2,118 matches
-
timp. Apoi, altele și altele... La un moment dat, Rică Olaru scutură ușor din cap și un zâmbet Îi apăru pe față și ...În suflet. Se văzu elev de clasa a VII-a care făcea naveta zilnic la școala din Pușcași. Era sărăcăcios Îmbrăcat dar Învăța foarte bine și În acest fel nimeni nu râdea de el, poate vre-un coleg invidios și cu note mici, În rest, profesorii Îl compătimeau În aceeași măsură În care-l respectau. Era apreciat și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
duce capul să spună pe-acolo! Maria Înțelese și nu prea de ce nu trebuia să afle „băietul” ei, mai ales că el și cu chiupul cel mare erau prieteni și veniseră de mai multe ori Împreună să pescuiască pe lacul Pușcași. Era greu, foarte greu pentru cei doi soți, mereu trebuia să râmână unul din ei acasă, tresăreau la fiece zgomot și săreau la geam ori de câte ori Vinzanti lătra la om. Atunci, unul dintre ei ridica un colțișor de perdea și spunea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
peste o oră cu cea maro, și tot așa din oră În oră. Ai Înțeles tu oare? Da, măi omuli cî doar nu-s surdî șî nici prostî tari, așa cum crez tu! Încet-Încet, noaptea se instalase binișor și Întinderea lacului Pușcași căpătă alte dimensiuni iar peisajul diurn se transformase și prinsese contururi noi. Umbrele nopții acopereau oglinda apei care se liniștise și scăpăra numai atunci când pe șoseaua ce duce spre Bacău se nimerea câte o mașină cu faruri puternice. Rică Olaru
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
vedem după masă, e bine așa? Foarte bine și mă bazez pe experiența dumitale! Haideți să ne culcăm că am trecut prin emoțiile cele mai mari! CÎ ghini zâci, neta! Hai Victori cî mâni ti duci la Vaslui! Pe șesul Pușcașilor, noaptea se Îngâna cu ziua iar prin iarba Înaltă și Înrourată cântau cârsteii cu chemări de iubire. Șușmeaua Puscașului Îl Întâmpină cu teuca plină și cu un șuvoi de argint topit ce curgea pe șipotul vechi și ruginit. Ajunse prea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
tânguire că din locuitorii ce se trimit în această pază a hotarelor se îmbolnăvesc de această boală a holerii și din necăutare unii și pier, ... iar pe alții din ei îi lovește pe drum"; de aceea nu puteau fi asigurați pușcași la granița dinspre Transilvania 247. La fel, la 12/24 august, prin raportul nr. 5 715, Isprăvnicia ținutului Botoșani anunța Departamentul Treburilor din Lăuntru că nu putea păzi în mod corespunzător granița dinspre Bucovina; "împrejurările împedecătoare... de a se da
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
locul de adunare s-a dovedit destul de anevoioasă... Când au ajuns, abia suflau. Căpitanul i-a luat în primire: ― Lipsește cineva? Nu ați uitat nimic la plecare? În avangardă, tunul comandat de sergentul major Dumitru Dinsus, însoțit de grupa de pușcași destinată în acest scop. În ariergardă, o grupă de pușcași. Pentru ocuparea locurilor, aveți un sfert de ceas. Executarea! Când, cu mare trudă, au reușit să execute ordinul, căpitanul a comandat cu voce obosită: ― Înainteee, marș! După un drum ucigător
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ajuns, abia suflau. Căpitanul i-a luat în primire: ― Lipsește cineva? Nu ați uitat nimic la plecare? În avangardă, tunul comandat de sergentul major Dumitru Dinsus, însoțit de grupa de pușcași destinată în acest scop. În ariergardă, o grupă de pușcași. Pentru ocuparea locurilor, aveți un sfert de ceas. Executarea! Când, cu mare trudă, au reușit să execute ordinul, căpitanul a comandat cu voce obosită: ― Înainteee, marș! După un drum ucigător de câteva ore, căpitanul a ordonat oprirea. ― Scoateți hrana rece
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
brațe când nu se poate mișca. Cum lesne se vede, revoluția română a dezlănțuit în mine energii de nebănuit, iar cărăușitul n-a mai cunoscut, în ceea ce mă privește, nici o limită după 1990. În plus, m-am perfecționat ca un pușcaș marin și mi-am văzut visul cu ochii: cu inima cât un purice, m-am înscris la arte marțiale. Acolo am învățat multe, dar mai ales cum să-mi stăpânesc nervii sau frica și cum să mă adun, dacă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
clar. — Toți pedestrașii să încalțe sandale de paie noi. Nu purtați sandale cu curelele desfăcute după mersul pe drumurile de munte. Dacă baretele s-au rupt, legați-le îndeajuns de strâns astfel încât, dacă se udă, să nu vă roadă picioarele. Pușcași, tăiați fitilele flintelor la lungimea de un picior și legați-le în mănunchiuri de câte cinci. Obiectele nefolositoare, ca pachetele rămase de la merinde și efectele personale sau tot ceea ce v-ar stânjeni mișcările libere ale brațelor și ale picioarelor trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din vecinătate, în timp ce femei cu bebeluși în brațe, bătrâni și copii fugeau de sub ruine, ca niște crabi lepădându-și carapacele vechi. Astfel, soldații reușiră să astupe șanțul cu uși și scânduri de acoperiș. Imediat, toți se buluciră să escaladeze zidul. Pușcașii își aliniară armele și, ochind de pe creasta zidului spre curte, traseră prima salvă. Între timp, în clădirile din incinta templului se lăsase o încremenire nefirească. Toate ușile din fața templului principal erau închise și ar fi fost greu de spus dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lăsați să vi se ude armele! răcneau ofițerii. Curentul Râului Katsura era mult mai violent decât de obicei, probabil din cauza unor ploi abundente în munți. Corpul de lăncieri trecu, fiecare om ținându-se de lancea celui din fața lui, urmat de pușcași, care se țineau de paturile și de țevile armelor. Călăreții din jurul lui Mitsuhide urcară, în galop, malul opus, lăsând în urmă o dâră de spumă și clăbuci. De undeva din fața lor se auzeau, sporadic, împușcături înfundate, câtă vreme în depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fără a ști cu care unitate sau companie erau. Nu făceau decât să se grăbească, opintindu-se cu gâfâieli, spre pisc. Apoi, chiar când crezură că se apropiau de culme, îi întâmpină o salvă de împușcături. Atacul fusese declanșat de pușcașii clanului Akechi, sub comanda lui Matsuda Tarozaemon. După aceea, fu cert cei șapte sute de oameni ai lui Matsuda se împărțiseră în două unități. Soldații lui Horio Mosuke, Nakagaba Sebei, Takayama Ukon și Ikeda Shonyu se repeziseră cu toții să fie primii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
armuri - soldații batalionului de lăncieri, aleși pe sprânceană, din armata clanului Akechi - năvăliră spre țărmul celălalt, stârnind jerbe de apă. — Trimiteți compania de lăncieri! strigă un ofițer al unității lui Takayama, sărind pe mal. Întrucât râul era atât de îngust, pușcașii nu serveau mai la nimic. Pe când rândurile din spate se apropiau, pentru a le da timp celor din primele linii să-și reîncarce armele, nu exista nici o posibilitate ca inamicul să ia, dintr-o dată, cu asalt malul și să sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
luptă. Membrii corpului de arcași din față își lansau strania ploaie de săgeți vâjâind la unison, iar inamicul le răspundea cu o grindină de gloanțe. În momentul când o comandă a lui Dengo sfâșie văzduhul, arcașii se dispersară, înlocuiți de pușcași. Fără a aștepta o clipă ca fumul prafului de pușcă să se risipească, în fața inamicului apărură războinici în armuri, cu lănci de fier, începând să-și croiască drum. Dengo și luptătorii săi de elită decimau unitatea lui Hachiya. Luând locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
surprinși și se ridicară în picioare, toți odată. Unul dintre ei dădu niște comenzi, în timp ce soldații se risipeau în dezordine. — Ar putea fi soldați inamici, comentă cineva. Am auzit că au fugit până la Ibuki. Era, într-adevăr, o posibilitate, iar pușcașii o luară imediat la fugă, înainte. Se dădu rapid ordinul de pregătire pentru luptă, dar cei doi călugări care-i călăuzeau strigară spre ei: — Nu e inamicul. Sunt iscoade de la templu. Nu trageți! Apoi, se întoarseră către muntele din depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
așa cum ne aflăm. Dar ar trebui să trimitem iscoade imediat ce trecem râul și să nu ne grăbim pe drum, cu nebăgare de seamă. Să așezăm în față cât mai mulți pedestrași, urmați îndeaproape de un corp de lăncieri. Să plasăm pușcașii în fața ariergărzii. Când soldații pândesc în ambuscadă, armele de foc nu sunt de prea mare folos în linia întâi. Dacă inamicul ne așteaptă și iscoadele noastre dau semnalul, bateți toba imediat, dar nu vă arătați zăpăciți nici cât negru sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Sekigahara erau deosebit de aspre. Din ziua a optsprezecea, până în cea de-a douăzeci și opta din Luna a Douăsprezecea, armata lui Hideyoshi mărșălui prin Sekigahara. Armata era împărțită în divizii, iar aceste divizii erau alcătuite din batalioane: cai de samar, pușcași, lăncieri, cavaleriști și pedestrași. Înfruntând zăpada și noroiul, mergeau înainte. Oștirea de aproape treizeci de mii de soldați a lui Hideyoshi avu nevoie de două zile pentru a ajunge în Mino. Tabăra principală fu instalată la Ogaki. De acolo, Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să ne dai o mână de ajutor, ținând în loc forțele atacatoare ale lui Hideyoshi, cu trupele tale odihnite? — Sigur că da. Dar ce batalion dorești, pe cel de lăncieri sau cel cu arme de foc? — Aș vrea ca batalionul de pușcași să pândească mult mai în față. Ar putea trage în învălmășeala înaintării inamice, iar atunci noi am putea acționa ca o a doua forță, ridicându-ne săbiile însângerate și luptând ca și cum am fi gata să murim. Du-te imediat! Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
el. Cu această observație, frână brusc înaintarea năvalnică a avangardei. Apoi, își reformulă dispoziția de luptă și-și readuse oamenii în formație. În acel moment, cele două armate se aflau una în bătaia puștilor celeilalte. Genba continua să le comande pușcașilor din clanul Maeda să ia poziție în calea avansării inamice, dar praful acoperea armata lui Hideyoshi, care refuza să-și continue drumul în raza armelor. După ce se despărțise de Genba, Inuchiyo se oprise la marginea muntelui, observând, de departe, situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
capul spre cei doi samurai și le dădu un semnal din ochi. — Înainte, toată lumea! le spuse vasalilor din jur și dădu pinteni calului. În același moment, peste câmpie răsunară salve de muschete. Ar fi trebit să fie ale propriilor lor pușcași, iar forțele lui Hideyoshi deschiseseră probabil simultan focul. Cu aceste gânduri, Inuchiyo se repezi în josul pantei, privind norii de praf și fum de pulbere dintr-o parte. — Acum! Acum! murmura el, lovind neîncetat în șa. Într-o parte a taberei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Acum! Acum! murmura el, lovind neîncetat în șa. Într-o parte a taberei din Moyama se băteau gonguri și tobe mari de război, sporind confuzia. Forțele de nestăvilit ale lui Hideyoshi călcaseră peste propriile lor victime, asupra liniei defensive a pușcașilor, și pătrundeau deja adânc, în armata clanurilor Sakuma și Maeda. Și, la fel de ușor pe cât semănaseră haosul în armata centrală, acum veneau cu o asemenea furie, încât nimic nu le mai putea opri. Observând luptele violente, Inuchiyo evită drumul, își uni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
roșu. Mai erau și cinci flamuri aurii și un stindard de comandant cu blazonul format din cinci cerculețe în jurul unui cerc central mai mare, peste un evantai auriu. Sub aceste flamuri, treizeci de războinici călări, treizeci de lăncieri, treizeci de pușcași, douăzeci de arcași și un batalion de pedestrași așteptau, în formație completă, cu uniformele strălucitoare foșnind în briza râului. — Du-te să afli cine sunt, îi ordonă Hideyoshi unui vasal. Omul se întoarse repede, cu răspunsul: — Este Ishida Sakichi. Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
marginea apei, descălecă și spălă botul calului cu apă din râu. Despărțiți de toată lățimea râului, Hideyoshi îl privi, în timp ce Honda se uita ferm spre grupul de generali - dintre care unul era sigur Hideyoshi - care își opriseră caii. Corpul de pușcași ai lui Hideyoshi începură să deschidă focul de răspuns, dar Hideyoshi ordonă din nou întregii armate: — Nu trageți! Mergeți doar înainte! Înainte, cât mai repede! Și, cu aceste cuvinte, își îndemnă calul să se grăbească și mai tare. Când Honda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu se naște vreun conflict între ele. A fost mobilizată Garda Națională, care înzestrată cu tancuri și muniție de război, patrula prin zonele cele mai probabile de a fi atacate de teroriști. Au fost de asemenea rechemate, două regimente de pușcași marini din Irak și un batalion de parașutiști din Afganistan pentru a întări apărarea teritorială a SUA. Și odată cu urcarea președintelui în Air Force One, s-au putut deschide silozurile nucleare din Munții Apalași și activa jumătate din rachetele nucleare cu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ultima vreme, se scrisese despre ea în presă, pentru că transformase niște femei deja slabe, din Upper East Side din Manhattan, în niște lujere lipsite de grăsime. Exact așa cum își doriseră. Secretul ei? Un program de exerciții inspirate din acela al pușcașilor marini americani, care-ți consuma toată energia din trup. Acest exercițiu era asociat cu o dietă de cinci sute de calorii pe zi, despre care femeia jura că e sănătoasă. Pentru prețul mic, foarte mic, de 10.000 de dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]