12,874 matches
-
gât. Nu-i mai era așa de frig. N aș vrea să pleci, i-a spus. Nu vreau să pleci! Trebuie să plec. Nu-i nimic altceva de făcut. Îmi pare rău. și-a clătinat capul, iar ea n-a priceput ce voia să Însemne asta. Un fulger. Apa care se scurgea de pe acoperiș s-a transformat Într-o trenă de cristale pierdute grabnic În Întuneric. În paloarea aceea fugară, violacee, Johan i-a văzut ochii roșii, aburiți de lacrimi, dar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
e acum mult prea antiamericană ca să mai dea Înapoi. Dar În culise putem Încă să Încercăm câte ceva și să ne asigurăm măcar că ne găsește interesanți. Puțin ne pasă de ce se simte el obligat să zică În marile lui discursuri, atâta vreme cât pricepe că Încă putem să-i fim de folos. Bill Îl privea pe Mick cercetând imaginea. și-a ridicat o mână la buze și, cu mintea aiurea, s a apucat să-și sugă degetul mare. I se vedea falca mișcându-se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să te ții deoparte. Aranjează tot ce-i nevoie pentru mine, sună pe toți cei de care e nevoie ca să intru pe poartă. De dus, mă duc singură. Nici gând, a zis Mick râzând. Categoric nu! Vin cu tine! — Nu pricepi nimic. N-au să-i facă nici un rău unei femei singure și fără armă. De cum apare un macho alb, raportul de forțe se schimbă cu totul. Eu Îi irit, ceea e chiar scopul exercițiului, dar nu-i sperii. Toată chestia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
decât se aștepta ea, asta Însă nu-i diminua cu nimic farmecul simplu. Arăta plin de energie, fără să facă pentru asta vreun efort, se impunea cu fiecare gest, a cărui semnificație era cât se poate de evidentă pentru ea, pricepută la interpretarea gesturilor, căuta să cucerească pe oricine ar fi Întâlnit. Când Îi Întinsese mâna, i-a simțit palma aspră și, odată cu zâmbetul, i-a văzut de aproape și urmele de vărsat. — și care e numele dumitale? au fost primele
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
amintesc eu. Iar acum Îmi dau seama că dragostea mea pentru Bali a fost exact așa. Insula asta... nu prea m-a iubit, ce zici? Numai eu am tânjit după ea. Mi-am dat seama de asta datorită ție. — Nu pricep! De câte ori sunt cu tine, văd Indiile prin ochii tăi și totul e minunat. E ca și cum ai fi o părticică din locul ăsta. El e al tău și tu ești a lui. Tu n-ai de ce să te ostenești ca să-l
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
păsăruică gălbuie se lupta cu un șarpe, se tot repezise și-l Înțepase cu ciocul, până când reptila a trebuit să se retragă. Un sătean i-a spus că pasărea Își apăra cuibul de prădători, la care Margaret a zis: Aha, pricep, pasărea Își iubește așa de tare puii, că asta Îi dă curaj să atace un animal mult mai mare decât ea. Iar săteanul a zis: Nu, nu iubirea o Împinge să facă ce face. E sminteala. Pasărea chiar crede că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nici nu i s-a clintit. S-au așezat în tăcere la una dintre mesele aflate pe terasă. Le-a luat comanda o femeie grasă, roșcovană, cu un aer bosumflat, superior, parcă ar fi vrut să le reproșeze, ei, ce pricepeți voi. S-a îndepărtat pășind printre mese țeapănă, ca o regină ultragiată, la un moment dat a lovit cu genunchiul, ca din întâmplare un scaun ce-i stătea în cale, îmbrâncindu-l la locul său de sub masă, cu o precizie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
naibii, imediat vezi care-i defectul, să vezi ce-i cu flanelele alea și să cumperi la copii dacă-s bune. Unde mai găsim noi așa chilipir? Unde să mă duc, măi, femeie, tu n-ai minte, ce, eu mă pricep la chestii de astea? -Ei, ba nu, te pricepi, te pricepi la toate când îi vorba, ce eu nu știu, te uiți și vezi dacă merge împletitura din ochi în ochi și gata. De ce nu te-ai uitat tu, măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-i cu flanelele alea și să cumperi la copii dacă-s bune. Unde mai găsim noi așa chilipir? Unde să mă duc, măi, femeie, tu n-ai minte, ce, eu mă pricep la chestii de astea? -Ei, ba nu, te pricepi, te pricepi la toate când îi vorba, ce eu nu știu, te uiți și vezi dacă merge împletitura din ochi în ochi și gata. De ce nu te-ai uitat tu, măi, femeie? Dar după tonul bărbatului, după ce fusese măgulit, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
flanelele alea și să cumperi la copii dacă-s bune. Unde mai găsim noi așa chilipir? Unde să mă duc, măi, femeie, tu n-ai minte, ce, eu mă pricep la chestii de astea? -Ei, ba nu, te pricepi, te pricepi la toate când îi vorba, ce eu nu știu, te uiți și vezi dacă merge împletitura din ochi în ochi și gata. De ce nu te-ai uitat tu, măi, femeie? Dar după tonul bărbatului, după ce fusese măgulit, se vedea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că pune piciorul în casa asta. Femeia scoase neîncrezătoare hârtia din plic, o desfăcu. Carmina zări de departe literele lăbărțate, dezordonate, atât de cunoscute. Elena nu se împăcase niciodată cu scrisul, regulile gramaticale erau mult prea complicate ca să le poată pricepe. Învăța o lecție de la prima lectură, avea o memorie formidabilă dar erau un chin pentru ea temele scrise, părea și caraghioasă, stătea aplecată peste caiet, cu degetele cocârjate pe luciul stiloului, icnind din când în când de încordare de parcă i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de acest aspect în viitor. Carmina simțea atâta umilință în comportarea mamei încât o încerca un fel de jenă. Nu-i înțelegea reacția, parcă o răsplătea pentru eșecul avut, tot așa cum procedase și cu Elena după ce fugise de acasă. Nu pricepea resortul acelui mod de a gândi și era derutată, jignită, uneori iritată. Când pleca la culcare o lăsa pe femeie croșetând, îi făcea o bluză cu model perforat era foarte la modă, spunea, croșeta rapid în gheboșată în scaun, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înnorat și soarele își arată strălucirea. E de-a dreptul fastuos, exclama și privea cu extaz în castron, ce păcat că nu vine și Nik aici! Eu am să fac o cafea, propunea, revenind la tonul normal, la asta mă pricep negreșit. Când termini vii și tu dincolo, da? Marga apărea după o jumătate de oră, mirosea toată a rom și vanilie, figura îi radia de zâmbet. Nu ne-ai adus nimic? se alinta Nina, Vreau prăjitură, spunea și se sălta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
legătură se gândi la Cica, o munteancă de șaisprezece ani cu care trăise pe când era profesor la Herăstrău, în munți. Era atâta umilință în felul ei de a se purta atâta simplitate și iubire. Biata fată, îi fusese greu să priceapă că o poveste ca a lor, poate dura numai câteva luni, că el nu-i va aparține pentru tot restul vieții, crezuse că tinerețea și cumințenia ei sunt atuuri de neînlăturat și pusă în fața realității rămăsese perplexă, îl condusese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
urât, mi-a servit câteva pase sarcastice. Ce-o fi vrut, să nu intru în casă în absența lui, n-am înțeles, doar mă invitase Nina, chiar foarte insistent, n-a avut nici un moment de ezitare, ceva din care să pricep că se eschivează să mă primească. Respiră ușurat după acest moment de destăinuire. Acum n-avea decât să plece liniștit, martorul înlăturării lui din casa familiei Alexe fusese neutralizat, o putea întâlni pe stradă sau în societate fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu spatele, Sidonia încercă să-și lămurească de ce natură erau ezitările fetei, ce anume o făcea să șovăie, să întârzie, să ascundă? Și apoi, își mai spuse, indiferent care-or fi pricinile, dacă și băiatul acesta al meu s-ar pricepe, Dumnezeului, s-o scoată oleacă din fire... Și retrăi marele bluf al adolescenței sale, apariția lui Trofin, blond, înalt, musculos, cu aer de scandinav, taciturn, ascunzând în interiorul său o ploaie de mistere, lăsându-se ca din joacă sedus, da, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o încăpere se retrăgea să contemple un tablou sau să răsfoiască o carte. Când erau într-o societate, frazele bogate, frumos înșiruite ale Fanei nu reușeau s-o prindă, să-i capteze atenția. Când erau numai ele două, Fana se pricepea de minune să instaureze rapid acea magie verbală, atât de perfidă și imposibil de înlăturat, găunoasă, lipsită de conținut, dar de acest lucru Carmina era conștientă abia după plecarea prietenei, când timpul pierdut o revolta, când își reproșa sieși slăbiciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și suspicios o vreme. Curând începu spectacolul și amândoi își dirijară atenția către scenă. În pauză o întrebă foarte sobru dacă Emilia îi dăduse biletul pentru spectacol și Carmina îi răspunse foarte mirată că da și imediat se înroși puternic. Pricepu manevra Emiliei, încerca să-i paseze vreun iubit care devenise enervant cu insistențele lui și asta amenința să-i șubrezească bunele ei relații cu procurorul. Emilia aflase despre divorțul Carminei și, stăpână pe o filozofie simplă, valabilă de când lumea, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nici un chef de scene grotești. Am dorit să-ți spun toate astea. Înțeleg, ești femeie tânără, ai nevoie de dragoste. Îți stau la dispoziție începând chiar de acum. N-am nici un chef să mai trec prin ce am trecut astăzi. Pricepi? Carmina îl privi înverșunată. Ar voi să-i spună ceva despre idioțenia acelei propuneri, dar felul cum el o privea, ca în transă, o blocă. Un scurt semnal de alarmă i se strecură în sânge. Se simți săltată din fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Avea drum anevoios de parcurs până acolo! Înțeleg perfect, spuse el, se întâmplă din păcate și așa. O femeie este capabilă de multă înțelegere. Problema este că nu mi-am epuizat încă resursele sufletului, vă spun adevărat, nu știu dacă pricepeți cum devine chestiunea, am funcționat mereu în aceeași direcție, în aceeași direcție și, la un moment, dat am observat că puii mei sunt gata să zboare din cuib și eu nu sunt deloc pregătită să înțeleg asta, am momente când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
eliberezi de suspiciune, de aceea sunt îngrijorat pentru fiecare zi care trece, ah, dacă as fi sigur că în mintea ta mă înțelegi și mă aprobi, dacă aș fi sigur! Dar știu bine că tu te înverșunezi împotriva mea, nu pricepi că de fapt nu s-a schimbat nimic între noi, că de fapt ne-am eliberat de conveniențe, că sunt același bărbat, deci n-ai motive să-ți faci scrupule, cine ar cuteza să te acuze? Te arată cineva cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o privea complice și-i zâmbea, iar ea se umplea de duioșie și fluturi. La un moment dat îi strânse mâna cu putere, până la durere. În oraș se lăsa înserarea. Ce se petrecuse cu el femeia nu avea cum să priceapă. Ovidiu avusese o intenție și renunțase pe drum la înfăptuirea ei. Poate voise să meargă din nou împreună undeva la un han, se plictisise de decorul neschimbat al apartamentului, poate nici o clipă nu se gândise că ar fi bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Mult timp nu reuși să se mențină opacă. Îi văzu fața lui Ovidiu, foarte aproape, printr-o lupă puternică: porii dilatați, mimica alterată de furie. Se contractă în ea de teamă. Violența îi repugna, o paraliza. Când era elevă se pricepea să aplaneze vrajba dintre fete. Dacă vedea doi copii bătându-se, îi certa. Ei o priveau cu mirare și nu înțelegeau de ce se amestecă. Existau atâtea vietăți lacome care devorau pământul fărâmă cu fărâmă. De ce, de ce să...Se răsuci din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Pinochio, Miau și cu mine stăm, pe pat și pe jos, cald afară, dacă am putea vedea filme, îhî... la ce ? aduc eu videoul și merge la televizorul ăsta, habar n-am, pot să-l întreb pe Dragoș, el se pricepe la fazele astea, sigur, merge, cablu dacă ai, la orice televizor merge, bine, Dragoș, mersi, te pup! el e foarte tehnic și noi n-avem casete, până le iau eu de la Doru, zice Miau, ea știe aproape tot și are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
și se autoironizează, iar mie îmi place asta și râd cu el de tot felul de lucruri, ne sărutăm mult și el mai lipăie ca o pisică, scurt și repede, dar învață și a 2-a zi e și mai priceput și ne ținem cu degetele încleștate ca îndrăgostiții, uite cum râzi, zice el, cum râd, ca un avion care demarează și când se oprește, mai merge ceva până i se stinge motorul, îhî, ha... ha... pune-mi și mie ochelarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]