KorAP: Find »[drukola/base=puști & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...80 81 82 ...100 >

2,499 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402

această muncă contribuie mult la prestigiul laboratorului. Și, bineînțeles, și la al tău. — Mulțumesc, Rob, zise tânărul. — Și i-ai pus pe cei șapte coautori la locul lor, iar eu sunt destul de sus pe listă, spuse Bellarmino. — Al treilea, zise puștiul. Dar, dacă crezi că trebuia să te trec în poziția a doua ... — De fapt, îmi amintesc o conversație pe care am avut-o cu câteva luni în urmă, în care am discutat despre posibilele mecanisme de metilație, iar eu ți-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
o platformă mai bună decât Science, care nu este văzut prea bine, în momentul de față. Voi suna la Nature, mă voi asigura că editorul înțelege importanța acestui articol, și voi avea grijă să fie publicat imediat. — Mulțumesc, Rob, zise puștiul. — Cu plăcere, răspunse Rob Bellarmino. Expoziție de „wet art“ Organisme transgenice în galerii Creaturi vii de vânzare În Londra, artista sud-africană Laura Cinti a expus un cactus transgenic ce conține material genetic uman și căruia îi crește păr uman. — Cactusul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
deși uneori era de-a dreptul deconcertant. La un meci de Little League, o minge răzleață zbură de pe teren spre clădirea cu două etaje a școlii. Dave alergă, se cățără pe zid și prinse mingea la fereastra de la etajul doi. Puștii îi priviră reușita cu un amestec de admirație și resentimente. Nu era corect și ar fi vrut să vadă geamul spărgându-se. Pe de altă parte, toți îl voiau pe Dave în echipa lor. Așa că Lynn fu surprinsă când, într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
vrea încă un papagal. — Pe ăsta o să-l vrea, spuse Richard. E unic în lume. Plec mâine dimineață, la șase, mormăi Barton. — O să te aștepte în avion, zise Richard. Capitolul 50 Rob Bellarmino zâmbi liniștitor. — Ignorați camerele, le zile el puștilor. Erau în biblioteca școlară a Liceului George Washington, în Silver Spring, Maryland. Trei semicercuri de scaune, în jurul unui scaun central, pe care stătea dr. Bellarmino, în timp ce vorbea elevilor despre aspectele etice ale geneticii. Televiziunea avea trei camere de filmare, una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
el. Dar eu nu am pretenția asta. Nu cred că poate ști cineva asta, cu excepția lui Dumnezeu. Cred că oricine susține că ar cunoaște intențiile lui Dumnezeu se dovedește extrem de înfumurat. Voia să se uite la ceas, dar se abținu. Puștii îl priveau neîncrezători, nu vrăjiți, așa cum se așteptase. — Există o gamă largă de aspecte legate de genetică, spuse el. Haideți să trecem mai departe. — Dr. Bellarmino, zise un puști din stânga. Voiam să vă întreb despre boala personalității antisociale. Am citit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
extrem de înfumurat. Voia să se uite la ceas, dar se abținu. Puștii îl priveau neîncrezători, nu vrăjiți, așa cum se așteptase. — Există o gamă largă de aspecte legate de genetică, spuse el. Haideți să trecem mai departe. — Dr. Bellarmino, zise un puști din stânga. Voiam să vă întreb despre boala personalității antisociale. Am citit că există o genă pentru ea, care este asociată cu violența și crima, cu comportamentul sociopat ... Da, este adevărat. Gena apare cam la doi la sută din populația lumii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
să fie într-o formă fizică decentă. Destul de atrăgătoare, dacă îți plăcea tipul. Prea slabă, după gustul lui Vasco. Și probabil că făcea cine știe ce ore de autoapărare israeliană, în week-end-uri. Nu aveai de unde să știi. Oricum, părea periculoasă. Deci, rămânea puștiul. Jamie. Opt ani, clasa a doua, școala locală. Vasco putea să meargă acolo, să îl ia, să colecteze mostrele și să termine totul până după-amiază. Ceea ce era foarte convenabil. Vasco avea un bonus final de cincizeci de mii de dolari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
după-amiază. Ceea ce era foarte convenabil. Vasco avea un bonus final de cincizeci de mii de dolari, dacă termina în prima săptămână. Care scădea la zece mii, după patru săptămâni. Așa că avea toate motivele să încerce să termine repede. Fă-o cu puștiul, își spuse el. Simplu și la obiect. Intră Dolly, cu o hârtie în mână. În acea zi purta un costum bleumarin, pantofi fără toc, cămașă albă. Avea o servietă maronie, de piele. Ca de obicei, trăsăturile ei obișnuite îi permiteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Jenny. — Sunt o persoană, prostănacă mică, spuse Gerard. Și dacă vrei să-l călărești pe armăsarul ăsta, dă-i drumul și fă-o. Numai nu mă face să aștept, în timp ce-ți fluturi dotările prin fața lui. Jenny se înroși. Puștiul se uită într-o parte și apoi îi zâmbi. — Are-o gură cât o șură, spuse Jenny, roșind în continuare. — Înjură vreodată? — Nu l-am auzit făcând asta. — Pentru că știu pe cineva căruia s-ar putea să-i placă, atâta timp cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
acum așteptau sosirea camerei, în timp ce maimuța înjura, lovea cu picioarele, tușea și îi scuipa, din interiorul cuștii. Zanger stătea la distanță, clătinând din cap. — Iisuse, ce temperament. Gorevici se întoarse din nou spre tânărul malaiezian și întrebă: — Cât mai durează? Puștiul se mulțumi să clatine din cap și să ridice din umeri. În cușcă, urangutanul tușea și înjura. Capitolul 60 Georgia Bellarmino deschise ușa dormitorului fiicei ei și începu o percheziție rapidă. Bineînțeles, în cameră era o harababură totală. Firimituri printre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
albă. O rupsese în clipa în care se terminase școala, dar, totuși. Arăta ca dracu’. Arăta ca un invalid. Ca un bolnav. Umilit. La unsprezece ani, Billy Cleever avea 1,75 metri și 54 de kilograme, mușchi solizi pentru un puști de vârsta lui și era cu cel puțin treizeci de centimetri mai înalt decât oricine din școală. Era mai solid chiar și decât cea mai mare parte a profesorilor. Nimeni nu se punea cu el. Slăbănogul ăla de Jamie, nepricopsitul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
pasă, iar când se dăduse în spate să o prindă, se împiedicase de Bucky Beaver și căzuse, luându-l pe Bucky cu el. Billy era nervos și stânjenit, întins așa la pământ, în fața tuturor, cu Sarah Hardy și ceilalți chicotind. Puștiul era întins în continuare la pământ, așa că Billy îi trăsese două șuturi cu adidașii lui Van. Nu ceva serios, doar un avertisment. Iar când puștiul se ridicase în picioare, îl plesnise puțin. Nu mare lucru. În clipa următoare, se trezise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
nervos și stânjenit, întins așa la pământ, în fața tuturor, cu Sarah Hardy și ceilalți chicotind. Puștiul era întins în continuare la pământ, așa că Billy îi trăsese două șuturi cu adidașii lui Van. Nu ceva serios, doar un avertisment. Iar când puștiul se ridicase în picioare, îl plesnise puțin. Nu mare lucru. În clipa următoare, se trezise cu Maimuțache în spate, trăgându-l de păr și mârâindu-i în ureche ca o maimuță blestemată, așa că Billy întinsese mâna în spate, îl înhățase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
de la marginea terenului. Jamie alunecă frecându-se cu bărbia de sol, ridicând un nor de praf maroniu, iar Maimuțache se izbi de parapetul din sârmă din spatele terenului de baseball. Din apropiere, amicii lui Billy urlau: — Sânge! Vrem sânge! Văzând că puștiul, Jamie, gemea în praf, Billy se duse direct spre Maimuțache. Îl atacă cu placa, cu roțile spre el, și îl nimeri pe micul negrotei blestemat în spatele urechii, gândindu-se că așa-i va da o lecție. Picioarele lui Maimuțache cedară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
jos? Billy se simțea rău acum, era cuprins de o furie oarbă, voia să rănească pe cineva. Așa că se duse direct la Jamie și începu să-l lovească cu piciorul, încercând să-i prindă unul în boașele lui mici, dar puștiul se rostogolea și urla după ajutor, ca un bebeluș ce era. Unora dintre amicii lui nu le plăcu asta. — Hei, lasă-l în pace. E un puști. Dar Billy își spuse: Dă-l naibii. Vreau ca maimuța să coboare. Iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
lovească cu piciorul, încercând să-i prindă unul în boașele lui mici, dar puștiul se rostogolea și urla după ajutor, ca un bebeluș ce era. Unora dintre amicii lui nu le plăcu asta. — Hei, lasă-l în pace. E un puști. Dar Billy își spuse: Dă-l naibii. Vreau ca maimuța să coboare. Iar asta era calea, nepricopsitul de puști care se rostogolea în praf. Lovește, lovește ... lovește ... puștiul urla după ajutor ... Dintr-o dată, amicii lui țipară: Au, rahat! — Rahat! Rahat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
ajutor, ca un bebeluș ce era. Unora dintre amicii lui nu le plăcu asta. — Hei, lasă-l în pace. E un puști. Dar Billy își spuse: Dă-l naibii. Vreau ca maimuța să coboare. Iar asta era calea, nepricopsitul de puști care se rostogolea în praf. Lovește, lovește ... lovește ... puștiul urla după ajutor ... Dintr-o dată, amicii lui țipară: Au, rahat! — Rahat! Rahat! — Rahat! Și o luară la fugă. Apoi ceva fierbinte și moale îl izbi pe Billy în ceafă, iar el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
lui nu le plăcu asta. — Hei, lasă-l în pace. E un puști. Dar Billy își spuse: Dă-l naibii. Vreau ca maimuța să coboare. Iar asta era calea, nepricopsitul de puști care se rostogolea în praf. Lovește, lovește ... lovește ... puștiul urla după ajutor ... Dintr-o dată, amicii lui țipară: Au, rahat! — Rahat! Rahat! — Rahat! Și o luară la fugă. Apoi ceva fierbinte și moale îl izbi pe Billy în ceafă, iar el simți un miros ciudat. Nu-i venea să creadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
miros ciudat. Nu-i venea să creadă, întinse mâna în spate și ... Iisuse. Nu-i venea să creadă. — Rahat! Aruncă cu rahat! Maimuțache stătea acolo, sus, cu pantalonii coborâți, și arunca cu rahat în ei. Și nu rata nici o lovitură. Puștii erau acoperiți de rahat, iar următoarea lovitură îl izbi pe Billy drept în față. Avea gura pe jumătate deschisă. — Îhhh! Începu să scuipe, să se șteargă pe față, să scuipe iar, încercând să scape de gustul ăla din gură. Rahat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
și pe sfert, Henry. Nu pot să-l fac să înțeleagă că nu se poate comporta așa. Dar ei s-au luat de el, nu? spuse Henry. Iar ceilalți copii erau de clasa a șasea, nu? Băieți cu skateboard-uri? Puștii ăștia ajung tot timpul la școala de corecție. Și ce caută niște copii de clasa a șasea să se ia de cei de clasa a doua? — Jamie spune că puștii râdeau de Dave. Îi spun Maimuțache. Crezi că Dave a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
erau de clasa a șasea, nu? Băieți cu skateboard-uri? Puștii ăștia ajung tot timpul la școala de corecție. Și ce caută niște copii de clasa a șasea să se ia de cei de clasa a doua? — Jamie spune că puștii râdeau de Dave. Îi spun Maimuțache. Crezi că Dave a început bătaia? Nu știu. E agresiv. — Totul s-a întâmplat pe terenul de joacă. Sunt sigur că există o cameră de securitate, acolo. — Henry, nu înțelegi ce vreau să spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
a întâmplat pe terenul de joacă. Sunt sigur că există o cameră de securitate, acolo. — Henry, nu înțelegi ce vreau să spun, zise Lynn. — Ba da, înțeleg. Tu crezi că Dave a început totul. Iar eu am impresia că un puști idiot și îngâmfat ... În clipa aceea, auziră focul de armă, în curtea din spate. Capitolul 68 Traficul abia se târa. Autostrada 405 era un râu de lumini roșii în noapte. Alex Burnet oftă. — Cât mai este? întrebă Jamie, de lângă ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
unul, un Holiday Inn, dar era prea mare și părea expus. Găsi un Best Western care nu bătea la ochi, pe Camino Real, și parcă acolo. Îi spuse lui Jamie să rămână în mașină, iar ea intră în lobby. Un puști deșirat și plin de coșuri stătea la recepție. Bătea cu degetele în suprafața de granit lustruită, fredonând pentru sine. Părea să n-aibă stare. — Bună, spuse Alex. Aveți vreo cameră pentru o noapte? — Da, doamnă. — Aș vrea una. — Sunteți singură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
la recepție. Bătea cu degetele în suprafața de granit lustruită, fredonând pentru sine. Părea să n-aibă stare. — Bună, spuse Alex. Aveți vreo cameră pentru o noapte? — Da, doamnă. — Aș vrea una. — Sunteți singură? — Nu, pentru mine și băiatul meu. Puștiul se uită dincolo de ușă, la Jamie. Are mai puțin de doișpe ani? Bătea în continuare cu unghiile în birou. Da, de ce? — Dacă merge la piscină, trebuie să îl însoțiți. — În regulă. Bătea în continuare în birou. Alex îi întinse cardul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
apoi ieși, ținând mâinile sus, clipind în reflectoarele puternice ale mașinilor de poliție. Un polițist se apropie și îl împinse la pământ. Îi puse rapid cătușele. — N-a fost vina mea, zise Billy, cu fața lipită de iarbă. A fost puștiul ăla, Dave. E sub mașină. Nu e nimeni sub mașină, băiete, spuse polițistul, ridicându-se în picioare. Doar tu. Nimeni altcineva. Iar acum, vrei să ne spui ce s-a întâmplat? Veni tatăl lui. Billy știa că avea să încaseze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]