2,066 matches
-
și proiectarea unor tărâmuri feerice. E o suită de emoții elixirante, care alungă toate tenebrele celui care își retrăiește nașterea, pentru că această trăire înaltă să se dilate imens, învăluind restul ființelor, lumea, întregul univers. Descrierea rezumativă a celor patru matrici prenatale, descoperite de Grof, reclamă restructurarea imaginii și atitudinii noastre față de naștere. Raportându-ne permanent la dezideratul central al cărții de față, este nevoie să reținem potențialul său traumatizant major. Spunem aceasta întrucât nașterea se plasează în topul experiențelor proeminente ale
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
muncă la locul unde se găsește copilul; * la cererea mamei, pauzele pentru alăptare pot fi înlocuite cu reducerea duratei normale a timpului său de muncă cu două ore zilnic, fără diminuarea veniturilor salariale; * să acorde salariatelor gravide dispensă pentru consultații prenatale, în timpul programului, în limita a maximum 16 ore pe lună. În plus, angajatei nu i se poate cere să-și modifice programul de lucru pentru recuperarea acestor ore; * pentru toate activitățile susceptibile să prezinte un risc specific de expunere la
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
efectul hormonilor sexuali asupra comportamentului agresiv. Testosteronul are două efecte asupra animalelor de organizare și de activare efecte ce pot influența manifestarea agresivității. Efectele de organizare sunt asociate influențelor hormonale asupra dezvoltării fătului și a funcționării sistemului nervos în perioada prenatală și cea a nașterii propriu-zise. Efectul activării se manifestă în funcție de schimbările hormonale din perioada postnatală, influențând starea afectivă și comportamentul copiilor și al adulților. Testosteronul pare să favorizeze agresivitatea manifestată de masculii mai multor specii de vertebrate, intervenind puternic în
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
agresivitatea manifestată de masculii mai multor specii de vertebrate, intervenind puternic în creșterea nivelului agresivității în perioada reproducerii. Efectul asupra masculilor umani este un subiect de dezbatere. Puține cercetări au fost efectuate pentru studierea efectului administrării de progesteron în perioada prenatală asupra agresivității copiilor. Reinisch (1981) a urmărit 11 copii de ambele sexe ale căror mame luaseră progesteron sintetic în perioada prenatală. Rezultatele au arătat că acești copii reacționau mai agresiv decât frații sau surorile lor în situații ipotetic provocatoare. În
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
umani este un subiect de dezbatere. Puține cercetări au fost efectuate pentru studierea efectului administrării de progesteron în perioada prenatală asupra agresivității copiilor. Reinisch (1981) a urmărit 11 copii de ambele sexe ale căror mame luaseră progesteron sintetic în perioada prenatală. Rezultatele au arătat că acești copii reacționau mai agresiv decât frații sau surorile lor în situații ipotetic provocatoare. În schimb, Ehrhardt și colegii săi (Ehrhardt, Meyer-Bahlburg, Rosen, Feldman, Veridiano, Elkin și McEwen, 1989) n-au găsit nici o diferență, comparând tendințele
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
sau surorile lor în situații ipotetic provocatoare. În schimb, Ehrhardt și colegii săi (Ehrhardt, Meyer-Bahlburg, Rosen, Feldman, Veridiano, Elkin și McEwen, 1989) n-au găsit nici o diferență, comparând tendințele agresive la femeile ale căror mame au fost tratate în perioada prenatală cu derivați ai hormonului sexual (dietilstilbestrol) cu tendințele agresive ale unui grup de control (femei fără antecedente de acest fel). Trebuie de specificat că în acest ultim studiu subiecții și-au evaluat retrospectiv tendințele agresive, pe când în cercetarea lui Reinisch
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
acest ultim studiu subiecții și-au evaluat retrospectiv tendințele agresive, pe când în cercetarea lui Reinisch (1981) subiecții și-au evaluat eventualul comportament în situații de provocare fictivă. Din această cauză nu putem trage concluzii solide, chiar dacă rezultatele sugerează că expunerea prenatală la hormoni poate influența dezvoltarea unei sensibilități agresive sporite în situații de provocare. Activitatea hormonală mai poate corela pozitiv cu percepția sinelui și a celorlalți. O corelație pozitivă între nivelul testosteronului și evaluarea sinelui pe scala agresivității a fost observată
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
behavior: A meta-analytic review of the social psychological literature. Psychological Bulletin, 100, 1986, pp. 309-330. EHRHARDT A.A, MEYER-BAHLBURG H.F.L., ROSEN L.R., FELDMAN J.F., VERIDIANO N.P., ELKIN E.J. și MCEWEN B. S., The development of gender-related behavior in females following prenatal exposure 10 diethylstilbestrol (DES). Hormones and Behavior, 23, 1989, pp. 526-541. EISENBERG N., Empathy and Sympathy. În M. LEWIS și J.M. HAVILAND-JONES (Eds.) Handbook of emotions (2ed.,), New York, Londra, The Guilford Press, 2000, pp. 677-692. EKMAN P., Telling lies: dues
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
W., COLDER M. și SHARP L.K., Accelerating the coping process. Journal of Personality and Social Psychology, 58, 1990, pp. 528-537. PHILLIPS D.P., The impact of mass media violence on U. S. homicides. American Sociological Review, 48, 1983, pp. 560-568. REINISCH J.M., Prenatal exposure to synthetic progestins increases potential for aggression in humans. Science, 211, 1981, pp. 1171-1173. RENFREW J.W., Aggression and its causes: A biopsychosocial approach. New York, Oxford, Oxford University Press, 1997. RICHARDSON D.B. și GREEN, L.R., Social sanction and threat
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
străbătând densitatea albastră a aerului - cu mulți ani mai târziu aveam să-mi dau seama că erau funigei. Insesizabilă și confuză, sclipirea aceea avea să-mi devină totuși dragă, căci reușisem să mă conving că era vorba de o reminiscență prenatală. Da, de un ecou pe care mi-l trimitea ascendența mea franțuzească. Asta pentru că într-o istorisire a bunicii regăseam toate elementele acelei amintiri: soarele de toamnă din călătoria ei în Provența, parfumul lanurilor de lavandă și chiar funigeii aceia
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Pe un dreptunghi mic de pânză albă, cusut lângă șirul de nasturi - un număr. În brațele ei, un copilaș înfășurat într-o gogoașă de lână... Noaptea, am regăsit în minte imaginea pe care o crezusem întotdeauna un fel de reminiscență prenatală, venită de la strămoșii mei francezi, și de care, în copilărie, eram foarte mândru. Vedeam în ea dovada francității mele ereditare. Era ziua aceea de toamnă însorită, la marginea unei păduri, cu o invizibilă prezență feminină, cu un aer foarte curat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
etape ale dezvoltării intrauterine. Astfel, ritmul maxim de creștere este atins în trimestrul 2 (aproximativ 2-2,5 cm/săptămână, între săptămânile 15 și 25), după care se produce o încetinire a ritmului creșterii la 0,5 cm/săptămână în perioada prenatală (figura 2). Creșterea intrauterină este influențată de un grup de factori de creștere (planșa 1) care acționează concertat, pe baza unui plan condiționat genetic. Creșterea e totodată dependentă de o bună nutriție și oxigenare, factorii materni având o importanță sporită
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
transmiterea genetică, precum și prezența modificărilor de formă și dimensiune a oaselor lungi, vertebrelor și craniului, însoțite de modificări radiologice specifice . De cele mai multe ori modificările prezente încă de la naștere favorizează stabilirea precoce a diagnosticului. Diagnosticul acestor afecțiuni poate fi pus și prenatal, prin examinare ecografică . Doar pe baza descrierii clinice a modificărilor osoase se cunosc peste 100 de tipuri de osteocondrodisplazii, iar caracterizarea moleculară și genetică a lor determină sporirea numărului osteocondrodisplaziilor . Scopul principal al volumului nu este descrierea acestor afecțiuni în
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
creștere rapidă cu maturarea osoasă corespunzătoare taliei în primii ani de viață și un anumit retard în dezvoltarea psihică. a. Sindromul Sotos Copiii cu acest sindrom, cunoscut și sub numele de gigantism cerebral (figura 51) au o talie mare atât prenatal, cât și în primul an după naștere. Ei sunt macrocefali, au vârstă osoasă avansată și trăsături faciale caracteristice. Din cauza avansului vârstei osoase, talia finală a acestor copii se află în limitele normalului, astfel încât avansul statural nu necesită tratament. în decursul
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
o uzină a fost desemnată să conducă un Centru social. Acest Centru a fost la început o "întreprindere ambițioasă, care viza să ofere locatarilor servicii și să compenseze izolarea geografică a zonei: să se asigure permanență pentru asigurările sociale, consultații prenatale și nutriționale, cursuri de gimnastică, cercuri familiale de sâmbătă seara, bibliotecă, serviciu de ajutor permanent, cursuri de seară etc."26. Departe de a genera armonia și înțelegerea socială așteptate, raporturile între această supraintendentă și locatari s-au depreciat foarte repede
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
stomacul poziționat orizontal ocupând porțiunea inferioară a hemitoracelui stâng (sugerând existența unei hernii diafragmatice congenitale stângi) [10, 62]. Agenezia diafragmatică este o entitate clinică distinctă [86]. Sub aspect clinic nu este bine definită diferențierea de hernia Bochdaleck. Diagnosticul este stabilit prenatal la 76,4% din cazurile cu agenezie diafragmatică (față de 12,5% în cele cu hernie Bochdaleck) [116]. Erori de diagnostic Cele mai frecvente erori în diagnostic se fac cu:afecțiuni pleuro-pulmonare: abces pulmonar, stafilococie pulmonară, hamartom, neoplasmul bronhopulmonar, chist aerian
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92116_a_92611]
-
magnetică (IRM) Este cel mai precis examen în depistarea herniilor diafragmatice Bochdaleck. Posibilitățile deosebite de diferențiere a structurilor anatomice fac din această explorare metoda de elecție în investigarea imagistică a diafragmului. IRM este utilizată în diagnosticul herniei diafragmatice congenitale atât prenatal cât și după naștere. Examenele radioizotopice hepatice și pulmonare Scintigrafia hepatică Este utilizată pentru cunoașterea anomaliilor de poziție și morfologie a ficatului. Ficatul poate fi prezent atât în herniile Bochdaleck drepte, cât și în cele stângi (în varianta antero-laterală) [69
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92116_a_92611]
-
ovale funcțional sau persistența canalului arterial), integritatea aparatului valvular, dimensiunile cavităților cordului, precum și contractilitatea acestuia. Identificarea unei hipoplazii a inimii stângi este un factor de predicție foarte bun pentru o HDC, dar și un factor de prognostic nefavorabil [110]. Diagnosticul prenatal Se sprijină pe următoarele elemente: Polihidramniosul Este cel mai frecvent marker prenatal pentru HDC, fiind întâlnit la 76% din cazuri. Necesită repetate amniocenteze [2]. Amniografia (fetografia) Constă în înghițirea lichidului amniotic conținând substanța de contrast, ceea ce permite vizualizarea intestinului herniat
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92116_a_92611]
-
precum și contractilitatea acestuia. Identificarea unei hipoplazii a inimii stângi este un factor de predicție foarte bun pentru o HDC, dar și un factor de prognostic nefavorabil [110]. Diagnosticul prenatal Se sprijină pe următoarele elemente: Polihidramniosul Este cel mai frecvent marker prenatal pentru HDC, fiind întâlnit la 76% din cazuri. Necesită repetate amniocenteze [2]. Amniografia (fetografia) Constă în înghițirea lichidului amniotic conținând substanța de contrast, ceea ce permite vizualizarea intestinului herniat dacă roentgenograma este făcută la 6-24 ore după administrarea substanței de contrast
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92116_a_92611]
-
cazuri. Necesită repetate amniocenteze [2]. Amniografia (fetografia) Constă în înghițirea lichidului amniotic conținând substanța de contrast, ceea ce permite vizualizarea intestinului herniat dacă roentgenograma este făcută la 6-24 ore după administrarea substanței de contrast [3, 12]. Ultrasonografia Este utilă în diagnosticul prenatal al HDC. Prezența ascitei, polihidramniosului sau dextrocardiei sugerează necesitatea explorării atente a diafragmului și a legăturilor cu organele abdominale și structurile toracice. Se face după a 17-a săptămână (între 17 și 40 de săptămâni) [107]. Identificarea unei hipoplazii a
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92116_a_92611]
-
sugerează necesitatea explorării atente a diafragmului și a legăturilor cu organele abdominale și structurile toracice. Se face după a 17-a săptămână (între 17 și 40 de săptămâni) [107]. Identificarea unei hipoplazii a ventriculului stâng este un factor de prognostic prenatal nefavorabil [63, 123]. A fost utilizată pentru stabilirea raportului plămân/cap (între 24 și 26 săptămâni de gestație), arătând că pacienții cu un raport mai mic decât 1 nu au supraviețuit, în timp ce toți cei cu un raport mai mare decât
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92116_a_92611]
-
între 24 și 26 săptămâni de gestație), arătând că pacienții cu un raport mai mic decât 1 nu au supraviețuit, în timp ce toți cei cu un raport mai mare decât 1,4 au supraviețuit [65]. De asemenea, identificarea la examenul ecografic prenatal, la 10-14 săptămâni de gestație, a creșterii transparenței nucale, este un marker de compresie intratoracică legată de hipoplazia pulmonară dată de HDC [100]. În al doilea trimestru de sarcină, măsurarea ecografică a circumferinței abdominale permite formularea unei predicții cu privire la prognosticul
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92116_a_92611]
-
celor diagnosticați cu HDC (procent de supraviețuire mult mai ridicat pentru cei cu stomacul subdiafragmatic) [48]. Tot în literatură este citată și depistarea ecografică a HDC drepte la o pereche de gemeni monozigoți [20]. Rezonanța magnetică Este utilizată în diagnosticul prenatal al HDC, fiind de remarcat performanța deosebită în demonstrarea prezenței herniei diafragmatice. Cele mai bune imagini ale fătului în ansamblu au fost obținute în varianta „half-Fourier single-shot turbo spin-echo sequence”, iar cele mai bune imagini ale ficatului fetal herniat au
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92116_a_92611]
-
în abdomen a ficatului herniat în torace, poate determina recurgerea la diverse hepatectomii. Herniile ombilicale sau inghinale presupun rezolvarea lor în aceeași intervenție chirurgicală. Altă anomalie congenitală este imperforația anală, care o dată observată va fi corectată la sfârșitul operației. Tratamentul prenatal Dată fiind rata foarte mare a mortalității la nou-născuții cu HDC s-a recurs și la tratamentul chirurgical „in utero” al acestei afecțiuni, atunci când a fost posibilă stabilirea diagnosticului prenatal. Reparația „in utero” a HDC Este fiziologic sănătoasă și sigură
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92116_a_92611]
-
care o dată observată va fi corectată la sfârșitul operației. Tratamentul prenatal Dată fiind rata foarte mare a mortalității la nou-născuții cu HDC s-a recurs și la tratamentul chirurgical „in utero” al acestei afecțiuni, atunci când a fost posibilă stabilirea diagnosticului prenatal. Reparația „in utero” a HDC Este fiziologic sănătoasă și sigură pentru mamă, dar dificilă tehnic, mai ales când ficatul este herniat în torace. De regulă, a fost utilizată pentru tratamentul HDC stângi, însă succesul operației a fost limitat de posibilitățile
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92116_a_92611]