10,986 matches
-
în medie) dintre cei doi candidați a fost confirmată de rezultatele primului tur de scrutin, arătând precizia cu care sondajele de opinie au estimat diferența din primul tur21. În turul al doilea, aceasta nu s-a mai confirmat, din contră proiecția s-a inversat. Diferența a revenit nu candidatului social- democrat, ci candidatului liberal. Ceilalți au obținut scoruri slabe, de până în 5% din voturi. Pentru o parte dintre candidați, obiectivul principal a fost dislocarea unei număr suficient de voturi fie din
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
una, cu două. Dac-am avea de-a face cu un partid obișnuit, bazat pe valoare, credința în doctrină și asociere întru servirea binelui public, poate că demersul lui Geoană ar avea vreo șansă. Cum PSD-ul nu e decât proiecția monstruoasă a lăcomiei unor grupuri obsedate de îmbogățire pe spinarea statului, demersul lui Geoană e dinainte condamnat. Vă imaginați că structurile betonate din teritoriu vor ceda locurile pe listele parlamentare pentru cine știe ce june cu ifose de neo-neo-Titulescu? Se știe ce
Generația cu un singur membru by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10675_a_12000]
-
alți comentatori care au văzut în aceste strofe un document sufletesc al eternei, sfidătoarei tinereți, nu m-aș grăbi să fac o astfel de echivalare, când apar, aici, indicii clare ale adevăratei stări de lucruri - fie ea și suspendată de proiecțiile adolescentine: "Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă țin/ chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii"; Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,/ oricât mi-ai spune, timpul nu își ascute gheara"; "deși arcașii ceții spre mine își
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
de autoare, în cartea „Fără nume”, tablete-șotron, Târgu Mureș, 2006. Toate la un loc și niciunul ca atare. E de fapt un melanj de improvizații, imagini, meditații, cusute în haină brodata a poetului, care travestește totul în joc reflexiv de proiecții de umbre chinezești. „Vânătoare cu soim” e cartea unor exerciții de inteligență, a unor salturi în timp, dar și a ieșirii din timp în zona dominată de atotputernica poezie. Ca să ții treaza și prizoniera atenția cititorului e nevoie de multă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
bune, n-are cum să nu te pună pe gînduri contradicția dintre calitatea excelentă a filmelor și imperfecțiunea fatală a organizării... Dar măcar bossanovele Victoriei Abril din începutul festivalului au fost de nota 10. Ceea ce nu se poate spune despre proiecția ultimului film al lui Lars von Trier, Manderlay, care a avut loc în condiții cel puțin jalnice. Din nou, au lăsat sala plină pe un sfert. Dar mai aveți puțină răbdare pînă la von Trier, pentru că, în ceea ce îl privește
Personajele sînt sentimentele by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10747_a_12072]
-
aleatorie, după bunul plac al autorului, care își etalează acest abuz în text, declarând că face ce vrea. Cocktail are un dispreț total față de orice ,compoziție": e un șir de dialoguri (adesea aberante) ale autorului cu dublurile sale (umbre sau proiecții), dialoguri cu iubitele sale multiplicate artificios, o succesiune de texte și atitudini, cugetări despre iubire, adevăr absolut, cunoaștere, timp, actualitate etc. - alternând proza banalității (rătăcirea pe străzi, prezența într-un bar) cu grotescul și speculația filosofică hazardată. Rezultatul e o
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
timp, ci că trecutul, cu cei de demult, șade lângă mine, la masa mea de lectură și ne citește iar și iar, într-o statornică încercare de a ne descifra. Barierele temporale devin extrem de fragile, sentimentul de ieri dispare în proiecția unui etern, continuu, prezent. De parcă am fi prescriși a repeta, cu fantezii minime, aceiași pași, urcând aceleași și aceleași trepte spre înălțimi la care, oricât ne-am îndârji a cuteza, nu ne este dat să mai ajungem. Iată ce scria
Dintre ape... by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10775_a_12100]
-
moral-formală a deșirării exasperate se încunună cu o imagistică prețioasă, suprarealismul trecînd în barochism. Să fie o ambițioasă experiență formală sau o cochetărie feminină ce urmărește a-și lua revanșa față de bărbații care ,ajunseseră nevrotici. capricioși. psihopatici", identificîndu-se exclusiv ,cu proiecțiile ideologiilor de conjunctură"? Un antimisoginism? Oricum, somptuoasele imagini aduc o notă de solaritate, reflexul unei evadări din umbra colcăitoare de vermină a subteranei: ,era o dimineață de martie/ cînd mîna mea ținea mîna mamei/ într-un cearceaf plin cu perle
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
povestea lui Apollo 13, mai mergi ce mai mergi și dai cu ochii de budoarul lui Ingrid Bergman din Casablanca, unde obiectele intime ale unei feminități fragile te fac să te simți Gulliver în țara piticilor, vezi, undeva într-o proiecție, mirarea nostimă și delicată a lui Audrey Hepburn. O derulare impresionantă de afișe ridică în picioare, rînd pe rînd, plenar, ca într-o carte tridimensională, povestea filmului de la începuturi și pînă astăzi. Probabil că senzația de viu, de mișcare o
Torino, mon amour by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10769_a_12094]
-
dintr-un cartier obscur de oriunde de pe lumea asta. Andu Dumitrescu aduce nu doar ideea de bloc pe scenă, mentalitatea, topirea individului în turmă, aneantizarea, ci chiar forma lui concretă. Dacă pînă acum scenografiile lui se duceau spre jocul cu proiecțiile, spre un soi de stilizare modernă, minimalistă, acum schimbă radical direcția, surprinzîndu-mă și impresionîndu-mă. Remarcabilă ideea, precum și materializarea ei. Un décor care amintește imediat de neorealismul lui Visconti, de viermuiala din apartamentele sordide, de du-te-vino-ul de pe scările insalubre, de violența
Inocentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10951_a_12276]
-
istoric și social, recognoscibil în rezoluția realistă a paginilor, fără întâmplări spectaculoase, psihologii complexe și serializarea unor experiențe (de)formatoare, Ficțiune și infanterie se citește totuși, în mod curios, ca un policier. Dacă nu unul al faptelor literaturii, atunci al proiecțiilor ei și al ideilor-forță care o pot justifica. Sau, mai dramatic, al neputinței de a o scrie: ,A fost el vreodată artist, a luat viața en artiste? Nu atât prin cărțile lui, ci prin acea organizare a universului sensibil la
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
din zăbrele metalice, manevrate chiar de dansatori, panouri care puteau deveni transparente sau apare, după necesitatea momentului, prin ele putându-se vedea un corp, sau pe ele putându-se proiecta corpuri. în plus, mișcării corpurilor reale li se asocia uneori proiecția altor corpuri în mișcare. Deci omul real confruntat cu imaginile pe care chiar el le produce. Proiectul spectacolului a fost conceput de coregraf în strânsă colaborare cu arhitectul Dominique Perrault, ambii dorind să sugereze viața unui oraș, care este ea
O artistă încântătoare by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10992_a_12317]
-
ferea goliciunea/ De nici un străin/ ŤAșa îmi trăiesc viața elementară/ în preajma ta!ť/ Iar eu strigam de bucurie să o văd/ Pe întinsul țărm/ Cu părul despletit precum Cloe/ în timpul anterior" (Viața elementară în roșu). Ecentricității geografice i se adaugă proiecția în timpuri revolute. Atît de expresiv rural dar și dornic de emancipare, poetul declară: ,Un țăruș înfipt în islaz mă ajută să ies/ Din timp/ Și privind în oglindă să mă bucur de izbînda/ Asupra morții" (Cîntec despre substanță). Imaginarul
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
obosiți. Ce ciudat! Ce bizar! Ce coincidență!" ar spune Ionesco. într-o noapte cu o lună gălbejită, doi cloșari m-au făcut să simt beckettian. Didi și Gogo. Simplu, profund, fără ifose. La limita fină între realități și vise, intersectîndu-ne proiecțiile, cu spatele sprijiniți de un copac și cu ochii în lună, parcurgînd plăcerile calde ale verbului și frigurile lui metafizice am fost, mai presus de orice și atît de simplu, oameni. Oameni care-și numesc și-și tatonează obsesiile, fricile
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
a cuiva drag, iată o lume diversă, misterioasă și tragică, în spațiul unui poem. Vara, personaj fierbinte, cu lumina sa, unește un gând singular, cu o imaginară reîntâlnire. Deși această poezie este relativ simplă, pământească, e foarte emoțională, folosind motivul proiecției, de la pietonii care sunt pe stradă, până la formarea unei planete, ”străină mie, străină ție’’. în poeziile următoare din volumul în discuție, vom găsi elemente de frondă și dezlănțuire, viața să fie trăită tumultos, vulcanic... Exemplific din poemul Happy Face: In
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
în biblioteca mea Shakespeare coexistă cu te miri cine - sînt convins că nu aș ieși deloc bine la o astfel de analiză - dar asta nu înseamnă că nu știu cam cîte parale face fiecare dintre autorii expuși acolo. Incredibile sînt proiecțiile pe care oamenii de la sfîrșitul secolului al XIX-lea le făceau pentru secolul următor. În zilele lor, Turnul Eiffel fusese deja construit, statuia Libertății era împachetată în Franța pentru a lua drumul New-York-ului, trenurile începuseră să străbată Europa, se știa
Viața și opiniile bonjuriștilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10998_a_12323]
-
făceau să viseze că în secolul următor se va găsi un leac împotriva morții și se discuta cu toată seriozitatea despre utilitatea lui, așa cum în zilele noastre se dezbate despre clonarea umană. Dincolo de unele aberații firești, se poate spune că proiecțiile lor privind lumea la sfîrșitul secolului XX nu au fost infirmate. Cum arăta lumea în a doua jumătate a secolului al XIX-lea? O spune Ioana Pîrvulescu în chip de concluzie: ,Îmi sar mereu în ochi calitățile lor: energici, încrezători
Viața și opiniile bonjuriștilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10998_a_12323]
-
decît uneia deduse. Din această pricină, opera artistică nu este un obiect de studiu și de reflecție, ci un argument necesar într-o demonstrație prestabilită. Atîta vreme cît Ion Pogorilovschi a rămas în spațiul său de reverie culturală și de proiecție antropologică, metodologia sa și epica aferentă aveau justificări în ele însele și priveau exclusiv o anumită dinamică intelectuală, însă în clipa în care aceste instrumente au fost dizlocate din contextul gratuității lor originare și folosite ca mijloace de acreditare, de
Nu e Brâncuși! by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11013_a_12338]
-
și prin imaginile proiectate pe părți din trupul său. Dar pasajele care mi-au plăcut cel mai mult, și atunci, și acum, au fost cele create de Kira Rükonen, alunecările și zbaterile ei la podea sugerând mișcările unei ființe marine. Proiecțiile din primăvară, mai mult decât cele de acum, sugerau și ele un mediu acvatic. Și nu pot încheia aceste rânduri, cu întregul mozaic al lunii noiembrie, fără a pomeni și despre încântătorul one-man show, în stil retro, al lui Răzvan
Dans contemporan by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11038_a_12363]
-
discuție o alcătuiesc pasajele destinate unor scrieri beletristice, o ,adunare de material" pentru ,viitoarea construcție". Un astfel de ,material" nu e nici el rupt de prezent, formînd un corp comun cu acesta, precum un fel de transfigurare a prezentului, o proiecție a sa pe ecranul istoriei. Istoria josnică a actualității e filtrată prin cea eroică a înaintașilor transilvani producîndu-se un amestec insolit de planuri ce le unifică într-un epos potențat de tîlcuri perene. Victor Iancu își propune a scrie un
Din literatura de sertar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11050_a_12375]
-
un ordalițiu de care e nevoie în vederea atingerii idealului. Și atunci, totul poate fi suportat în numele unui ideal, chiar și insuportabilul, cu condiția să ai suficientă putere ca, prin ideal, să te iluzionezi pe tine însuți. Idealul este ca o proiecție fictivă fără de care adaptarea și progresul în lume nu ar fi cu putință. În această privință, orice om este idealist, chiar și cel care se scutură de oroare numai la simpla auzire a numelui de ,idealism". Ficțiunea idealului, spune Drăghicescu
A fi ateu din prea multă credință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10850_a_12175]
-
În mod absolut, artistul glosează pe tema (spirituală și nu livrescă) a sacralității textului, a identificării transcendenței cu semnul grafic, în timp ce din perspectiva geografiei culturale el ar putea fi plasat la intersecția civilizației iudaice cu lumea imaginii arabe și cu proiecțiile grafice, în special cu acelea din categoria miniaturii, ale creștinismului de factură orientală. Indiferent care ar fi, în pictura sa, ponderea acestor posibile surse, asumate sau doar intuitive, Meret are în mod cert acel rafinament al gîndiri și acea implicare
Artiști din diaspora by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10873_a_12198]
-
A, v-am mai întrebat... Nu mă înjurați?! și mai du-te-n taina mă?tii, cum spunea cineva, un poet... O despicătură, două despicături. Gloss, ruj, lipstick. Lubrifianți. Pentru strălucire și volum. În planul vertical al feței, gura este proiecția la vedere a unei alte despicături, perpendiculare, ascunse într-un plan orizontal inferior. Încă ascunsă, deocamdată. Când vă spuneam eu de cele 3 perpendiculare... Planul este cel vertical, perpendiculara este orizontala. Accentuăm conturul unor buze ca să sugerăm implicit conturul și
Trup secularizat sau privirea tanga by Eugenia Țarălungă () [Corola-journal/Journalistic/10881_a_12206]
-
în chestionar un răspuns sau altul, ca să fim mai eficienți. Varianta A, B, C, D sau E. Care iubire transfigurează mai mult? Cea senină, agapé? Cea pasională? Cea divină? Iubirea care vindecă? Iubirea care rănește? Suntem copii ai iubirii. Suntem proiecții, prin iubire, ale unui Tot mai mare care ne include fractalic. Orice bucățică reflectă, la scara ei, proprietățile Întregului. Am pierdut știința - sau instinctul - de a funcționa consonant cu Totul a cărui parte suntem cu toții. Trupul este mai inteligent decât
Trup secularizat sau privirea tanga by Eugenia Țarălungă () [Corola-journal/Journalistic/10881_a_12206]
-
doză mai mare sau mai mică de conștiență. Am pierdut capacitatea de a ne mira în fața miracolului, de a fi recunoscători că suntem ceea ce suntem. Un angrenaj de mici miracole. Un angrenaj care, de multe ori, funcționează în gol. Suntem proiecția iubirii divine atotcuprinzătoare. Nici o mașinărie performantă din lume nu poate egala sau suplini cel mai insignifiant organ al corpului omenesc. Cândva, poate vă voi povesti despre osteoblaste și osteoclaste. Acum vă voi spune doar că osul omenesc are, în coloana
Trup secularizat sau privirea tanga by Eugenia Țarălungă () [Corola-journal/Journalistic/10881_a_12206]