KorAP: Find »[drukola/base=promite & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...80 81 82 ...648 >

16,190 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

Îmi doream cu disperare pur și simplu să fiu consolat. Dar era foarte probabil să o găsesc și pe Georgie într-o stare de profundă frământare. Mi-am încuiat biroul și mi-am pus în servietă lista clienților cărora le promisesem că îi voi vizita în ianuarie, precum și ciorna capitolului privitor la tactica adoptată de Gustav Adolphus în bătălia de la Leuthen. Îmi aranjasem lucrurile în așa fel încât să nu mai trebuiască să trec pe la birou câteva zile. Clienții urmau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
spuse Georgie. Știi, Martin, câteodată am impresia că ești o pasăre tare ciudată. Însă înțeleg ce vrei să-mi spui despre discuția confidențială. Promite-mi că n-ai să ai niciodată o asemenea discuție confidențială despre mine cu Antonia. — Îți promit, iubita mea, îți promit! — Oricum, stai liniștit, nu trebuie să faci nimic special aici, spuse Georgie. Aici nu sunt decât eu. — Slavă Domnului că nu ești decât tu și mulțumesc lui Dumnezeu pentru tine, Georgie, am spus. Mă ajuți să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
câteodată am impresia că ești o pasăre tare ciudată. Însă înțeleg ce vrei să-mi spui despre discuția confidențială. Promite-mi că n-ai să ai niciodată o asemenea discuție confidențială despre mine cu Antonia. — Îți promit, iubita mea, îți promit! — Oricum, stai liniștit, nu trebuie să faci nimic special aici, spuse Georgie. Aici nu sunt decât eu. — Slavă Domnului că nu ești decât tu și mulțumesc lui Dumnezeu pentru tine, Georgie, am spus. Mă ajuți să nu-mi pierd mințile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-se după sărutările mele. Fără cuvinte, ne priveam și murmuram dăruindu-ne unul altuia pacea, până ce am avut impresia că am discutat îndelung fiecare detaliu, într-atât este de spiritualizat un chip omenesc. Am plecat de la Georgie după ce mi-a promis că o să ia o aspirină și o să se bage în pat imediat. Nu m-am oferit, iar ea nu mi-a cerut, să rămân cu ea. Perspectiva de a ne petrece noaptea împreună, altădată dorită cu atâta ardoare, era acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
când am fost pus în situația de a-l face, am povestit totul fără nici o dificultate și în tot acest timp Antonia m-a ținut de mână. A fost exact acea discuție, și mai mult decât atât, pe care îi promisesem lui Georgie că nu o voi avea niciodată; și am găsit în această trădare o libertate sporită care-mi întărea puterile. Am încercat să-i redau Antoniei, cu toată onestitatea, îndoielile și reținerile mele cu privire la Georgie, iar acest efort mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
ați gustat. — Sigur că da, chiar te rog! spuse Antonia. De fapt, va trebui să mă educi în continuare. Nu-i așa, iubitule, că ai să vii și de-acum încolo să mă vezi când o să fiu singură? I-am promis că am să vin și acest lucru mi s-a părut, pentru prima oară, a fi posibil și nu peste măsură de dureros. Când ne-am despărțit eram amândoi epuizați, dar ne simțeam mult mai bine. Îndreptându-mă spre locuința

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Îmi pare grozav de rău, am repetat, uitându-mă la Antonia care încă ștergea covorul. Ea se ridică iute și mă sărută pe obraz. — N-ai nici un motiv să-ți faci probleme. Nu-i așa, Anderson? Te rog să-mi promiți. — Îți promit, am spus râzând stingher și am început să mă retrag spre ușă. Antonia s-a așezat din nou pe pat și amândoi m-au privit ieșind. Lumina din sfeșnice cădea pe părul ei auriu și pe părul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
grozav de rău, am repetat, uitându-mă la Antonia care încă ștergea covorul. Ea se ridică iute și mă sărută pe obraz. — N-ai nici un motiv să-ți faci probleme. Nu-i așa, Anderson? Te rog să-mi promiți. — Îți promit, am spus râzând stingher și am început să mă retrag spre ușă. Antonia s-a așezat din nou pe pat și amândoi m-au privit ieșind. Lumina din sfeșnice cădea pe părul ei auriu și pe părul lui argintiu. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
asta ca să te persecut, ci doar să arăt cum stau lucrurile. Și nu știu ce am să fac. Pot doar să-ți spun că acum cred că foarte probabil nu-i voi spune nimic Antoniei. Dar în clipa asta nu-ți pot promite că n-am să-i spun. Dacă nu i-ai spune ai da dovadă de înțelepciune și de generozitate, spuse Palmer. Deja își revenise și mă privea demn, ținându-și drept capul tuns scurt iar prin halatul desfăcut i se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
buhăită și vineție și respira horcăit cu gura deschisă. N-am stat mult pe gânduri. Am luat cartea de telefon, am format numărul spitalului Charing Cross și am explicat că cineva luase din greșeală prea multe somnifere. Mi s-a promis că va veni imediat o ambulanță. În zona aceea asemenea lucruri se întâmplau zilnic. Am îngenuncheat lângă Georgie. M-am întrebat dacă ar fi bine să mai încerc să o trezesc dar am renunțat. Mi se părea că i-aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

mi se ridicase. Dar, În loc să spună ceva, părea să ezite În fața oglinzilor de pe ușă. Poate că Își retușa machiajul? Trupul meu se topea Într-o stare de așteptare Înfierbântată. Din clipă-n clipă, Dora Îmi va rosti numele. I-am promis că voi fi fetiță cuminte, așa că cel mai bine ar fi să stau calm. Mi-am lipit picioarele conștiincios, Îndreptându-mă de spate și mi-am lăsat mâinile să atârne, cu coatele lipite de corp. Dar un gând incomod Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
mă adun. — Else, am zis și am zărit fumul rotindu-se În lumina proiectorului. (Nimeni n-ar fi Îndrăznit să i se adreseze cu „Else Oloaga“. ) S-a Întâmplat ceva și am nevoie de ajutorul tău. Dar trebuie să-mi promiți că nu mai zici nimănui. Și după ce am reformulat câteva lucruri, i-am povestit În linii mari ce s-a Întâmplat. Capitolul trei Am Închis chiar Înainte de miezul nopții. Dacă nu luăm În considerare sticlele de bere confiscate, seara s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
localnice. Inspirând adânc, i-am povestit ce am considerat că trebuie să știe. Capitolul patru Când ce am plecat, la aproape trei dimineața - eu cu bocancii mei noi și Anton cu gulerul desfăcut - prietenul meu Își Încheie cămașa și-mi promise că va face tot ce-i va sta În putință. — Nu-ți face griji, Sascha. O să... o să... o să mă ocup eu de toate. O... o... cum Îi zice? O mușamalizare! — Alibi, am oftat. Anton Înjură mai puțin când e beat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
s-a părut că sunt suficiente dopuri aliniate pe tejghea, femeile s-au prelins din poalele musafirilor, zâmbind când domnii Își dezmorțiră picioarele strâmbându-se de durere, și au Început să se plimbe, legănându-și șoldurile Îmbietoare, care contiunau să promită, Îndreptându-se către silueta obeză care stătea la o masă În cel mai Întunecat colț al Încăperii, cu un monoclu vârât sub ochiul umflat. De la indescifrabila doamnă Buddha primiră o cheie cu un smoc de ață colorată, care se potrivea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
mă costa mai mult decât Îmi puteam permite, am zis că merită sacrificiul. La urma urmei, nu-ți este dat să-ți descoperi noi laturi despre tine În fiecare zi. După ce-mi șopti „Kreuzer“ la ureche, portarul rus Îmi promise să-mi facă legătura. Dar În loc de asta, puse receptorul În furcă, mormăind: — „Substanță dulce, divină, obținută de insecte muncitoare. “ Cinci litere. Deocamdată tolerant, l-am așteptat să găsească răspunsul. Dar după un minut, m-am rățoit la el cu soluția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Konrad care mătura pe jos. O prietenă? Singura persoană care mi-a venit În cap era Karp, Felix Karp de la Fundația pentru Cercetări Sexologice. Capitolul cinci Am făcut tot ce-am putut: Else urma să mă acopere și Anton Îmi promisese și el că o să treacă pe la apartament. Celelalte investigații despre trecutul Dorei vor trebui să mai aștepte până mâine. După ce am plecat de la Crama Albastră, am pornit spre casă pe bicicletă prin noapte, Într-o poziție nu tocmai dreaptă. Copacii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
ne jucam. De Îndată ce-mi făcu această mărturisire, Greta coborî tonul și adăugă cu buzele țuguiate că dacă voiam, putea să mă lase să văd cum arată - „și știu că vrei, Sascha. Toți băieții vor. Dar trebuie să-mi promiți că n-o să sufli o vorbă surorilor mele. (Avea patru, toate mai mari decât ea. ) Am dat din cap solemn, nefiind sigur ce voia să spună, dar Încântat de o confuzie incitantă care se stârnea În mine. Am coborât scările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Tu n-ai face la fel? Rotocolul de fum scos de Dora se destrămă În aer ca o aură rătăcitoare, și tocmai mă pregăteam să-i răspund când adăugă pe un ton scăzut: — Nu, n-am regretat niciodată. Doctorul Îmi promisese că Îl va plasa la o familie bună. Numai el și părinții lui vor ști că e adoptat. Asta Îmi convenea de minune. Mi-a fost mult mai ușor să o iau de la capăt. Dora se hotărâse să nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
mi se mulau pe palmă; pedalele se Învârteau cu gradul de rezistență potrivit. Cu roțile trasând cercuri perfecte, lanțul derulându-și lațul etern, mă simțeam, de parcă aș fi călătorit pe un semn mobil al infinitului. Într-o zi frumoasă, Îmi promisesem, voi dedica o odă bicicletei - o celebrare a anvelopelor zumzăitoare de cauciuc și a zornăitului lin al claxonului. În drum spre oraș, am Întâlnit doar câteva mașini și niște autobuze aproape goale. În felul lor demn, vehiculele au stârnit praful

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
lucru. — Și ar fi timpul să vedem cum stau lucrurile cu dorințele tale obscure, ești de acord cu mine? Purtam o cămașă nouă care mă strângea la guler și avea mânecile prea scurte. Am slăbit manșetele cu grijă sub masă, promițându-mi să nu mă mai las niciodată fraierit de bijnițari. Apoi m-am aplecat peste masă și am vorbit În șoaptă, prefăcându-mă că port o conversație elevată. La Început nu simțeam nici o dorință, nici o poftă, doar curiozitate. Într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-ne o mică avere. Probabil că filmele personale ale lui Stegemann erau complet distruse. Până la urmă a aprins luminile din sală și a anunțat că spectatorii vor rata sfârșitul. Dacă-mi amintesc bine, În seara aceea proiectam Madame Dubarry. Stegemann promisese spectatorilor returnarea la ieșire a jumătate din valoarea biletului. „În schimbul unui tichet valabil, desigur. La urma urmei, suntem În Germania. “ Eram recunoscător pentru această ultimă observație: urma să fiu plătit doar după ce recuperam banii pierduți - ceea ce, desigur, era principala cauză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
cumva trecerea sa În posesia mea. Apoi, mușcând Într-un măr, am luat la rând anunțurile. Poate că ceva „muncă decentă pentru un funcționar cu diplomă“ m-ar ajuta să acopăr celelate luni de chirie. Sau mi-ar ajunge venitul promis de către Schultheiss, dacă aș accepta „o adevărată slujbă germană“ la fabrica de bere? Trei stații mai târziu, am coborât. Văzduhul era albastru ca flacăra de la aragaz, platforma, goală. De data aceasta la recepție era altcineva, o tânără care arăta vag

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
de filmări, finanțată de o fundație științifico-umanitară, și se Întreba dacă fiul ei ar fi interesat să participe la așa ceva. Specialistul Îl văzuse pe Otto cum Își ajută mama dezabilitată și, deși băiatul era doar un adolescent, a văzut că promite din punct de vedere atletic. Hauptstein susținea chiar că „ar fi o onoare să prezinți publicului un asemenea specimen german autentic“. Și Otto acceptă, Îmboldit de maică-sa, care se gândea că fiului ei i-ar prinde bine să cunoască

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
ce se refera d-na Himmel. Când Else și-a repetat cuvintele, de data asta adăugând că, În ceea ce-o privește, nu i se pare deloc deplasat să ia măsuri legale, având În vedere circumstanțele, șeful nostru i-a promis, netezindu-și mustățile, că va discuta problema cu vizitatorul său. Dar timpul a trecut și nu s-a mai Întâmplat nimic. Într-un final, săturându-se de atâta așteptat, Else s-a hotărât să rămână Într-o seară peste program

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
față de atletică părea să se schimbe. Doamnă, declară cu mândrie doctorul, poporul nostru devine mai sănătos. Dacă Otto ar fi fost de acord să facă parte din următoarea aventură pe care o punea la cale, Hauptstein i-ar fi putut promite o recompensă frumușică. — Să ia parte la ce? Nu eram sigur că-mi plăcea ce aud. — Abracadabra. Încă vizibil Îngrijorat, Hauptstein Încercase să-i explice noțiunea popor sănătos. Ambalându-se din ce În ce mai tare, Îi spuse lui Else că vrea să contribuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]