4,340 matches
-
general între 59 și 69 de ani. La bărbați boala este diagnosticată, în general, mai devreme decât la femei. Boala anevrismală aortică afectează bărbații de 2 până la 4 ori mai frecvent decât femeile. Bickerstaff și colaboratorii [6] au descoperit că prevalența anevrismelor de aortă toracică în Rochester Minnesota ar fi de 5,9 /100 000 pe an pe baza a 72 de localnici care au fost descoperiți a avea anevrisme: 37 (51%) implicau aorta ascendentă, 8 (11%) arcul aortic și 27
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP () [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
-
prezența celulelor inflamatorii în mostrele histologice din aortă, se ridică la aproximativ 12% din pacienți, cu toate că nu toți aceștia suferă de aortita Takayasu. Incidența arteritei cu celule gigante se raportează la 17,4 pacienți/100 000 persoane/an [15,16]. Prevalența crește cu vârsta, iar la femei se întâlnește într-o proporție de 2/1 comparativ cu bărbații. Incidența la pacienții peste 50 de ani se consideră a fi de până la 30 cazuri/100 000 locuitori/an. Boala este mult mai
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP () [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
-
coerent pentru a restabili nivelul normal al glicemiei, fiind necesară intervenția unei alte persoane pentru rezolvarea situației. Hipoglicemiile ușoare sau medii (fără pierderea stării de conștiență) reprezintă prețul pe care pacientul îl plătește pentru obținerea unui control glicemic adecvat. 5. Prevalență Prevalența reală a hipoglicemiilor iatrogene este necunoscută, depinzând foarte mult de gradul controlului glicemic. Studiile ce și-au propus monitorizarea pe termen lung a valorilor glicemice (3, 31) au arătat că frecvența hipoglicemiilor este mult mai mare decât cea observată
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
pentru a restabili nivelul normal al glicemiei, fiind necesară intervenția unei alte persoane pentru rezolvarea situației. Hipoglicemiile ușoare sau medii (fără pierderea stării de conștiență) reprezintă prețul pe care pacientul îl plătește pentru obținerea unui control glicemic adecvat. 5. Prevalență Prevalența reală a hipoglicemiilor iatrogene este necunoscută, depinzând foarte mult de gradul controlului glicemic. Studiile ce și-au propus monitorizarea pe termen lung a valorilor glicemice (3, 31) au arătat că frecvența hipoglicemiilor este mult mai mare decât cea observată în
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
3 mmol/l). Frecvența hipoglicemiilor severe la pacienții cu T1DM este de obicei subestimată datorită amneziei ce poate urma după un astfel de episod și, de aceea, este necesară confirmarea acestora de către rude sau alți observatori. La pacienții cu T2DM prevalența hipoglicemiilor este și mai dificil de estimat decât la cei cu T1DM, aceștia fiind mai vârstnici, prezentând frecvent tulburări de memorie, iar cunoașterea simptomatologiei este deficitară sau poate fi atribuită altor cauze. În ceea ce privește pacienții insulinotratați aflați în evidența institutului nostru
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
cardiacă stângă sau/și dreaptă. EXAMINĂRI PARACLINICE - Examenul radiologic toracic: - Semne de congestie venoasă pulmonară, dilatarea atriilor; - ECG-microvoltaj, modificări difuze de fază terminală, aritmii. - Ecocardiografia - Îngroșarea pereților ventriculari și septului interventricular; - Endocard îngroșat [10, 20]. G. SINDROMUL INSUFICIENȚEI CARDIACE EPIDEMIOLOGIE. PREVALENȚA ȘI INCIDENȚA INSUFICIENȚEI CARDIACE Insuficiența cardiacă (IC) este o boală frecvent întălnită, fiind principala cauză de mortalitate în cardiologie. După Braunwald (2005) prevalența insuficienței cardiace crește cu vârsta: 1-2% la persoane cu vârste între 45-54 de ani, 10% la persoane
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
aritmii. - Ecocardiografia - Îngroșarea pereților ventriculari și septului interventricular; - Endocard îngroșat [10, 20]. G. SINDROMUL INSUFICIENȚEI CARDIACE EPIDEMIOLOGIE. PREVALENȚA ȘI INCIDENȚA INSUFICIENȚEI CARDIACE Insuficiența cardiacă (IC) este o boală frecvent întălnită, fiind principala cauză de mortalitate în cardiologie. După Braunwald (2005) prevalența insuficienței cardiace crește cu vârsta: 1-2% la persoane cu vârste între 45-54 de ani, 10% la persoane peste 75 de ani. În SUA se raportează circa 550 000 cazuri noi diagnosticate în fiecare an, și 56 000 decese în fiecare
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
extinderea transplantului cardiac. Consecințele lor au condus la: redefinirea IC, elaborarea de noi criterii de diagnostic, schimbarea viziunii asupra sindromului în sensul trecerii de la un concept hemodinamic la unul neurohormonal și celular, revoluționarea tratamentului, cunoașterea dimensiunii epidemiologice în sensul creșterii prevalenței IC. DEFINIȚIA INSUFICIENȚEI CARDIACE Prima definiție a insuficienței cardiace datează din anul 1832 fiind dată de James Hope. În 1893 Thomas Lewis definește IC ca și „condițiile în care inima este incapabilă să-și descarce în mod adecvat conținutul”. E.
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
și a principalelor colaterale (inclusiv artere coronare) pentru a pune în evidență celelalte patologii asociate [4, 10]. ANEVRISMELE AORTEI ABDOMINALE Incidența anevrismelor abdominale crește mult după vârsta de 55 de ani la bărbați și, respectiv 70 de ani la femei. Prevalența reală a acestora este relativ dificil de a se determina, datorită unor multiple cauze, ea fiind raportată în creștere de două, trei ori în ultimele două decenii. Cea mai importantă complicație a anevrismelor abdominale o constituie ruptura care, în 80
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
metabolică a tulburărilor. Într-o analiză ce rezultă din studiul NHANES III (1), dintr-o populație de 3280 persoane, cu vârste cuprinse între 40 și 70 de ani și fără istoric de diabet și glicemie à jeun < 126 mg/dl, prevalența unor componente ale sindromului dismetabolic a fost următoare: 35% pentru TG > 150mg/dl, HDL-colesterol scăzut în 36%; hipertensiune în 44%; glicemia > 140 mg/dl la 2 ore după o încărcare cu 75 g glucoză în 26% din cazuri. Această statistică
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
aterogenetic este mare. În acest sens, s-a demonstrat că mai important decât indicele masei corpului este distribuția țesutului adipos. Existența diferențelor regionale în distribuția țesutului adipos a fost menționată de Vague încă din 1956. El a avansat ideea că prevalența diabetului, dislipidemiei și complicațiilor vasculare este mai mare la acei obezi la care masa adipoasă este dispusă „central”, în special în regiunea abdominală. Acest tip de obezitate a fost denumit „android” pentru a-l distinge de tipul „ginoid”, periferic. Indicatorul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
mg/dl la femei). S-a adăugat pe parcurs predominanța în LDL a particulelor mici și dense, precum și modificări în subclasele VLDL (14, 45). 17. Modificările degenerative cardiovasculare Sindromul plurimetabolic cumulează principalii factori de risc vascular, astfel încât, în prezența lor, prevalența complicațiilor degenerative vasculare indică procente foarte mari. Frecvența crescută a infarctului de miocard sau a accidentului vascular cerebral scade în mod drastic durata de viață a acestor pacienți (3, 7). Întrucât în cazul acestui sindrom sunt incluse, printre altele, diabetul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
în exterioritate cu ambele. Ca urmare, nu are sens să vorbim despre o etică a mediului. Sau, dacă o facem, riscăm să reactivăm diverse fantasme politice totalitare precum nazismul și stalinismul. Etica mediului ar duce la luarea în considerare a prevalenței comunității față de indivizii care o compun, ceea ce ar duce la anihilarea teoretică a individualismului de tip liberal și la adoptarea unei perspective colectiviste și totalitare. • A doua poziție este aceea că evaluarea acceptabilității sociale a riscurilor, elaborarea regulilor dezvoltării durabile
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
îmbogățește. Identificarea cu universul este un scop în sine și este o condiție suficientă pentru a ajunge în mod spontan la conștientizarea grijii față de univers înțeleasă ca moment al împlinirii de sine. Dar se pune întrebarea dacă nu cumva prin prevalența întregului asupra părților ajungem la un dezinteres față de părți, în sensul că acceptăm pierderea unor părți dacă întregul rezistă. Acest mod de a gândi îl regăsim și în filosofia budistă, unde creația și distrugerea se află într-un echilibru. Să
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Chirurgia la pacienții cu diabet zaharat 1.Introducere Prevalența ridicată a bolii diabetice, cea mai frecventă dintre afecțiunile metabolice, apariția complicațiilor cronice în număr din ce în ce mai mare odată cu progresia afecțiunii, explică de ce pacienții diabetici au un risc foarte mare de a ajunge în clinicile de chirurgie. Frecvența intervențiilor chirurgicale la
Tratat de diabet Paulescu by Eduard Catrina, Iulian Brezean, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92219_a_92714]
-
CP ca marker diagnostic a crescut pe măsură dezvoltării de mijloace tehnologice tot mai performante, care permit o cuantificare a mutațiilor și decelarea unei singure copii mutante pe fondul a mai mult de 10.000 molecule de tip „sălbatic” [100]. Prevalența mutațiilor în ser este mai crescută la pacienții în stadii avansate de evoluție [101]. Din păcate prezența acestor mutații la pacienții cu pancreatită cronică, neoplazie pancreatică intraepitelială și chiar la fumători scade specificitatea acestei determinări ca marker diagnostic [102]. Mutațiile
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
putea apropia de pragul de acceptabilitate pentru un test screening doar în condițiile în care specificitatea lor ar fi de cel puțin 99,95%, iar sensibilitatea foarte înaltă. Pentru o specificitate de 85% ar fi necesară o populație cu o prevalență a CP de 15% pentru a obține un raport de 50/50% între testele fals pozitive și cele fals negative, această prevalență putând fi întâlnită doar în cazul subiecților cu vârstă peste 50 de ani, cu un tablou clinic dominat
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
99,95%, iar sensibilitatea foarte înaltă. Pentru o specificitate de 85% ar fi necesară o populație cu o prevalență a CP de 15% pentru a obține un raport de 50/50% între testele fals pozitive și cele fals negative, această prevalență putând fi întâlnită doar în cazul subiecților cu vârstă peste 50 de ani, cu un tablou clinic dominat de durere în etajul abdominal superior și pierdere ponderală și la care explorările uzuale endoscopice gastrointestinale au fost negative [145,146]. Pe
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
nefrologia actuală. CUVÂNT îNAINTE în luna martie 1998 s-a organizat la Iași A II-a Consfătuire de Nefrologie din Moldova, cu tema Boala polichistică renală cu transmitere autosomal dominantă (ADPKD), care a pus în discuție un subiect important prin prevalență, consecințe și posibilități de profilaxie, cu scopul optimizării asistenței medicale a bolnavilor cu ADPKD și a familiilor lor. Această acțiune reprezenta o modalitate de prezentare a cunoștințelor și experienței acumulate în acest domeniu de către o echipă interdisciplinară formată pe nucleul
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
practică a cunoașterii ADPKD, tema celei de A II-a Consfătuiri de Nefrologie din Moldova (7 martie 1998). Se poate afirma că ADPKD poate fi considerată o problemă majoră de patologie renală, pentru trei motive principale: este o boală frecventă, prevalența ei în diferite țări variază între 1:400 și 1:1000 (1, 14), ceea ce face ca în România să existe foarte probabil circa 25.000 de bolnavi, din care aproximativ 6000 în Moldova; este o boală care adeseori evoluează spre
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
foarte puțină matrice de tipul membranei bazale. Complexul juxtaglomerular reprezintă un sistem chemo- și baroreceptor, producător de renină, eritropoetină și cantități mai mici de prostaglandine și kalicreină. ADPKD este una din cele mai frecvente boli ereditare la om, având o prevalență de 1:1000 (Gabow, 1993). Se apreciază (36) că în SUA există peste 400.000 de pacienți cu ADPKD; dintre aceștia, în fiecare an 1800 încep terapia de substituție renală, care costă (anual) circa jumătate de bilion de dolari. Deoarece
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
vârsta medie la care hematuria survine cel mai frecvent este decada a treia, dar debutul poate fi situat atât în copilărie, cât și la vârstele înaintate (11). Hematuria macroscopică sau microscopică este frecventă și deseori repetată la bolnavii cu ADPKD, prevalența sa fiind cuprinsă între 30 și 60%. Numeroși pacienți declară un eveniment declanșator, cel mai frecvent fiind incriminat efortul fizic sau traumatismul direct (20% din cazuri), dar asocierea lor nu este bine stabilită pentru a limita sau exclude aceste activități
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
densitate crescută. Ruperea traumatică a unui chist renal periferic poate produce sângerare perirenală; diagnosticul se pune prin tomografie computerizată. 3. Infecția Infecția tractului urinar la pacienții cu ADPKD pot include sistemul colector, parenchimul renal (pielonefrita acută), chiștii și țesutul perinefretic. Prevalența infecțiilor în ADPKD este dificil de evaluat corect. Cert este faptul că sunt mai frecvente la femei și la toți pacienții după instalarea IRC. Manevrele instrumentare și nefrolitiaza cresc riscul de infecție. Simptome de ITU joase sunt manifestarea inițială la
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
instrumentare și nefrolitiaza cresc riscul de infecție. Simptome de ITU joase sunt manifestarea inițială la 3% din bărbați și 42% din femei. Acest tip de infecții se întâlnesc cel puțin o dată la 19% din bărbați și 68% din femei (2). Prevalența ITU superior nu se cunoaște exact, dar, potențial, sunt severe. în majoritatea cazurilor, se produc pe cale ascendentă (11), fiind determinate de bacterii Gram negative: E. coli, Proteus vulgaris, Klebsiella, Staphylococus albicans /aureus, Streptococus fecalis. Rar se produc pe cale descendentă, de
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
glomerulare). Este cu atât mai importantă, cu cât funcția renală este mai afectată. în acest sens, nu este clar dacă proteinuria reprezintă un factor de prognostic negativ sau reprezintă doar un martor al evolutivității bolii și al creșterii nivelului și prevalenței HTA în stadiile avansate (8). 6. Hipertensiunea Hipertensiunea este o manifestare precoce și frecventă a ADPKD. Această problemă va fi tratată în detaliu în capitolul următor; aici vom prezenta, sintetic, doar unele elemente esențiale. Tensiunea arterială crește precoce la indivizii
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]