5,617 matches
-
am răspuns, eu nu sânt deprins a vâna dobitoace care vorbesc. Tu ești năzdravan de bună samă! '' "Ba nicidecum - adăogi el - eu sint un bătrâne iepure a lui Donici". Zău nu mai era de vorbă, rămăsesem încremenit. Mi-am zvârlit pușca și m-am închinat lui cu multă plecăciune: i-am cerut iertăciune că nu l-am cunoscut, bănuindu-l că se pusese în primejdie de a se face ostropăț. "Și pentru ce acest dezgust de trăit? " îl întrebai. "Of, sânt
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
care gâfâia de bătrână și îndopată ce era. Mama o slujea pe Winnie așa cum o slujea și pe Bunica Lausch. Răsuflând greu și scăpând vânturi, animalul ședea pe scăunelul bătrânei doamne, pe o pernuță brodată cu un berber ochind cu pușca un leu. Îi aparținea Bunicii personal, făcea parte din suita ei; iar noi restul eram în subordinea ei, mai ales Mama. Mama îi dădea Bunicii farfuriuța câinelui, iar Winnie își primea mâncarea la picioarele bătrânei doamne, din mâinile ei. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
două, vioristul care cânta numai pentru el și operatorul din cabina de proiecție l-au obligat să se simtă strâmtorat că îmi dă și mie doi gologani. L-au făcut să se poarte dur. Mi-a zis, „Am avut niște puști înainte care aruncau pliantele în canal. Dacă cumva te prind, vai de tine, și să nu crezi că nu am eu metodele mele să verific.“ Așa că știam că s-ar putea să mă urmărească de-a lungul unei străzi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și șepcile în timp ce trupurile țepene se bălăngăneau în căruță printre gloanțe și bombe care explodau. Ce-avea el de spus era de obicei pe modelul spartan sau proconsular, rapid și dur. „Nu poți lupta fără să miroși a praf de pușcă.“ „Dacă bunica ar avea roți ar fi căruță.“ „Dormi cu câinii și te trezești cu pureci.“ „Nu scuipa unde-ai mâncat.“ O morală simplă, rezumându-se la, „Numai tu ești de vină“ sau „Vorba franțuzului - pentru că la vremea mea am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
s-ar fi putut ivi. A trebuit să iau lecții de călărie - nu prea multe, că erau scumpe. Renling nu voia să fiu cine știe ce mare călăreț. La ce-ți trebuie? mi-a spus. Să mă vezi pe mine cum vând puști de vânătoare și n-am împușcat un animal în viața mea. Dar doamna Renling voia să știu să călăresc, voia să mă lustruiască și să mă școlească în fel și chip. M-a pus să mă duc la seral la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
moștenitoarele averii lui și mi-a și spus-o imediat, ghicind probabil că nu îi împărtășeam floarea șarmului meu de dragul bătrânului lui nas cu cartilaj greoi și strivit, demn de un Rembrandt, nici al părului său de culoarea prafului de pușcă. Bineînțeles că nu. Și voia să știu în ce ligă mă pregăteam să joc. Eu n-am dat nici măcar un pas înapoi. Niciodată nu m-am lăsat intimidat de vreo rudă masculină, fie vițel, fie taur, și nici n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cea mai joasă speță, care făcea un număr amărât, cu un baston și câteva tumbe, cântând „Am fost coleg cu Maggie Murphy“ și spunând tot felul de glume fără perdea în timp ce publicul lui nerod aștepta să apară vedeta principală goală pușcă care să-și facă contorsiunile deocheate. Avea un repertoriu de snoave răsuflate, fluierături de fante și pârțâieli la mișto; farsa lui preferată era să vină pe la spatele tău și să te înhațe de picior mârâind ca un pechinez. Pentru că așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
fi fost un mesager al capilor sindicatului, care probabil că erau ocupați cu sabotajul sistemului de la Hotelul Drakes sau de la Casa Palmer - pentru că ăsta era singurul lucru la care se putea gândi Eddie Dawson, la cum căram cu toții praf de pușcă prin tunele. Apoi îmi spunea ce voia să le transmit superiorilor mei și îmi dădea instrucțiuni. Vreau să aranjezi să mă întâlnesc cu șeful organizației ... Cu domnul Ackey, vreți să spuneți? Spuneți-i că pot organiza toți angajații, dar înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
un bărbat bogat ca toți ceilalți, un avocat din Washington D.C. Toate astea erau nefirești pentru mine, deși ea nu-și dădea seama - avioanele, vânătoarea, grămezile colosale de parale. Thea călătorea și ea cu echipament sportiv - nădragi, ghete, cutia pentru pușcă, aparatele de fotografiat; în baie găsisem din întâmplare un bec cu raze infraroșii pe care îl folosea ca să developeze filme, iar în cadă erau tăvi cu lichid și tot felul de țevi și de drăcii de care nu mai văzusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
multă vreme, aceste regine! Multe leșuri sau chipuri muribunde zac sau se desprind de sub ele. Iar Thea apăruse în acest moment cu banii ei, cu mintea ei fermă, decisă să dea curs dragostei și circumstanțelor favorabile, cu mașina ei, cu puștile ei, cu aparatele ei Leica și cu ghetele ei, cu discuțiile despre Mexic și ideile ei. Una din ideile ei de bază fiind aceea că trebuie să existe ceva mai bun decât ceea ce numesc oamenii realitate. Oh, bine, fie. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
am exersat, trăgând în ciori. Asta a durat cele câteva zile cât am zăbovit în Chicago; aștepta să primească o scrisoare de la firma Smitty - avocatul bărbatului ei - și a profitat de timpul liber ca să îmi dea lecții de tras cu pușca în pădure, spre ruta Wisconsin. Când ne întorceam acasă și își scotea pantalonii și se așeza în cămașa pe care o purta în asemenea ocazii, cu picioarele goale, își alegea uneori o bijuterie pe care să și-o prindă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
acesta se arăta foarte mulțumit și plin de maliție. Așa că am plecat cu mașina, cu ființa aceea care ne supraveghea în spatele ei. Am observat cât de bucuroasă și încrezătoare era Thea, și am luat notă că sub scaun era o pușcă. Mi-aduc aminte de o verișoară a Bunicii Lausch care a recitat „Vulturul“ lui Lermontov, în rusește; n-am înțeles poezia, dar recitarea a fost minunată și romantică. Era oacheșă, avea ochii negri, gâtul vânjos, dar mâinile lipsite de forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pic de sens în ochii ei. Am simțit că mi se răcesc mâinile când am văzut-o astfel. Am încercat să o opresc să mai arunce încă o piatră și când n-am reușit, am alergat să scot din teacă pușca, ca să pot s-o folosesc și de asemenea să o iau de lângă ea. Nu l-a nimerit pe Caligula nici de data asta, însă piatra a lovit mai aproape, și el s-a ridicat în aer. În vreme ce se înălța, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să ne ignorăm adevăratele probleme. Nu puteam încă să ne luăm la harță. Uneori aproape că mă convingeam că sunt gata să o iau la picior și să străbat munții cu lațurile de șerpi și cu aparatele foto și cu puștile. Nu mi-ar fi stricat nici mie niște mișcare, pentru că eram iritabil și plin de energie și pentru că tânjeam să revenim la starea de spirit din Chicago. Dar nu reușeam să îmi iau inima în dinți. Mi se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
îl sfidase și că voia să devină independentă financiar; dar, întrucât nu putea conta pe mine, nu putea nici să se lepede complet de familie de dragul meu. Dacă mi-ar fi plăcut la fel de mult să alerg după vulturi, șerpi, cai, puști și fotografii, poate că ar fi făcut și pasul ăsta. Dar nici nu reușeam să scot aur din piatră seacă, nici nu voiam să prind șerpi și mă simțeam destul de arțăgos. Speram că Theei o să-i piară interesul pentru toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Eram sus în cameră, strângându-mi hainele, arzând tot, cu lacrimi și strigăte care nu reușeau să se dezlănțuie și care mă sufocau, și cu lespezi de milă stivuite în suflet, când am văzut-o coborând în zocalo cu o pușcă, urmată de Jacinto care ducea bagajele. Urma să plece într-o secundă. Voiam să îi strig „Nu pleca!“ așa cum îmi strigase ea mie noaptea trecută în zocalo, să-i spun ce greșeală făcea. Dar, în supărarea mea, greșeala ei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
irosite, iar el arăta din ce în ce mai indiferent, lucru pe care nu-l putea face decât detașându-se complet. Am început să tușesc. Am avut un acces lung de tuse. Să vă explic de ce? Pentru că, cu mulți ani în urmă, când eram puști, și m-am dus să îmi scoată amigdalele, am început să plâng când mi-au pus masca cu eter. Și o soră a spus: „Nu se poate, plânge? Un băiat așa de mare?“ Și alta I-a răspuns, „A, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
blana mea când m-a prins când să intru în cotețul găinilor. Mă grăbeam, coana Vulpe se pregătea de câteva zile pentru atac! Grivei, el lătra la lună rockul ăsta. Sărmanul, l-a răpus ursul înainte de a veni pădurarul cu pușca). Se aude motor de mașină; în curte intră Ana urmată de Raluca cu ținuta descrisă de Miki: brățări, lănțișoare, medalioane, inele. Gazdele încep cântecul de primire: Râde soarele cu noi/ Și pășim în ritm vioi/ Cu toții ne pregătim/ Pe Raluca
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
în curtea pădurarului și în cotețul de găini. (printre gard vedem Vulpea, care aude tot ce spune Lupul și face gestul că o să-i plătească). Dacă nu mă crezi, te invit în pădure, la o discuție cu Vulpea. Raluca: Iau pușca și o să vin ! Lupul: Raluca, te rog, fără pușcă. Raluca: Doar n-o să vin cu biberonul ! Ana (către sală): Copii, voi ce spuneți, să se ducă Raluca în pădure să se întâlnească cu Lupul și cu Vulpea ? Copii - sala (copiii
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
gard vedem Vulpea, care aude tot ce spune Lupul și face gestul că o să-i plătească). Dacă nu mă crezi, te invit în pădure, la o discuție cu Vulpea. Raluca: Iau pușca și o să vin ! Lupul: Raluca, te rog, fără pușcă. Raluca: Doar n-o să vin cu biberonul ! Ana (către sală): Copii, voi ce spuneți, să se ducă Raluca în pădure să se întâlnească cu Lupul și cu Vulpea ? Copii - sala (copiii care se iau după Miki) : Nu, Raluca, Lupul este
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
apă, nici mâncare...) Lupul: Mâncare?! O să vă dăm noi! Cum îi pregătim: fierți, prăjiți? Vulpea: Stai! Lupule, mie mi se pare că ceva nu-i în regulă; simt un miros de om, de pisică și mai ales de praf de pușcă. Raluca: Da, de praf de pușcă! (îi amenință cu pușca) Mâinile sus! Să nu încercați să fugiți, pentru că trag! Ana, pune- le zgarda la amândoi. (Ana le pune zgarda și-i leagă de un pom) Labele sus! (cei doi, pe
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
vă dăm noi! Cum îi pregătim: fierți, prăjiți? Vulpea: Stai! Lupule, mie mi se pare că ceva nu-i în regulă; simt un miros de om, de pisică și mai ales de praf de pușcă. Raluca: Da, de praf de pușcă! (îi amenință cu pușca) Mâinile sus! Să nu încercați să fugiți, pentru că trag! Ana, pune- le zgarda la amândoi. (Ana le pune zgarda și-i leagă de un pom) Labele sus! (cei doi, pe picioarele din spate, ridică labele din
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
îi pregătim: fierți, prăjiți? Vulpea: Stai! Lupule, mie mi se pare că ceva nu-i în regulă; simt un miros de om, de pisică și mai ales de praf de pușcă. Raluca: Da, de praf de pușcă! (îi amenință cu pușca) Mâinile sus! Să nu încercați să fugiți, pentru că trag! Ana, pune- le zgarda la amândoi. (Ana le pune zgarda și-i leagă de un pom) Labele sus! (cei doi, pe picioarele din spate, ridică labele din față; Ana scoate puii
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
raport și vreo șase oameni din plutonul nostru au leșinat în timp ce fanfara cânta la nesfârșit Drapelul smălțuit de stele. Presupun că dacă ai o circulație normală, nu poți înțepeni în nefireasca poziție militară de drepți. Mai ales dacă ții o pușcă încărcată la «Prezentați arm’!». Eu nu am circulație, nu am puls. Imobilitatea e starea mea generală. Ritmul Drapelului smălțuit de stele și cu mine suntem într-o armonie desăvârșită. Pentru mine, e ritmul unui vals romantic. După trecerea în revistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
buze, de fard, fileuri de păr, deodorante și așa mai departe. Mă simt copleșit de recunoștință față de ele, dar nu știu ce să fac cu darurile lor invizibile.“ „Astă-seară n-am mai căpătat permisii imediat după raport pentru că un soldat a scăpat pușca în timpul inspecției generalului englez care ne vizitează. Am pierdut trenul de 5.52 și am întârziat cu un ceas la întâlnirea cu Muriel. Am luat cina la Lun Far pe Fifty-eighth Street. Muriel, irascibilă și gata să plângă pe parcursul întregii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]