8,720 matches
-
ca Pomponescu să se adăpostească un timp la orfelinat, unde paza la poartă era mare și călcarea pragului de cître turburători, un lucru riscat; a doua, să plece în străinătate pentru câtăva vreme, caz în care prințesa i-ar fi procurat imediat un pașaport. Pomponescu ascultă calm și posomorât cele două propuneri, mușcând numai un colț al buzei, și le respinse pe amândouă, ca nevrednice de persoana lui și impracticabile. Nu era demn de un Pomponescu să se ascundă printre fete
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de găteli. Gulimănescu susținea pe fată că închiriase în mod conștient apartamentul la Deutsche Buchhandlung, știind că prin asta face un act îndrăzneț, ce putea să-i fie fatal. Acum avea tot dreptul să ceară o răsplată. De altfel, își procurase prin Fleischlein, pe preț derizoriu, un frigorifer electric spațios, importat pe numele librăriei în chestiune, precum și un aparat fotografic excepțional. Căpătase pe deasupra gratis un mare număr de lăzi solide cu mânere de sfoară, în care fuseseră aduse în țară nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
supăr." Cu privire la diminuarea aparentă a cheltuielilor, arhitectul concepu în curând legitime bănuieli. Faptul de a constata că Elvira vânduse din bijuterii spre a cumpăra un teren dovedea că de fapt nu-și schimbase firea, ci numai modul de a-și procura banii. Ioanide se ferise a-i face reproșuri pentru un gest atât de delicat, care îl salvase de la rămânerea pe drumuri. Acum însă, după o trecere de timp, socotea că principiul în tot cazul era greșit. Elvira nu trebuia să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și singur! . - Dar aveai nevoie de bani, Ioanide, nu fi absurd! Și dialogul urmă după acest calapod, într-o continuă disensiune de principii. În chestiuni de bani, madam Ioanide n-avea false pudori, și atâta vreme cât modul era onorabil, și-i procura cu stăruință. A cere restituirea unui împrumut, plata unei datorii, a împrumuta chiar, a vinde, orice mijloc, în fine, în limitele bontonului era bun. În privința asta, Sultana, madam Farfara, Elvira și chiar, până la un punct, Erminia erau surori. Erminia fusese
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
gândi ca trăind. Despărțirea diurnă nu constituie o separație, dimpotrivă, un prilej de dezvoltare de la distanță a relațiilor." Știind că Elvira, Pica, Tudorel sunt în căminul lui, Ioanide dusese o viată în aparență nepăsătoare, din cauza calmului pe care i-I procura conștiința că ceilalți membri ai familiei lui sunt o realitate. Dezechilibrul venea acum din faptul că Ioanide și Elvira știau că Tudorel și Pica nu mai sunt. Energiile altădată îndreptate subteran spre un scop rămâneau acum neîntrebuințate. De unde o anume
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
asculte pendulul pe care i l-a dăruit. . - Saferian e un oriental pentru care comerțul e un pretextde a avea de a face cu lumea. . - Poate pentru el! Sultana face speculă în toată regula.Este aproape precis că ea îi procură numărul cel mai mare de clienți lui Ioanide. G. Călinescu Pomponescu zâmbi cu îngăduință. - Fapt este că fără un astfel de instrument un arhitectriscă să rămână fără clientelă. În familia noastră virtutea comercială a fost complet absentă. N-am produs
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
reprezentanții mediului căruia, de fapt, și el îi aparține. Intelectualii conformiști, cinici, de structura lui Gaittany, timorați ca Suflețel, erudiți deliranți ca Hagienuș, văd cu toții în cultură o activitate sterilă, de înmagazinare de cunoștințe, un act gratuit, un lux, care procură câtorva privilegiați satisfacții de fapt minore. În omul de cultură ei văd un soi de aristocrat care, fără să aibă nici un aport social, trebuie să se bucure de toate privilegiile unei vieți îmbelșugate. Tuturor acestor paraziți în goană după sinecuri
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
securitate națională, amenințările cele mai mari cu care se confruntă poporul american sunt terorismul transnațional, armele de distrugere în masă și, mai ales, îmbinarea celor două. Dar pentru a face față provocării reprezentate de organizațiile militare transnaționale care își pot procura aramament de distrugere în masă, este necesară cooperarea cu alte țări iar cooperarea este întărită prin puterea blândă. În mod similar, eforturile pentru promovarea democrației în Irak și în alte state vor necesita și sprijinul altora. Reconstrucția Irakului și menținerea
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
fi corelată cu problema sensului existenței umane. În acest caz, ne putem întreba dacă omul este fericit prin faptul că și-a atins scopurile fundamentale sau prin însăși activitatea de realizare a sensului său. Desigur, atingerea unui țel nu poate procura decăt fericire, iar nu nefericire. Într-un text oarecum testamentar, poetul Bacovia afirma: ,,Mi-am îndeplinit toate profețiile politice./ Sunt fericit.” Dar, pentru că sensul omului este complex, niciodată el, omul, nu-l va realiza pe deplin și, deci, niciodată fericirea
Demnitatea de a fi fericit. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Andreea Doman () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2303]
-
în altele. În plus, fericirea ca rezonanță afectivă a stării de repaus, de împlinire, trebuie corelată și cu cerințele și aspirațiile satisfăcute. În speță, cerințele corporale saturate, ca și cele spirituale minimale, tangibile căt se poate de lesnicios, de facil, procură plăcere celor mediocri, care se mulțumesc cu puțin. În schimb, exigențele și aspirațiile mai înalte, urmărite de intelectualii devotați cunoașterii și creației, pe lăngă faptul că se obțin mult mai dificultos, odată atinse, pot genera stări contradictorii, pe de o
Demnitatea de a fi fericit. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Andreea Doman () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2303]
-
ce, prin o viclenie ca aceasta? Ca să câștig câteva zile? Dar voi pierde toată veșnicia! Ca să fug de durerile trupului? Dar nu voi vedea bunătățile drepților! Este curată nebunie să-ți aduci cu măiestrie asupră-ți pierdere și să-ți procuri, cu șiretenie și viclenie, osânda veșnică»”<footnote Ibidem, omil. a XVIII-a, VII, p. 532. footnote>. Celor care îl sfătuiau pe fericitul Gordie să-și tăgăduiască credința cu limba, le răspundea: „«Limba zidită de Hristos nu poate rosti ceva împotriva
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
și voi avea toate avantajele spolierii fără a avea nici riscurile, nici odiosul ei! Cum e sigur că, pe de o parte, cu toții adresăm statului cereri asemănătoare, și că, pe de altă parte, este vădit că statul nu poate să procure satisfacție unora fără să adauge la munca altora, în așteptarea unei definiții a statului, mă consider autorizat să o dau aici pe a mea. Cine știe dacă nu va câștiga premiul? Iat-o: Statul este marea ficțiune prin intermediul căreia toată lumea
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
sale nu sunt atât de distractive pentru a putea zice: Repetitia placent. Astfel, precum Basile, ea a răstălmăcit proverbul în folosul propriu, fiind foarte convinsă că în gura sa Repetitia docent. Avantajele de care se bucură funcționarii în a-și procura salariile este ceea ce se vede. Binele care rezultă din acest lucru pentru furnizorii funcționarilor este de asemenea ceea ce se vede. Aceste lucruri bat la ochi. Dar, dezavantajul de care contribuabilii încearcă să se elibereze este ceea ce nu se vede, iar
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
fi fost taxat cu un franc nu va mai avea acest franc la dispoziție. Este clar că va fi privat de o satisfacație în valoare de un franc și că lucrătorul, oricare ar fi fost el, care i-ar fi procurat-o va fi privat de salariu în aceeași măsură. Să nu ne facem deci această puerilă iluzie de a crede că votul din 16 mai adaugă ceva prosperității și muncii naționale. Acesta deplasează satisfacțiile, deplasează salariile, asta e tot. Se
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
întreprinderilor și risipelor cele mai nebunești. Când o cale ferată sau un pod au o utilitate reală, este suficient să se invoce această utilitate. Dar dacă nu se poate, ce se face? S-a recurs la această mistificare: "Trebuie să procurăm locuri de muncă lucrătorilor". Acestea fiind spuse, se ordonă facerea și desfacerea teraselor de pe Câmpul lui Marte. Marele Napoleon, se știe, credea că face muncă filantropică punând să fie săpate și umplute șanțuri. El afirma de asemenea: "Ce contează rezultatul
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
printre clasele muncitoare". Să mergem la fondul lucrurilor. Banii creează ochilor o iluzie. A cere concursul, sub formă de bani, tuturor cetățenilor pentru o lucrare comună, înseamnă în realitate a le cere concursul în natură: căci fiecare dintre ei își procură, prin muncă, suma cu care este taxat. Că reunim toți cetățenii pentru a-i pune să execute, prin prestație, o lucrare utilă tuturor, acest lucru este de înțeles; recompensa lor ar consta tocmai în însăși rezultatele lucrării. Dar că, după ce
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
o măsură mai mare de a se elibera de munca salarială, de a se asocia în întreprinderi, de a întemeia propriile întreprinderi, de a-și recâștiga demnitatea. În sfârșit, principiul etern că statul nu trebuie să fie producător, ci să procure securitate producătorilor, antrenează în mod necesar economie și ordine în finanțele publice; prin urmare, numai acest principiu face posibilă o bună și justă repartiție a impozitului. Într-adevăr, statul, să nu uităm niciodată, nu are resurse proprii. Nu are nimic
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
are nimic, nu posedă nimic în afară de ceea ce ia de la muncitori. Atunci când se amestecă în toate, înlocuiește activitatea privată cu trista și costisitoarea activitate desfășurată din banii săi. Dacă s-ar recunoaște, ca în Statele Unite, că misiunea statului este de a procura tuturor o securitate deplină, această misiune ar putea fi îndeplinită cu câteva sute de milioane. Grație acestei economii, combinată cu prosperitatea industrială, va fi în sfârșit posibil să fie înființat impozitul direct, unic, lovind exclusiv proprietatea realizată de orice natură
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
un pic cam scump. Ce contează? Banii cu care îi plătim nu ies din țară. Fără îndoială; și în sistemul nostru acest lucru este esențial. Dar pentru a forța vânzările în afară cum veți proceda? Le voi încuraja prin prime, procurate prin intermediul câtorva impozite ridicate asupra poporului meu. În acest caz, exportatorii, constrânși de propria lor rivalitate, vor scădea cu atât mai mult prețul, și este ca și cum ați face cadou străinătății aceste prime sau aceste impozite. Totuși, rămâne faptul că banii
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
însă va crește masa de aur, el îi va deprecia valoarea. Căutătorii de aur vor fi mai bogați decât ar fi fost fără acestă descoperire. Dar cei în mâinile cărora se va găsi aurul actual în momentul deprecierii, își vor procura mai puțină satisfacție la o sumă egală. Nu pot să văd aici o creștere, ci o depreciere a adevăratei bogății, așa cum am definit-o. Toate aceste sunt lucruri foarte subtile. Dar vă va fi greu să mă faceți să înțeleg
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
asemenea o valoare. Când există deci mine într-o țară, dacă această țară extrage suficient aur din ele pentru a cumpăra din afară un lucru util, de pildă o locomotivă, ea se îmbogățește cu toate satisfacțiile pe care le poate procura o locomotivă, exact ca și cum ar fi produs-o ea însuși. Întrebarea care se pune pentru ea este să știe dacă cheltuie mai multe eforturi prin primul procedeu decât prin al doilea. Căci dacă nu ar exporta acest aur, el s-
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
noi ar primi o provizie dublă de monedă, am duce-o cu toții mai bine; am face cu toții mai multe cumpărături și industria ar fi puternic încurajată. Mai multe cumpărături? Dar ce veți cumpăra? Fără îndoială obiecte utile, lucruri capabile să procure satisfacții eficace, stofe, case, cărți, tablouri. Ar trebui deci să începeți prin a demonstra că toate aceste lucruri se produc singure, prin faptul că la Monetărie se topesc lingouri căzute din lună sau că se pune în mișcare la Imprimeria
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
v-am făcut rege absolut. Se merge prea departe. Tot așa cum se vede în bani semnul bogăției, se vede în moneda de hârtie semnul banilor și de aici se conchide că există un mijloc foarte simplu și facil de a procura întregii lumi dulcețile averii. Dar cu siguranță nu veți merge până la a contesta faptul că moneda este măsura valorilor. Ba, în mod cert, voi merge până în acest punct căci tocmai aici rezidă iluzia. A devenit uzual să se raporteze valoarea
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
pentru a rezolva problema care ne preocupă. Când cetățenii, în loc să își facă unii altora un Serviciu, îl transformă în Serviciu public, adică atunci când găsesc de cuviință în această privință să cotizeze pentru a executa un lucru sau pentru a-și procura o satisfacție în comun, eu nu numesc acest lucru Comunism, deoarece nu văd în toate acestea pecetea sa specială: nivelare pe calea spolierii. Statul ia, este adevărat, prin Impozit; dar oferă prin Serviciu. Este o formă particulară, dar legitimă, a
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
asupra Ligii și ligiștilor, publicate de către Fanteyraud în Revista Britanică și în Anuarul de economie politică. Aceste diverse lucrări ne-au făcut în sfârșit să cunoaștem Asociația împotriva legii cerealelor. În Sud, această Ligă care s-a constituit pentru a procura maselor binefacerea vieții ieftine, întemeind în același timp pacea lumii pe baza de nezdruncinat a solidarității intereselor internaționale, această Ligă a libertății împotriva restricției, a justiției împotriva forței, a suscitat un veritabil entuziasm. Cuprinse de o lădudabilă emulație, departamentele meridionale
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]