2,828 matches
-
semne deosebit de grave ale deficienței de solidaritate și a posibilității de acțiune concertată. Decalajul dintre noi și occident este adânc dacă privim fie și numai comparația făcută de Golescu. Pe de o parte, "obștească viețuire veselă și fericită, care să pricinuiește din dreptele hotărâri pravilnicești, ce nu îș au puterea urmărilor numai către cei mici, ci și cătră cei mari, și nu numai către cei săraci, ci și către cei bogați" (Golescu, 1963, 62). Pe de altă parte, cei bogați nu
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
exemplar o efigie impusă viitorimii. Pilduitor este nu Șerban Cantacuzino (singurul din neam ce atinsese până atunci suprema poziție ierarhică), ci tatăl acestuia, postelnicul Constantin Cantacuzino, căruia îi sunt elogiate bunătatea, înțelepciunea, prudența, generozitatea, abilitatea și priceperea politică, patriotismul. Durerea pricinuită de dispariția nedreaptă a acestui „noroc” al țării ia forma unei lamentații universale, remarcabil turnată într-o foarte frumoasă construcție bimembră, simetric guvernată de două interogații ce prepară terenul pentru lansarea imprecației: „Iar toată țara plângea pre Costandin postelnicul, că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
de aramă după care l-a expirat cu viteza uraganului până ce a putut scrie o așa gugumănie sau elucubrațiile vor fi fost ecourile propriilor gânduri, credințe și aspirații așternute pe hârtie! Spunem aceasta deoarece încă nu se uscaseră lacrimile țăranilor pricinuite de urgia bandelor sovietice înarmate care au furat tot ce le-a picat în mână atât de la sărac cât și de la bogat, cu numai trei ani și jumătate în urmă! Credem mai degrabă că Dumitru Cotruță a vrut să-și
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
mărturisească împotriva lui. Apoi, el trebuie să pronunțe o declarație de nevinovăție, impropriu denumită "confesiune negativă": Nu am săvârșit nedreptatea față de oameni. Nu 1-am blestemat pe Zeu. Nu 1-am sărăcit pe cel sărac. Nu am ucis. Nu am pricinuit nimănui durere și suferință. Nu am micșorat ofrandele de hrană aduse în temple etc. Sunt pur. Sunt pur. Sunt pur. Sunt pur". Mortul se adresează celor patruzeci și doi de zei care constituie tribunalul: "Salut vouă, zeilor de aici! Eu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
avuția poporului “ obținută cu atâta trudă în regimul comunist. Populația neinstruită și slab pregătită în ceea ce privește ticăloșia conducătorilor ei, a fost astfel manevrată încât să vadă în Iliescu o mare personalitate care a salvat țara. În continuare Iliescu dând curs refulărilor pricinuite de ani de frustrări acumulați în umbra dictatorului, avid de putere, și pentru că își putea menține această putere doar cu ajutorul ,,tovarășilor”, le-a dat acestora la schimb undă verde la jefuirea țării. Și prima formă de jaf a fost aceea
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
voi începe să mint, n-am să mai fiu curat, n-am să mai fiu eu însumi, am să încep să mă transform în om mare, adio copilărie, adio fericire!... Și-mi părea rău de mama, nu suportam să-i pricinuiesc necazuri, și așa, simțeam eu, ducea o viață destul de amărâtă, vremurile erau cum erau, sărăcie și lipsă de speranță. Și de tata îmi părea rău, dar el avea altă fire, nu era ca mama, pe el nu îl loveau necazurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să adoarmă. Recapitula evenimentele zilei într-adevăr formidabile: aflase vești despre cei de-acasă, își comandase ochelari, își regăsise miraculos cărticica, mersese pe străzi normale din lumea normală și o cunoscuse pe doctoriță. Mai ales asta îl neliniștea și îi pricinuia insomnia: știa că deja sentimentele sale pentru ea sunt ceva puternic, incredibil de puternic, își zicea că aceste sentimente nu sunt sentimente corecte, înseamnă o slăbiciune de neiertat, o poartă prin care se va revărsa în ființa sa răul, știa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de partea adevărului și a cauzei lui Dumnezeu, și a Bisericii înseși, de care ne îngrijim. Pe de altă parte, cred eu că nu trebuie să-mi reprim dorința de a scrie, pentru supărarea pe care aș putea s-o pricinuiesc unor persoane care cel mai probabil sînt pline de intenții bune, dar nu au vederi largi, crezînd ferm că nu am dorit ca prin scrisul meu să produc o neplăcerea Sfîntului Scaun, fiindcă intenționez să supun judecății acestuia orice lucru
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
latente pentru care am preferat să-ți scriu în loc să-ți vorbesc. Cât despre rest, știu: că prietenia ta rezistă la orice încercare, că ești mai loial și mai ferm decât mine, că mă iubești mai mult, că eu ți-am pricinuit nenumărate pocinoage mai grave la prima vedere decât toate acestea... Pentru aceste motive și altele încă pe care le știu, această poveste idioată nu va avea în mod practic consecințe în ceea ce privește rela țiile noastre, totul va merge ca înainte, și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Sicilii și acela al Portugaliei. Vai nouă! Au trecut tim purile în care Spaniile puteau viețui într-o superbă izo lare... Suntem nevoiți a face curte străinătății! Cel puțin să nu lăsăm să se întrevadă durerea pe care ne-o pricinuiește lucrul acesta! Existau altădată numai două ieșiri din impas pentru a face față durerii unui prinț repudiat: mânăstirea sau eșafodul. Nouă ne-a revenit o a treia, cea mai grea poate: Coroana. și trebuie să suportăm, în mijlocul singurătății noastre atât
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Două Sicilii. și asta numai pentru a întări puterea noastră în cetatea Barcelonei, atât de amenințată de mișcările maurilor! Să recapitulăm: succesorul meu la dragostea lui Mihai a fost Ionuț cel Mic, din moment ce pe celălalt, cel care, poate fără rea-voință, pricinuise declanșarea deznodământului, îl numesc „cel Mare“ (Ion Omescu). Iar eu făceam, după obiceiul meu, bonne mine à mauvais jeu și continuam să-l frecventez pe fostul meu prieten și pe toți amicii lui din necesitatea bolnăvicioasă și perversă de a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
am fost internat la Spitalul Colentina, Secția de boli infecțioase, cu diagnosticul de hepatită epide mică. Trebuie să mărturisesc însă că eu nu cred în microbi. știam încă din copilărie, de la bunici, că gălbinarea este de fapt o boală nervoasă, pricinuită de cele mai multe ori de mari supărări, de mari supărări și epuizări fizice. și ale mele nu fuseseră mici... Clinica de Boli Infecțioase, Spitalul Colentina Către Direcția Ind. Chimico-Farmac. În atenția tov. Popovici Vă rugăm să binevoiți a ne mai elibera
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Inchizitor (Dinu Albulescu) - azvârlindu-se de la înălțime; San Giglio - Rege al Castiliei (Crin Teodorescu-Mugur) - mort în timpul unei anchete; De Mironcourt (Mircea Moisescu) - otrăvit în cursul unei anchete. Sângele lor nevinovat cază asupra maurilor și asupra tuturor celor care le-au pricinuit moartea! Petre Sirin, 7 martie 1990
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mai mare sau mai mică, este păcat mai mare sau mai mic. Prin dispozițiile superiorilor înțeleg cele precum bulele despre cruciade și alte indulgențe, ca cele pentru pace, cu spovadă și sfânta împărtășanie; căci nu puțin se păcătuiește atunci când se pricinuiesc sau se săvârșesc lucruri împotriva îndemnurilor și dispozițiilor prea-evlavioase ale mai-marilor noștri. 43. MOD DE A FACE CERCETAREA GENERALĂ ȘI CARE CONȚINE ÎN SINE CINCI PUNCTE. Primul punct constă în a aduce mulțumire lui Dumnezeu, Domnul nostru, pentru binefacerile primite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
-i tihnă și pace în Creatorul și Domnul său. 317. A patra regulă: despre dezolarea spirituală. Numesc dezolare tot ce se opune celei de-a treia reguli, precum întunecarea sufletului, tulburarea din el, pornirea spre lucruri josnice și lumești, neliniștea pricinuită de felurite tulburări și ispite, împingând spre necredință, fără speranță, fără iubire, întru totul cuprins de delăsare, nepăsare, tristețe și ca și cum ar fi despărțit de Creatorul și Domnul său. Pentru că, așa cum consolarea se opune dezolării, tot la fel gândurile care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
că în România este un conflict între români și maghiari. V.A. : A fost, la un moment dat, conflictul sângeros de la Târgu-Mureș, în martie 1990. A fost ceva cumplit acolo. A.M.P. : Exact. În martie ’90, a fost încăierarea aceea pricinuită de separarea școlilor din Târgu-Mureș, după aceea a fost găsit pretextul pentru organizarea serviciilor secrete, căci, vezi Doamne, se spunea la București că absența unor astfel de instituții e cauza pentru care nu se știa nimic din ce se întâmplă
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
se mângâie, să se mângâie. Curând-curând își vor afla odihna, îi asigură Ștefan cu blândețe. Cad la picioarele Măriei tale și se milogesc de îndurare... Îndurare?! se încruntă Ștefan ridicând glasul. Au uitat ce cumplit mi-au măcelărit țara?! Au pricinuit multă moarte și multă pagubă! Să plătească! Totul se plătește! Pașalele plătesc strașnică răscumpărare: o mie de galbeni pe cap de pașă, aruncă bomba vistiernicul Juga, un bătrân uscat, cu nas coroiat ca la păsările de pradă. Ștefan fluieră a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Clopotele! Tămâierea! Osanalele! "Sabia lui Hristos"! Toate aistea te îmbată, ușor-ușor te fac să-ți pierzi capul. Trufia e un păcat ce bântuie în multe capete încoronate și le face să piardă măsura puterii, asemuindu-se unor mici dumnezei, ceea ce pricinuiește multe greșeli și suferințe popoarelor pe care le ocârmuiesc. Nălucite vise? Ohooho! hohotește Ștefan. Nici nu-mi dăduseră tuleiele și mă visam un vajnic căpitan de oști. Eu am dezrobit Constantinopolul! Nu știai?! Și... și "Sfântul Mormânt", tot eu! Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am așteptat, Doamne!... Am luptat singuri... Am murit singuri... Poate... poate n-au putut... îngăimă Daniil. Poate... poate, îngână Ștefan cu tristețe și îngăduință. Poate li s-o fi urât și lor de un așa domn neastâmpărat, ce le-a pricinuit atâta durere, pagubă și moarte. Poate... poate țara nu mă mai vrea... Eu le-am cerut să dea prea mult... Le-am cerut totul! Ei poate n-au înțeles... Sau n-au mai vrut... Sau n-au mai putut... Poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
țină În frâu con flictele și dușmăniile acelei epoci pline de violență, pre cum și pe soțiile celor doi prinți, Sofia din familia Welfilor și Clémence de Burgundia. Reale sunt și conflictele familiei ducale cu familia impe rială sau drama pricinuită de căsătoria regelui franc Filip cu Bertranda de Monfort. Se povestește și acum cu groază, În orășelul faustian Stau fen, unde există ruinele fortăreței lor pe dealul numit până astăzi Stouf, despre crimele pastorului Adalbrecht sau ale bunicii sale, Mathilde
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
arme. „Cu o spadă ca asta tai un fulg În zbor“, gândi el. „Nici n-ai nevoie să lovești cu amândouă mâinile. O mânuiești numai cu o mână, ca pe o apărătoare de muște! Până și un copil ar putea pricinui mari neajunsuri. Orice s-ar spune despre mauri, sunt foarte pricepuți făuritori de arme, poate chiar mai Îndemânatici decât creștinii!“ Totuși, cu toată admirația pentru spada lui Bodo, nu-i scăpa nici una dintre vorbele acestuia și-l asculta cu același
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
părinte. Nu vreau să fiu nerespectuos cu doamna noastră... Călugărul clătină din cap. Hildebrand nu se pricepea de fel În ale diplomației. — Degeaba clatini din cap. Eu am o limbă și o spadă. Amândouă taie ascuțit, dar niciodată n-au pricinuit vreun neajuns domnului nostru și casei sale. Sunt Însă Îngrijorat pentru Adelheid. În ultimii ani ne-am deprins a o privi ca pe copilul nostru și n-am vrea să sufere. Viața la Curte nu e ușoară. — S-ar putea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
în casă, aduse un lăicer din lână pe care îl așternu pe prispă, așeză la capăt o pernă și-l ajută cu blândețe pe Costache să se întindă pe spate pentru a se odihni, și să-și mai ostoaie durerile pricinuite de dragii lui nepoți. Gemând dureros când se mai mișca, Costache a adormit dar bolborosea uneori cuvinte neînțelese și în vis își mai mișca brațele și picioarele stârnind astfel durerile produse de rănile oblojite și gemea de durere. Maricica și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
am să-ți aduc un pește. Cumnată Marie, adu matale un pește din cutie și te rog să-l termini de curățat pe ista început de mine. Maria era tot supărată pe cei din familia Ciotacu după câte necazuri le pricinuiseră dar se supuse voinței lui Zoița, musafirul ei, și alese un pește mare pe care il duse lui Zoița. Marița se miră în sinea ei când a văzut ce pește mare și frumos i-a ales și se gândi că
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cu așa ceva când au fost în armată. * − Cumnate Ghiță, matale ești în comitetul parohial, îl agrăiește Maria pe Ghiță Nașcu, vreau să te întreb dacă n-ar trebui să-l trimit pe Săndel la preot, ca să-l spăvăduiască pentru că a pricinuit așa nenorocire, cu „cutiuța” lui, ce s-a dovedit grenadă, după cum au spus oamenii care se pricep; − De, Marie, ce să spun eu? Săndel, la anii lui...câți ani are Săndel? − Doi’șpe jumătate, cumnate; − Da’ Dumitru, întrebă Ghiță Nașcu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]