4,133 matches
-
mare exeget care l-a consacrat pe Ion Creangă în clasicitate. Mircea Scarlat și posteritatea lui Creangă Implinirea, la 1 octombrie, a 130 de ani de la debutul lui Ion Creangă, în Convorbiri literare, cu povestea Soacra cu trei nurori, îmi prilejuiește relectura unei cărți consacrate modului cum a fost receptat humuleșteanul de critică literară românească în postumitate. Regretatul critic Mircea Scarlat publică la Cartea Românească, în 1990, eseul Posteritatea lui Creangă, postfațat de profesorul autorului, criticul Nicolae Manolescu. Parcurgând exegeza operei
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
al literaturii populare româneștii: cea semantica, ce dovedește că în limba româna noțiuni opuse (durere și plăcere) se pot împăca, contopindu-se, și cea filosofică care sugerează că, în jurul oricărui concept există un câmp, un cuprins, un orizont, care poate prilejui chiar o teorie a câmpurilor de cunoaștere și a celor logice”24. Un desăvârșit artizan al cuvântului a fost și cel considerat de Constantin Noica „omul deplin al culturii românești” poetul Mihai Eminescu. Dacă pentru Eminescu „fiecare lucru poartă în
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
al literaturii populare româneștii: cea semantica, ce dovedește că în limba româna noțiuni opuse (durere și plăcere) se pot împăca, contopindu-se, și cea filosofică care sugerează că, în jurul oricărui concept există un câmp, un cuprins, un orizont, care poate prilejui chiar o teorie a câmpurilor de cunoaștere și a celor logice”24. Un desăvârșit artizan al cuvântului a fost și cel considerat de Constantin Noica „omul deplin al culturii românești” poetul Mihai Eminescu. Dacă pentru Eminescu „fiecare lucru poartă în
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
miros și auz", " Despre gust numai și despre legătura dintre gust, miros și auz", " Despre modul cum începe să descopere spațiul un om limitat la simțul pipăitului 74" etc. Mai multe aspecte practice demne de luat în seamă au fost prilejuite de trecerea de la descrierea speculativă la observațiile clinicienilor. De aici și până la primele încercări de educare a nevăzătorilor și a surzilor a fost doar un pas. Conștiința rolului decisiv al senzației în declanșarea proceselor psihice provine nu numai de la filosofi
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
asemănarea frapantă cu Fecioara. Fapt e că, în ochii lui Gilles, el apare drept o reîncarnare a Ioanei, halucinantă. Motivul dublului funcționează și de data asta la Tournier. Balul pe care seniorul vandeean îl dă în cinstea lui Prelati îi prilejuiește acestuia (dar și cititorului) o comparație între moravurile galice și italienești, izbitoare părându-i-se absența femeilor substituite de un bestiar maschilist travestit, respingător și depravat, evocându-i brutalitatea mână-n mână cu inocența animalică, o estetică a fiorului gotic
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
disculpă, dar nu colaborează decât atunci când află că acela deține două lăzi de gloanțe și două arme Remington. Egoist și posac, megaloman și barbar, Caffó era ireversibil abrutizat și total lipsit de simțul umorului. În schimb copula frecvent cu femela-broască, prilejuind poliorgasmia mascotei, provocându-i excitația permanentă, spasmele și țipetele vulcanice, prelungi. Caffó se poartă ca un războinic medieval, fanatic și obtuz, în timp ce naratorul se comportă ca jucătorul care-și joacă ultimul ban: la ce i-ar folosi să-l economisească
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
lui constituie o provocare ce poate fi comparată cu cea pe care au reprezentat-o, cu un secol și jumătate mai înainte, Criticile lui Kant. Wittgenstein a fost aproape necunoscut în România, înainte de 1990. Îmi amintesc că într o discuție prilejuită de mica reuniune care a avut loc, în 1989, cu ocazia împlinirii a o sută de ani de la nașterea filozofului, o persoană onorabilă și cultivată din punct de vedere filozofic și-a exprimat îndoiala că însemnătatea lui ar putea fi
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
război. Încă în septembrie 1919, se înscrie la cursurile seminarului pedagogic din Viena. Familia era șocată. Multora din cei apropiați le era greu să și dea seama că după experiențele pustiitoare ale războiului și cele pe care i le-a prilejuit primirea manuscrisului său doar speranța unei vieți în spiritul învățăturilor Evangheliilor îl putea ocroti pe Wittgenstein de tentația sinuciderii.49 Surorii lui, Hermine, care va compara alegerea profesiei de învățător de către o persoană cu înzestrările sale cu utilizarea unui instrument
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Wittgenstein a avut discuții cu câțiva membri ai grupului din jurul lui Schlick. Ulterior, a acceptat să se întâlnească doar cu Schlick și cu asistentul acestuia, Friedrich Waismann. Este posibil ca aceste discuții, ca și reflecțiile pe care i le-au prilejuit, să-l fi condus la concluzia că mai are lucruri importante de spus în filozofie. La invitația lui Keynes a plecat, în ianuarie 1929, într-o nouă călătorie în Anglia. Ceea ce Wittgenstein a crezut că va fi doar o scurtă
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
nu și calități de scriitor. Același Redpath povestește că Wittgenstein l-a rugat, în vara anului 1938, să-l asiste la traducerea în engleză a prefeței cărții pe care intenționa s-o predea la Cambridge University Press. Ceea ce i-a prilejuit lui Redpath o experiență pe care o relatează în felul următor: „Stăteam împreună câteva ore pe zi, chibzuind nu numai asupra fiecărei propoziții, ci și asupra fiecărui cuvânt, iar Wittgenstein se simțea foarte iritat atunci când el (sau noi împreună) nu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
genul de răspunsuri pe care Wittgenstein le va numi mai târziu „dogmatice“. Nu despre toate se va pronunța însă în acest fel. Ray Monk menționează o reflecție a sa despre principiul determinării semnificației enunțurilor prin indicarea metodei verificării lor, reflecție prilejuită de o discuție la Clubul de științe morale din Cambridge: „Mai de mult, obișnuiam să spun că pentru a clarifica cum trebuie să fie folosită o propoziție trebuie să ne întrebăm: «Cum voi verifica o asemenea informație?» Dar acesta este
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
fi armonizată cu gândul că țelul ultim al strădaniilor noastre în filozofie ar fi doar câștigarea acelei „păci în gândire“ pe care o aduce cu sine recunoașterea lipsei de sens a unor asemenea întreprinderi și a confruntărilor pe care le prilejuiesc ele. Practica filozofică a lui Wittgenstein va putea fi privită și drept expresia unei atitudini față de viață care este puțin probabil să fie mai pe larg împărtășită.66 În sistemul instituționalizat al filozofiei academice, cei care manifestă înțelegere pentru această
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pot fi soluționate printr-o metodă mai răbdătoare și mai adecvată, cu toată acea precizie și certitudine pe care au atins-o cele mai înaintate științe.“4 Această metodă este metoda logic analitică. Noua dezvoltare a logicii, pe care a prilejuit-o cercetarea fundamentelor matematicii, oferă instrumente puternice pentru clarificări conceptuale, care au lipsit până atunci filozofilor. Cunoașterea filozofică pășește acum „pe drumul sigur al unei științe“ într un alt fel decât credea Kant, și aceasta deoarece pot fi distinse, pentru
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
membrilor comunității. Era interesat să afle cât mai multe despre religiile arhaice. A citit și comentat cu Drury Creanga de aur a lui James G. Frazier. Iar în 1931, a pus pe hârtie câteva observații pe care i le-a prilejuit lectura acestei voluminoase lucrări, ca și discuțiile pe care le-a avut cu Drury. Sunt observații care scot în evidență foarte bine contrastul dintre abordarea lui Wittgenstein și abordarea raționalistă, acea abordare care a fost comună unor filozofi ca Russell
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
251 4.6. Adjectivul antico, indiciu al ascendentelor quasimodiene în Canturi / 257 5. Concluzii /265 Anexe /283 Bibliografie / 305 Résume / 325 Riassunto / 329 Cuvânt-înainte Binevenit pentru împătimiții de poezie, nu doar pentru specialiști, prezentul volum, croit în respectul canoanelor doctorale, prilejuiește o (re)întâlnire cu două nume de referință din cultura universală: sicilianul Salvatore Quasimodo și recanatezul Giacomo Leopardi. Promotor de marcă al ermetismului, nu doar virtuoz tălmăcitor din creația Eladei, primul își dezvăluie mai bine individualitatea confruntat cu congenerii și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cănd independent de acestea, răspunde așteptărilor cititorilor a caror apetenta pentru rafinament nu este obnubilata de cunoașterea vocilor variate din ultimele decenii, de o cu totul altă factura, chiar si disonante. Semnalările exegetice cuprinse între paginile prezenței cărți, funcționale, desigur, prilejuiesc totodată parcurgerea sau, după caz, reparcurgerea pe un alt fond perceptiv a unor texte încă de mare rezonanță. Doina CONDREA DERER 1. Introducere În secolul al XIX-lea și mai ales la începutul veacului trecut, poezia lui Giacomo Leopardi (1798-1837
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
complexe, celălalt încercând să-și consolideze carieră, nu sunt numeroase referirile directe la operă sau personalitatea marelui romantic semnate de cel din urmă; nu sunt numeroase, dar nici nu lipsesc cu desăvârșire. Una dintre întâlnirile lor de data mai târzie, prilejuite de scrisoarea unui cititor dovadă a interesului pe care nu doar intelectualitatea, ci și publicul mai larg i-l acordau lui Leopardi a găsit spațiu de manifestare în paginile publicației ' Tempo', în articolul intitulat Leopardi astăzi mâine scris de sicilian
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
orice spațiu și cu orice timp. Motivul naufragiului, preluat de Quasimodo prin filtrul versurilor lui Ungaretti în contexte nu foarte numeroase (există 6 ocurente ale termenilor din respectiva familie lexicala, grupate în volumele Oboi scufundat și Erato și Apòllion) va prilejui în paginile următoare câteva observații cu privire la arta scriitoriceasca a poetului ermetic, pentru care odihnă promisă de naufragiu constituie unul dintre deznodămintele rătăcirii febrile a eului. 3.3. Rătăcirea, căutarea, singurătatea, durerea, poziționarea eului Către sfârșitul vieții Salvatore Quasimodo simțea că
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
reprezintă o metaforă a speranței că durerea imobila a exilului poate fi franța, ca nemișcarea se poate transforma în căutare, în dinamism, ca tăcerea neclintita a frunzelor se poate întrerupe. Cu această accepțiune, de element catalizator care frânge imobilitatea și prilejuiește aprofundarea căutării, are rol de factor determinant în desăvârșirea itinerariului cognitiv.352 Această ocurenta a avut o influență considerabilă asupra poeziei ulterioare și a condiționat mai multe fragmente scrise de Quasimodo. Astfel, în Vânt la Tìndari există o posibilă ascendentă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ireversibilă, în versurile lui Quasimodo eul poetic găsește o soluție de a se reîntoarce în sânul ei: deschid brazda / ce este a mea și-n ea mă-ntind. Și dorm: / de veacuri iarbă își odihnește / inima lângă mine (Odihnă ierbii). Prilejuind atenuarea ritmurilor vitale, somnul deschide o dimensiune în care eul poetic și elementul vegetal se contopesc.381 Liniștirea eului în sânul naturii protectoare constituie una dintre iluziile leopardiene predilecte, specifice copilului, adolescentului, omului primitiv și antic, dar destinate să piară
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
co-implicare în universul oniric al iubitei cufundate în somn și, prin acesta, în ritmurile armonice ale naturii; viziunea rămâne însă la nivelul de contemplație. Femeia, uneori nemișcata precum o statuie antică greacă, transmite odihnă, pace, liniște: posa dolce, abbandonata, serenità prilejuindu-i poetului viziuni fascinante, redate prin minunate sinestezii: la notte delle piogge di calde lune. Cele două iubite ale poetului din perioada în care scria aceste versuri sunt Sibilla Aleramo și Maria Cumani. Relația lui cu scriitoarea Aleramo este parțial
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
privește pe Leopardi, după cum bine se știe, cunoștințele de literatură și istorie antică au avut rol hotărâtor în conturarea operei sale originale. Ținând seama de preferință ambilor pentru antichitatea greco-romană, paginile următoare vor studia preluările lui Quasimodo din opera leopardiană prilejuite de stăpânirea acestui bagaj literar. 4. Antichitatea, element structurant al operei leopardiene și quasimodiene 4.1 Rolul literaturii antice și al studiilor filologice în conturarea personalității literare a celor doi poeți În discursurile rostite în anii patruzeci și cincizeci Quasimodo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
singurătate ce reflectă pedeapsă omului, durerea în sens absolut.434 Deși nu le-a tradus, autorul romantic cunoștea bine atât Georgicele: le citise atât în limba de origine, cât și în traducerea lui Cesare Arici din 1818, care i-a prilejuit mai tarziu unele comentarii. Cugetările lui despre această operă vergiliană au ca subiect caracterul ei grecesc, singurătatea poetului latin, imaginile durerii sau cele ale naturii. Fericirea, Plictisul, Plăcerea, Durerea, Natura sunt fantasme ce anima Georgicele, prezente atât în Canturile leopardiene
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
adjectivul antico. Am observat că epitetele în oglindă: antică voce (Quasimodo) voce antică (Leopardi), prin intermediul cărora trecutul este readus în prezent, confirmă ascendentă leopardiană a sintagmei poetului ermetic. Același termen, plasat în imediata apropiere a unor motive auditive, ne-a prilejuit studierea acelora care s-au adeverit a fi veritabile rescrieri ale unor versuri leopardiene. Deoarece în Ce noapte lungă Quasimodo menționează colina, vântul, pădurea, Ursa, grotele, hoțul (acel pallido ladron din Viața Solitara, v. 78), toate motive literare ce definesc
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
somn și s-a observat cum, în stil leopardian, reprezentarea femeii adormite este creionata pe fundalul unui peisaj natural, uneori nocturn, mereu armonios. Așa cum silueta feminină din Seara zilei de sărbătoare, cufundata deopotrivă în somn și în tabloul cu luna prilejuia perspectiva contemplativa, iubita eului din poezia ermetica, pradă somnului, uneori împietrita, ca o statuie de marmură din antichitate, transmite tihna, pace, liniște: posa dolce, abbandonata, serenità. Întâi Leopardi, apoi Quasimodo opun seninătății clasice a aparițiilor feminine tulburarea eului exclus din
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]