95,170 matches
-
datorate Oficiului de Studii și Sondaje al televiziunii), pe momente ardente de cotitură istorică (discursul lui Ceaușescu din august ’68) sau pe „personaje”-cheie ale epocii, hulite ori controversate astăzi, ca Dumitru Popescu („Dumnezeu”) sau Tudor Vornicu. Interesante sunt și privirile comparatistice (cu alte televiziuni, atât din Occident, cât și din blocul țărilor estice), dar și ocheadele către actualitatea imediată. De altfel, o observație esențială are în vedere rezultatele în plan mentalitar ale atitudinii TVR-ului față de telespectatori, care din „tribună
TVR-ul ceaușist: un copil ridat precoce by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2411_a_3736]
-
observă fețele spectatorilor căzuți în transă. Toți îl aplaudă, îl ovaționează ca pe-un învingător. Și toți seamănă cu el. Avântul său imagistic învinge tentația de-a se prăbuși în gol. Ajuns în punctul maxim de iluminare, poetul aruncă o privire-n jos, contemplând chipurile și imaginile ce se învârt în interiorul eului său. Nu-l interesează nici imaginile, nici chipurile ce se învârt în caleidoscopul memoriei sale fragmentate, ci reacțiile umorale pe care le stârnesc acestea în corpul său. Pentru el
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
egiptenii se închinaseră soarelui ; grecii îl purtau în ei”). Când Heinrich Schliemann recită, transportat, pe plaja din Aulida, din Ifigenia, sătenii care se adună să-l asculte par aceiași din vremea lui Euripide: „Cu toții sunt buni creștini“, reflectă Sofia plimbînduși privirea de la un chip la altul, „dar nu le-ar trece niciodată prin minte că zeița Artemis nu avea puterea să stăvilească vânturile. Ifigenia nu a fost sacrificată într-o altă epocă, de mult apusă ; sângele ei curge în vasul de
„Căutând Grecia cu sufletul“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2417_a_3742]
-
toată, o să-și ungă o pâine cu unt și o să se uite tâmp pe fereastră. Ea o să înghită cerul, casele și vârful copacilor; totul o să fie mestecat de gura-i imensă. Maică-mea n-a văzut niciodată nimic pe fereastră, privirea-i e întoarsă spre sine când stă acolo, înaintea pânzei cerate, crăpate, ronțăind mecanic același peisaj. Iar singura ei dorință, în viața asta, e să-mi facă viața grea, fiindcă n-o șterg cât mai departe de ea și fiindcă
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
pur și simplu din aripi, încearcă să-și păstreze echilibrul dacă cineva le lovește cu umărul ori cu servieta. Celelalte acceptă pâinea și peștii pe care-i sfâșie cu ciocul și ghearele lor ascuțite. Eu însă încerc să le dibuiesc privirea de chihlimbar, șoptindu-le pătimaș la ureche: „Te iubesc... TE IUBESC... ești frumoasă...” De-aia și fug de mine. Înțeleg - nu-i ca atunci când le întinzi un pește. Înseamnă.... că le dorești, le invidiezi și le ameninți cu un ochi
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
poate o amică - una adevărată, în carne și oase, cum sunt cu zecile aici, pe stradă, cu o piele caldă și parfumată, bronzată într-un solar ca un marțipan spaniol? Rândunica argintie, după ce-a încercat să mă încremenească din priviri, bate acum tastele ghișeului automat de la intrarea într-un supermarket. E perfectă, din vârful capului până în călcâiele ghetelor ei de piele lăcuită, și totuși nesigură pe ea; se înroșește și brusc nu mai știe pe ce buton să apese. Poate
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
dă pe dinafară de cartofi, zarzavaturi și dispreț, iar eu am în mână un pachet de Orbit Polar Ice cu gust de pioneză și mărul răului în sân. Oamenii-cămile nu observă nimic, dar când pornește alarma, stridentă și înnebunitoare, toate privirile se întorc spre ea, ca și cum ar fi goală... Ochiul meu roșu se-ntunecă. În sfârșit preț de câteva clipe pot să-mi fixez în mod legitim privirea asupra chipului ei, pipăind cele mai mici detalii. Ochii deschiși la culoare, atât
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
sân. Oamenii-cămile nu observă nimic, dar când pornește alarma, stridentă și înnebunitoare, toate privirile se întorc spre ea, ca și cum ar fi goală... Ochiul meu roșu se-ntunecă. În sfârșit preț de câteva clipe pot să-mi fixez în mod legitim privirea asupra chipului ei, pipăind cele mai mici detalii. Ochii deschiși la culoare, atât de pierduți c-ai zice că două spații goale îi sălășluiesc pe față. Șuvițe de păr vopsite în negru și polen roz pe pleoape. Între dinții din
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
vin toate gândurile astea ce clocotesc neîncetat în capul unui om - oare există acolo o gaură, un hău, sau ele se adună toate la un loc până la ultimul gând? Ea e calmă și rezervată, doar la răstimpuri îmi aruncă o privire deconcertantă, totuși mă lasă să-i vorbesc și să-i ofer, în cafeneaua aproape goală a magazinului, o cafea a naibii de scumpă. Ea bea lichidul negru-amărui - mult peste parc, peste lac, magazine și pescăruși rândunele, cu mult peste ce-
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
și scot din vesta mea rodia, îngăduindu-mi să mă joc cu stupoarea ei. În sacoșă regăsesc cuțitul cu mâner negru, îi încerc mai întâi lama pe degetul meu mare, apoi îl împlânt încet în rodie. Încordată, îmi urmărește din priviri fiece gest. O clipă ai putea crede c-o să dispară în fruct cuțitul - clipa e infinită, magazinul la fel. Mișc cuțitul, simțind rezistența sâmburilor tari. Împing apoi violent lama în jos; am impresia c-am pierdut-o. Capătul mânerului s-
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
plastic este echivalentul unei construcții geometrice: sobre, riguroase, definitive. Asocierea semnului analitic cu sinteză cromatică îl plasează pe Aureliu Răzvan Ionescu undeva între Florin Mitroi și Nistor Coita; el are sensibilitatea coloristica și rafinamentul primului, pe cînd dinamică suprafeței și privirea amănunțită amintesc de cel de-al doilea. Dar aceasta trimitere nu este decît una strict tipologica, pentru că stilistic și formal identitatea pictorului este incontestabila. Cum tot în afara oricărei îndoieli este și originalitatea celei de-a treia expoziții, cea de porțelan
Trei ipostaze ale autenticitătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18185_a_19510]
-
ioppersonal", "fappa rîu", "bătînccu unghiile", "nus cei în capu lor", "finccă", "numaccă", "crecca ud", "îi simm chiar și mireasma", "egzaccaa tunci", "am statodrumu", "va dat seama". Nu lipsesc apocopele limbajului familiar modern: "azi d dimi", "să casă co mexicanca", "cu priviri rata", lungirea expresiva a sunetelor, realizarea orală a articolului ("autobuzu"), contopirile grupurilor de cuvinte în fluxul vorbirii (în cazurile în care pauzele grafice nu au corespondent sonor): "Doamneajută", "cîntantruna". De acestea se leaga și renunțarea la cratima sau la apostrof
Scriere experimentală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18180_a_19505]
-
mult sau mai putin niște infirmi, e important că ea să rămînă o proiecție. Nostalgia înseamnă durere după ceva ce și-a pierdut conturul inițial, după o năluca, iar nostalgicul nu încearcă (pentru că știe că nu poate) să iși limpezească privirile, ci preferă să le lase pierdute în ceață, să străvadă, cu alte cuvinte. Tocmai de aceea, din clipă în care a zărit portretul Masenkăi, viața lui Ganin devine o recapitulare înduioșata a mării lor iubiri. Dar e o recapitulare fără
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
a noii monede, euro. Oricare partizan înfocat al Reformei decis s-o sprijine în 1999 trebuie să facă și socoteală cam ce ar mai putea vinde din casă, obiecte de prisos, cu excepția patului, spre a-și achita cu conștiinciozitate dările. Privirea se oprește pe o statueta de bronz, mărișoara, grea, academică, înfătisând-o pe Sapho, cum își îmbrățișează genunchii, într-un moment în care a depus la sol harfa. O concurează o figură de teracota colorată, voluminoasa și ea, tot de pe la jumatatea
După revelion by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18193_a_19518]
-
în prospect nu se spune nimic despre duminici și celelalte sărbători legale pe care regimul le înmulțește cu skepsis, căci tocmai atunci se mai reface economia națională. Vedeți, nu e deloc ușor să ieși din zona dificultăților financiare... O fugara privire prin ziarul încheierii anului. Un ticălos a șterpelit, cu ajutorul unei undite, introdusă într-o magazie, trei pui congelați și va face pentru fiecare câte un an de pușcărie, plsu șase luni pentru cel de al patrulea, scăpat din cârlig. Îi
După revelion by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18193_a_19518]
-
a pașoptismului, el fiind mai bine reprezentat în Muntenia, unde exponenții săi, în frunte cu radicalii I.C. Brătianu și C.A. Rosetti, erau denumiți "roșii". Însă moderații liberali erau, și aici, deocamdată, mai puternici. Dar amîndouă aceste aripi liberale aveau privirea ațintita spre Occident, preconizînd dezvoltarea comercială și industrială, năruind aristocrația marilor proprietari de pămînt. Dacă însă, atunci, în vremea lui Cuza Vodă, nu s-a putut constitui un partid liberal, aceasta s-ar fi datorat incapacității radicalilor munteni și a
Începuturile României moderne by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18195_a_19520]
-
Pericle Martinescu Întorcînd privirile înapoi, eu îl văd pe "domnul Lovinescu", cum îi spuneam noi, în cîteva ipostaze ce mi s-au întipărit bine în memorie. În primul rînd, îl văd la biroul lui din încăperea unde toți pereții erau căptușiți cu cărți legate
Biroul si biblioteca maestrului by Pericle Martinescu () [Corola-journal/Journalistic/18197_a_19522]
-
că pe niște testimonii ce-i flatau conștiința și-i îndulceau existența. Cu părul alb că spumă laptelui, cu obrajii emaciați de reflexele luminii de sub abajurul ce nu lipsea niciodată de pe birou, alături de coupe-papier-ul din fildeș pentru desfoitul cărților, cu priviri ușor melancolice și parcă ostenite de atîta veghe peste lecturi și manuscrise, el patrona astfel de la masa aceea de lucru, acoperită cu o scoarță în motive populare românești, toata literatura ce se întindea dincolo de zidurile casei sale. Așezat totdeauna în
Biroul si biblioteca maestrului by Pericle Martinescu () [Corola-journal/Journalistic/18197_a_19522]
-
Havel a încercat să facă un pas înainte. A încercat să lege transcendență de soarta democrației însăși. În loc să elogieze condiția actuala a democrației occidentale, Havel le-a vorbit profesorilor și studenților americani despre viziunea să asupra unei DEMOCRAȚII TRANSCENDENTE. Rotindusi privirile prin sală, Havel s-a întrebat: "Unde se află oare acea dimensiune uitată (sublinierile îmi aparțin) a democrației care poate să-i ofere rezonanță universală? Sînt profund convins că ea se află în dimensiunea spirituală care leagă între ele toate
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
Cartea se implică programatic, si ne implică vrînd-nevrînd și pe noi, într-un Joc al scris-cititului, regulat de norme sofisticate pe care autoarea le stăpînește deplin. Ni se îngăduie astfel (și chiar ni se propune) să-i cuprindem dintr-o privire în primul rînd pe Cantemir, absorbit de turbionul scrierii-lectură; apoi pe numeroșii săi cititori succesivi; în fine, pe Adriana Babeți, care nu-i scăpa, vigilenta, din ochi pe niciunul. Și din cînd în cînd - de ce nu? - putem aruncă priviri narcisiste
Modelul Cantemir by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18198_a_19523]
-
o privire în primul rînd pe Cantemir, absorbit de turbionul scrierii-lectură; apoi pe numeroșii săi cititori succesivi; în fine, pe Adriana Babeți, care nu-i scăpa, vigilenta, din ochi pe niciunul. Și din cînd în cînd - de ce nu? - putem aruncă priviri narcisiste furișe către noi înșine, în timp ce jucăm acest joc; fiindcă autoarea cărții face tot ce poate ca să ne prindă în capcana perspectivelor stereoscopice. Simplificînd din rațiuni demonstrative, putem spune că efortul Adrianei Babeți a mers mai ales în două direcții
Modelul Cantemir by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18198_a_19523]
-
presiunile și de voluptățile acestuia, la extremă cealaltă, a maximei apropieri de model, se găsește Vasile Ulian. Care a surprins, cu un amestec de romantism și de observație riguroasă, dimensiunea copleșitoare a unui peisaj în care frumusețea stihială și impulsul privirii melancolice stau confortabil împreună. La distanță egală față de atelier și de peisaj se așază Horia Bernea. Voluptatea unei contemplații active, notația frusta și o senzualitate abia stăpînita, coexista cu formele simbolice îndelung experimentate, cu acel gen de construcție care implică
Între peisaj, atelier si muzeu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18200_a_19525]
-
dense și carnale și conștiința picturii că o formă a posesiunii mistice, ca un act al bucuriei în fața unei desăvîrșiri care trece dincolo de orice subiectivitate. Oarecum singular prin vitalitatea lui livresca, prin spiritul analitic și, în același timp, prin inocentă privirii, Constantin Flondor vede simultan aproape și departe; panoramează voluptos formele grele și construiește cu minuțiozitate existente fragile pînă la transparență. O sete a trăirii directe se întîlnește discret, în pictură să, cu un simbolism ce continuă să viseze romantic. Aceste
Între peisaj, atelier si muzeu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18200_a_19525]
-
cresc și nu știm cum vom mai putea continua." Splendida lecție a tînărului pornit din Timișoara și ajuns o personalitate mondială, de care ascultă și cele mai capricioase dive, este munca riguroasă, necruțarea cu slăbiciunile proprii și ale celorlalți și privirea în perspectiva: "La început, cand am acceptat să fiu director, au fost rumori: cine-i asta, ce-o să facă unul venit din România cu Opera din Viena etc., etc., etc. Și sava m-a intrebat la Serata de la TVR cum
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18203_a_19528]
-
altceva este foarte dificilă, măi peste tot, nu numai in România și Bulgaria. Cum vedeti, în calitatea Dv. de "exilat fericit", acel "capăt al tunelului", ieșirea din această situație? - Ei bine, nu o văd. În orice caz, cînd arunc o privire, de departe, spre Bulgaria, mi se pare că se află în plin tunel. Și mă tem că comunismul a distrus nu numai ceea ce vede toată lumea, adică unele libertăți individuale, forme de viața socială care existau mai înainte, ci că a
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]