simplifică în favoarea notelor de drum și a descrierilor de peisaje, iar dialogurile capătă naturalețe. În 1925 U. iese din tiparele preocupărilor anterioare odată cu comedia într-un act Carte de
URECHIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290373_a_291702]
-
iar editorial în 1967 cu Ceasul privighetorii. Colaborează încă din perioada studiilor la publicațiile pentru copii „Luminița”, „Cravata roșie”, „Scânteia pionierului” - la ultimele două fiind și angajat în redacție (1954-1959, 1959-1961) - și la revista „Tânărul scriitor”, care în 1952 îl premiase de două ori ca poet. Ulterior este redactor la editurile Meridiane (1961-1962), Tineretului (1962-1969) și Ion Creangă (1969-1988). Poetul V. a fost urmărit întreaga viață de etichetările din tinerețe: „baladist” și „rapsod”. Din această cauză critica a trecut ușor peste
VASILE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290447_a_291776]
-
N. Totu ș.a. In extenso se publică romanele Amor încuiat de I. Peltz și Desfigurații de Sanda Movilă, precum și Ambigen al lui Octav Șuluțiu, Podul lui Ventrim de Paul P. Negulescu și Hora paiațelor al lui Virgiliu Monda, ultimele trei premiate la concursul organizat de V. în 1933. Mai apar fragmente din romanele Maitreyi, Întoarcerea din rai și Nuntă în cer de Mircea Eliade. Comparativ, spațiul acordat poeziei este extrem de mic, ceea ce rareori e compensat de valoarea pieselor selectate. Numele mai
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
și o anume notorietate: Liviu Ioan Stoiciu, Ion Stratan, Lucian Vasiliu, Mircea Petean, Liviu Antonesei, Gellu Dorian. Revista publică însă, din abundență, și versuri ale unor debutanți talentați, ale unor elevi remarcați în diverse cercuri literare sau ale unor tineri premiați la concursuri regionale ori naționale (rubrica „Anii de ucenicie”). Ceva mai sărace, paginile de proză cuprind totuși texte notabile, cum sunt fragmentele de roman ale lui Dumitru Țepeneag (Europa! Europa!), autoanalizele textualist-eseistice ale lui Gheorghe Crăciun (Lepădarea de piele, Biografie
ZBURATORUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290721_a_292050]
-
Marin Pârlitu ș.a. o revistă efemeră, „Muguri”. Din 1922 frecventează cenaclurile lui E. Lovinescu și Mihail Dragomirescu, colaborează susținut la „Adevărul literar și artistic”, iar din 1924 la „Gândirea”. E prezent și în ziarul „Țara noastră”, care în 1926 îi premiază generos un sonet. În 1927 debutează editorial cu volumul Poeme simple, distins cu Premiul Societății Scriitorilor Români. Înființează revista „Azi” (martie 1932-septembrie 1940), dă un volum de tălmăciri din Esenin și Antologia poeților tineri (ambele în 1934), scrie romane, își
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
societățile învață ca și indivizii și că învățarea este o calitate posibilă a instituțiilor sau organizațiilor. Ideea n-a rămas fără ecou; unul dintre coautori a înființat în SUA o consultanță de succes pentru „firmele care învață”. Lucrarea a fost premiată de o organizație economică franceză. Înainte de lansare, textul a fost dezbătut într-o reuniune mult mediatizată la Rio de Janeiro, iar regele Spaniei i-a invitat pe autori la o discuție personală. La lansarea de la Salzburg a participat președintele Austriei
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
culorii iar la cele de limba și literatura română, mesajul cuvintelor, pentru a-și exprima sentimentele față de mediul înconjurător. Proiectele s-au finalizat cu premierea celor mai frumoase programe artistice , desene, portofolii, fotoreportaje, prezentări power point. Chiar dacă nu au fost premiați toți participanții, fiecare a câștigat o atitudine prietenoasă față de mediul înconjurător pe care ar fi bine, să o exprime prin fapte, mai târziu, când vor deveni adulți. Poate, cine știe, ei vor fi cei care vor avea priceperea: să planifice
Eco-educaţia, necesitate a mileniului III. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Dolcoş Gheorghiţa () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1202]
-
Activează la Uniunea Patrioților, e membru fondator al Sindicatului Artelor Frumoase, face parte din conducerea revistelor „Vestea satelor” și „Scânteia satelor”, dar sănătatea precară îl obligă să se pensioneze. Din 1920 era membru al Societății Scriitorilor Români, care îl va premia în 1923 și în 1929. Versurile, proza, articolele i-au fost publicate în „Falanga”, „Gândirea”, „Azi”, „Cele trei Crișuri”, „Ritmul vremii”, „Cetatea literară”, „Cuvântul liber”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Universul literar”, „Tribuna poporului”, „Familia”, „Orizont” ș.a. Semnează și Ieromonahul Grigorie, Ghiță
TALAZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290037_a_291366]
-
Mai e prezent în „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Amfiteatru”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Cuvântul”, „Interval”, „22”, „Euphorion”, „Arca”, „Discobolul”, „Poesis”, „Ziarul de duminică”, „Contemporanul-Ideea europeană”, „Familia”, „Astra”, „România literară” ș.a. Ocazional a semnat și Alexandru Sarca. Este de două ori premiat în anul 2002, cu Premiul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor și cu Premiul ASPRO, pentru volumul Sticla de lampă. V. se afirmă ca un autor reflexiv și profund, practicând în literatura sa o cumpătare ardelenească. Aripa grifonului reunește pagini compuse
VLAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
cu poezia Cetatea moartă. Versuri îi apar în gazetele bucureștene „Democrația”, „Semnalul”, „Jurnalul de dimineață”, „Fapta”, „Dreptatea nouă”, în „Caiete de poezie” (suplimentul „Revistei Fundațiilor Regale”), „Moldova liberă” (Iași), „Facla” (Brăila), „Iconar” (Rădăuți). În 1945 Fundația „Regele Mihai I” îi premiază, alături de Versuri de Geo Dumitrescu și de Plantații de Constant Tonegaru, volumul manuscris de poeme intitulat Izobare, iar cartea apare în 1946. O boală de plămâni pune capăt scurtei cariere de ofițer (a luptat în cel de-al doilea război
POPOVICI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288965_a_290294]
-
, Remus (9.IV.1924, Craiova), memorialist. Și-a petrecut copilăria la Segarcea, județul Dolj, a urmat Liceul Militar „D.A. Sturdza” din Craiova, absolvit în 1943. Este premiat în 1941 de cotidianul „Curentul” pentru povestirea Legenda Crinului. Frecventează cursurile Școlii de Ofițeri Activi de Cavalerie din Târgoviște, pe care le încheie în 1945, cu gradul de sublocotenent. După alegerile din 1946 demisionează din armată, pentru a nu participa
RADINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289090_a_290419]
-
acela de a-l fi descoperit pe Lucian Blaga și de a-i fi patronat debutul în „Glasul Bucovinei”, unde apar Gorunul, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii și alte poezii care vor intra în volumul Poemele luminii, premiat de Academia Română, împreună cu Pietre pentru templul meu, la propunerea lui P. Dar cazurile D. Anghel și Lucian Blaga sunt excepții. În rest, el dovedește adesea lipsă de gust (în fond de vocație critică) și folosește un stil didactic, pedestru. Istoria
PUSCARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289069_a_290398]
-
studii de drept. Din 1867 este notar la Tribunalul Comitatului Cojocna și judecător la Tribunalul Urbarial din Cluj, iar din 1872 judecător la Bistrița. Debutând cu versuri în 1864, la „Aurora română” din Pesta, devine, din 1866, când îi este premiată o nuvelă, unul dintre colaboratorii statornici ai revistei „Familia”, unde publică, până în 1903, versuri, povestiri, nuvele. Mai scrie în almanahul orădean „Fenice”, în revistele „Amicul familiei”, „Minerva”, „Lumea literară”, „Rândunica” ș.a. La Gherla îi apar volumele Poezii (1881) și Novele
RANTA-BUTICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289134_a_290463]
-
Universul copiilor”, „Tribuna română”, „Săptămâna CFR”. În 1913 îi apare o traducere în versuri după Les Romanesques de Edmond Rostand și în 1914 întâiul volum de versuri, Leii de piatră. Următoarele culegeri de versuri sunt Eroice (1915), Poeme eroice (1915; premiat de Academia Română în urma raportului lui B. Delavrancea) și Suflet și uzină (1919). Este membru al Societății Scriitorilor Români din 1914, membru în conducerea SSR din 1919, membru al Societății Autorilor Dramatici Români din 1923. Figurează ca redactor al ziarului „România
RADULESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
în 1984 pentru versiunile la două romane ale lui Lawrence Durrell, Clea și Mountolive (încheind astfel transpunerea în românește a Cvartetului din Alexandria, începută de Catinca Ralea), în 2000 pentru tălmăcirea romanului Sexus al lui Henry Miller. Uniunea Scriitorilor a premiat-o pe traducătoare pentru Tropicul Capricornului de Henry Miller în 1997, iar în 2000 pentru întreaga activitate. În 2002 primește Diploma de apreciere din partea Departamentului de Stat al SUA pentru activitatea de promovare a literaturii americane în România. Prin cele peste
RALIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289123_a_290452]
-
Poporanist, dar și sămănătorist avant la lettre, R.-N. și-a fixat, pare-se, un program de ameliorare a realităților rurale (în urma unui stagiu de câțiva ani la țară și prin țară). În cele patru volume intitulate Rustice (1893-1894, ultimul premiat de Academia Română), el descrie, în versuri și în proză, peisaje sau munci campestre, aspecte „din viața zilnică a țăranului” (cum sună titlul unui ciclu), versifică în manieră folclorică diverse motive. Mici întâmplări constituie nuclee epice pentru prozele din aceste culegeri
RADULESCU-NIGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
casa căruia mama sa adoptivă lucra ca menajeră), la Liceul „Sf. Sava”, după care se mută, în 1909, la Liceul „Gh. Lazăr”, absolvit în 1913. Elev la acesta din urmă, înființează un cenaclu literar, Cercul nostru, și tot aici este premiat, în 1912, la un concurs inițiat de revista „Flacăra”, pentru răspunsurile la întrebările Care este idealul vostru? și Care este scriitorul român în viață pe care îl preferați și de ce? (autorul numit de P. a fost I.L. Caragiale). La 30
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
a Universității din Cluj-Napoca (1977-1981), face parte din redacțiile revistelor „Napoca universitară” (1977-1978) și „Echinox” (1979-1980). Frecventează cenaclurile literare Echinox și Napoca, Cenaclul Asociației Scriitorilor din Cluj, cenaclul Saeculum ș.a. Participă la concursurile și festivalurile studențești de creație literară, fiind premiat pentru poezie. Debutează cu versuri, în 1971, în „Tribuna”. După absolvire este profesor de istorie la o școală generală din Strâmbu, județul Cluj (1981-1988), iar din 1988, redactor la „Tribuna”. În 1992 devine șef de secție la revista „Nu” (Cluj-Napoca
MURESAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288306_a_289635]
-
a nu-și risca modesta stare dobândită, refuză propunerea lui Bărnuțiu de a ocupa o catedră la Iași. Colaborează cu articole la „Telegraful român” din Sibiu, iar în 1862 își adună versurile într-un volum, Din poesiele lui Andreiu Mureșanu, premiat de Astra. Pensionat, se retrage la Brașov, unde moare în sărăcie, cu mintea tulburată. M. a debutat cu versuri, în maniera alegorică a poeților Văcărești. Sub influența poeziei romantice franceze (Lamartine, în primul rând), dar și a poeților din Principate
MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288311_a_289640]
-
document istoric despre calvarul multor români bucovineni în gulagurile staliniste, scrierea este totodată un jurnal literar caligrafiat într-un stil sobru. SCRIERI: 20 de ani în Siberia. Destin bucovinean, București, 1991. Repere bibliografice: Șt. Hostiuc, O țărancă din nordul Bucovinei premiată de Academia Română, „Glasul Bucovinei”, 1994, 3; Nicolae Corlăteanu, Nandrișii. Povestea unui neam bucovinean, Chișinău, 1998; Simion, Fragmente, IV, 338-342; Manolescu, Enciclopedia, 518. G.B.
NANDRIS–CUDLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288350_a_289679]
-
piese - T.T.R. și Datoria - îi sunt jucate (fără a fi vreodată tipărite) în 1925, în timpul stagiului militar, de colegii de la Școala de Ofițeri de Rezervă de Artilerie din Craiova. La București i se reprezintă în 1928 piesa Panțarola care, deși premiată de Asociația Criticilor Dramatici, nu are succesul scontat de E. Lovinescu. În noiembrie 1932, la Teatrul Național din București, comedia Titanic Vals este primită foarte bine de public, deschizând astfel un drum pe care M. îl va parcurge ca autor
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
preferat - André Chénier. A mai tradus din Teocrit, La Fontaine, Lamartine, Alfred de Musset, Victor Hugo, Théophile Gautier, Jean Reboul, Adolphe Belot, François Ponsard. Pentru transpunerea în românește a Cântului IV din poemul Mirèio al lui Frédéric Mistral a fost premiat în 1882, la Jocurile Florale de la Forcalquier, de mișcarea literară provensală. SCRIERI: Aegri somnia, Iași, 1876; Versuri, Iași, 1890; Povestea vulpei, București, 1903. Traduceri: La Fontaine, Filemon și Baucis, Iași, 1874; Boileau, Arta poetică, Iași, 1875; [André Chénier, La Fontaine
NAUM-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288372_a_289701]
-
piesa care dă titlul acestei antologii se soldează cu un eșec. N. va continua totuși să scrie texte dramatice, iar în 1993 i e va acorda Premiul Uniunii Scriitorilor pentru culegerea Execuția nu va fi amânată. După ce Spitalul special este premiată de UNITER drept cea mai bună piesă românească a anului 1993, într-un spectacol de televiziune se montează, în 1994, Celula poetului dispărut. În 1997 îi apar o antologie ce urmărește să fixeze două trăsături esențiale ale dramaturgiei sale (soluția
NAGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288349_a_289678]
-
se transferase în 1887, și îl continuă la Bârlad. Un timp va fi ucenic la o cizmărie, iar din clasa a doua începe să mediteze școlari. În 1893 intră la Liceul „Gh. Roșca Codreanu” din Bârlad, fiind de două ori premiat la concursurile de istorie ale Societății „Tinerimea română”. În septembrie 1900 devine student al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, audiind și cursuri de drept. Cu sprijinul lui N. Iorga, obține o mică bursă, dar lucrează ca
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
1947-1949), apoi intră la Școala de Literatură „M. Eminescu” din București (1951-1952), unde după terminare rămâne asistentă (1952-1954). A fost soția lui Tiberiu Utan. Debutează cu scenariul de film Într-o zi, un tânăr. O zi din viața tineretului (1950), premiat de Studioul de Filme „Alexandru Sahia”. Redactor la „Contemporanul” (1952-1958) și la revistele pentru copii „Luminița” și „Cravata roșie”, redactor-șef la „Arici-Pogonici” (1958-1969), va fi ulterior directoare a Studioului Cinematografic București (1969-1971) și a Studioului Animafilm (1971-1983). Deține Premiul
OLTEANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288525_a_289854]