2,617 matches
-
singur, o întreagă poveste și o lume. Care e rezolvarea găsită pentru pericolul real al fragmentarismului? Alegând o formulă cu un grad ridicat de actualitate, Valeriu Mircea Popa scrie o poezie fără convențiile punctuației. Mai precis, e complet lipsită de punctuație. Ceea ce favorizează o continuitate a structurilor poematice, chiar dacă este vorba - în fond - despre una formală. Pe deasupra, sunt introduși de multe ori, chiar în locurile de ruptură neanunțată și neașteptată, conectori lingvistici. Astfel se întâmplă în poemul paharul de hârtie: "atunci
Bijuterii întoarse pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7385_a_8710]
-
Hunedoara) * Stimate și venerabile domn, cunoașteți slăbiciunea mea pentru stilul pe care-l practicați cu bun instinct. într-una din dăți mi-am exprimat îndoiala că dacă veți părăsi acest stil binecuvântat, și dacă vă veți pune la punct cu punctuația și cu gramatica, mare parte din farmecul oralității, care vă e propriu, se va duce, și cu el și originalitatea care v-a distins întotdeauna. Mai mult decât acestea nu știu să vă spun și nu știu cum să vă ajut altfel
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]
-
a strecurat, pur și simplu, între două coperți. Secvențele și frânturile comunicării, sintaxa aglutinată a propozițiilor și întinderea firească a replicilor întretăiate (fără dramatism exterior, teatralitate declamatorie), neglijarea voită a ortografiei și ignorarea selectivă (nici involuntară, dar nici mecanică) a punctuației semnalează efortul autorului de a elibera poezia nu numai de constrângerile genului, ci și de acelea ale gramaticii. Se degajă o autenticitate izbitoare: constituită sau, mai bine zis, construită atent, în conformitate cu ritmurile, vocile și tonalitățile proprii acestei poezii. Un flux
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
proză scurtă Respiro (Editura Dacia, 2003). La vremea respectivă, literatura lui Adrian Buz mi s-a părut de un snobism narativ supărător. Monologurile destructurate, plate și interminabile, alternanța ostentativă a vocilor și a perspectivelor, în afara cronologiei, linearitatea textelor naiv autoreferențiale, punctuația redusă exclusiv la cele trei puncte și stilistica neîngrijită, totul pe un fond epic sărac, îngreunau inutil lectura și nu m-au convins. În Zidul moale nu se desparte cu totul de formula narativă a volumului precedent, dar e evident
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]
-
în lunile de vară (,la mare, la soare"), distracția este obiectivul absolut propus de muzica ușoară (,Hai să ne distrăm"; Ce distracție, ce mișto!") și de sloganurile și anunțurile publicitare: ,O zi fără distracție o zi fără satisfacție" (text fără punctuație, propus de Phoenicia Grand Hotel, cf. phoenicia.ro; altminteri, distracția se desfășoară în restaurantul cu nume ambițios - Crama Neamului); , Mai multă distracție cu Connex Play" (connex.ro) ,Emisiunea Seara Regăsirii de la ProTV, acum într-un nou format, te așteaptă să
Distracție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11006_a_12331]
-
formele conjuncte (legate), dar cum să legi două cuvinte după virgulă?! Inutil să spun că Gheorghe Doca citează în ambele moduri, cu apostrof și cu cratimă. (Oricum, tot e bine că nu are ca alții: „O,-'nțelepciune...") In general prin punctuația sa cam flueiră vântul. Voi alege alt pasaj cu și fără virgulă, unde sensurile sunt opuse și implică o întreagă filosofie. Este vorba de drumul Luceafărului, pe care-l citează de patru sau cinci ori. Uneori este așa: „Un cer
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
de editori (de câteva ori chiar declară că nu înțelege sau nu se înțelege textul... fiind vorba, desigur, de o ediție, nu de textul stabilit de el însuși). Este ciudat cum sensul eminescian se impune, uneori, împotriva schingiuirii lui prin punctuație sau alte reguli de scriere (vedeți cum vrea poetul: de desupt, de asupra, prima oară fiind vorba de un fel de haplologie cum zic dânșii, lingviștii, pentru de dedesupt). Pe Caius Dobrescu îl înțeleg și-l accept, pentru că are dubiul
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
ar fi dat peste strofa următoare, pe care n-o mai citează, și care la Maiorescu este astfel: „Că nu mai vrei să te arați, / Lumină de 'ndeparte,/ Cu ochii tăi întunecați, / Renăscători din moarte" - iar la ceilalți editori are punctuație foarte diferită de la unul la altul. In „Convorbiri literare" și, deci, în intenția autorului, a lui Eminescu, strofa nu are nici o virgulă. A SE (RE) CITI ASTFEL - și se va înțelege că nu este un vocativ sau o invocație: tu
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
era cauza cânturilor. Pe dl Gheorghe Doca l-ar fi putut interesa, pentru că mărturisește undeva că are de gând să scrie un studiu mai larg despre lumină la Eminescu. Pe scurt, înțelegerea poemului „S-adus amorul" este școlărească, în cheia punctuației maioresciene: „...iubirea și durerea nu numai că se sting, ci chiar se îngemănează ca surse ale creației: „cânturile" în care poetul „a îngropat" un „atât de trist amor" se trăgeau și „din jalea lui adâncă". De aceea i se pare
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
de 'n departe, îngerul îndrăgostit, de pildă din „Atât de fragedă". Abia această schemă metafizică are aplicație la omul din realitate, la femeia de lângă tine ca să zicem așa. A confunda lumina cu umbra ei: iată psihologismul care se face, prin punctuație mai ales, pe poezia lui Eminescu. Am adus în discuție „Atât de fragedă" și dorim, de data aceasta cu premeditare, să vedem dacă autorul ține cont de emendația de text a lui Ștefan Cazimir la această poezie. Nu e greu
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
individului care-și aproprie din plăcere un text și-l rescrie natural, cum îl simte el însuși, nu cum vrea textul să fie scris. Necazul este că citează de mai multe ori aceleași poezii și doar de aceea diferențele de punctuație devin stridente... Numai două adaosuri mai facem. 1) Când vorbește de ediția princeps din 1883, autorul susține că aceasta a fost îmbogățită succesiv de Titu Maiorescu până în 1911 cu alte 12 poezii, precum: „Din noaptea, Peste vârfuri, De-or trece
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
reproduse adesea cu semnătură, pot fi supuse unor modificări redacționale. Un caz special e cel al "curierului sentimental", rubrică prin care e stimulată producerea de texte de către persoane cu nivel de instrucție foarte diferit, uneori cu competențe de ortografie și punctuație destul de limitate; textele lor conțin destule erori de construcție a frazei, redundanțe și confuzii lexicale. Rescrierea pentru publicare a unor asemenea texte e normală, în măsura în care reproducerea exactă ar risca să-i pună pe expeditori într-o lumină ridicolă, deplasînd interesul
Scriere și rescriere by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17300_a_18625]
-
greșelile tipice, dar și presiunea normei; de altfel, în cazul dat, rezultatele reviziei sînt din punct de vedere lingvistic foarte corecte. E vorba de fapt de mai multe situații destul de diferite: cele mai multe privesc corectarea unor erori indubitabile de ortografie, de punctuație sau de gramatică; altele, omiterea unor informații pe criterii non-lingvistice ("locuiesc în cartierul Militari din București" devine "sînt din București"; "Mă numesc Popescu Georgeta, mi se spune Getuța" se reduce la "Mă numesc Getuța"); în fine, se practică și reordonarea
Scriere și rescriere by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17300_a_18625]
-
examinarea. Lucrările acestora nu conțin date privind locul, data, ora examinării sau autorul, fiind doar semnate olograf pe ultima pagină, iar un subiect a fost scris identic de cei doi, cu aceleași informații și idei, inclusiv cu aceleași greșeli de punctuație. Salarii încasate de cei doi, mai mari decât ale premierului Emil Boc Darius Pintilie a fost încadrat cu un salariu brut lunar de 9.910 lei, cu spor de vechime de 10%, ca și Marius Buzea, ulterior majorat la 11
ROMATSA - urmăriri penale pentru angajări fictive by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/37570_a_38895]
-
autorul anonim al ediției din 2003. Iar presupunerea m-a determinat să întreprind câteva dificile prin minuțiozitate și complexitatea lor cercetări detectivistico-filologice. P.S.: Rog să fiu iertat că din neatenție sentimentală nu am punctat cum se cuvenea titlul articolului anterior. Punctuația corectă nu era doar semnul întrebării (?), ci și semnul uimirii (?!). Deci titlul corect al articolului anterior a fost EDIȚII ȘCOLARE?!
Ediții școlare?! - II by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/11208_a_12533]
-
sau de a dubla - după caz - orice voce prezentă accidental în text. Și încă: există o pasiune aproape filatelică de a colecționa, o plăcere a citatului minor și a vorbirii indirecte. O atenție a scriiturii care ajunge până la scrupule de punctuație. Pe de altă parte, însă, deși avem în față un volum unitar, legăturile dintre poeme nu se stabilesc la un nivel de adâncime, freatic și constant. Ceea ce la unește e un soi de peliculă, de epidermă stilistică. O atitudine expresivă
Celebrul dicționar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9984_a_11309]
-
O virgulă a încurcat planurile Ministerului Educației. Noua Lege Națională adoptată în urmă cu opt luni stabilește momentul în care trebuie să se pensioneze personalul din învățământ, însă punctuația i-a exclus chiar pe profesorii care predau efectiv la clasă. Așa că Ministrul Educației a fost nevoit să dea un ordin pentru clarificarea acelui articol. Legea Educației prevede că "Personalul didactic de conducere, de îndrumare și de control se pensionează
Legea Educaţiei, dată peste cap pentru o virgulă () [Corola-journal/Journalistic/24967_a_26292]
-
cele câteva manuscrise ultime considerate excepții se dovedesc a fi tot forme anterioare), astfel că aici nu-l mai putem controla sau îndrepta pe autor. Problemele pe care le ridică antumele sunt, în principal, trei la număr. Ele țin de punctuație, de poziția apostrofului și de statutul ediției princeps Maiorescu din 1883. Trebuie, așadar, să ne frământăm mintea pe un teren solid, adică să stabilim voința auctorială, a lui Eminescu, după surse reale. Trebuie, pentru aceasta, să acceptăm - iată ce ne
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
n-a avut răgazul să și le ducă la desăvârșirea propriu-zisă, pe care le-a lăsat într-o ladă devenită tezaur comun de diamante neșlefuite... Maiorescu însuși a reluat ediția princeps de 11 ori - aducând de fiecare dată schimbări în punctuație, în poziția apostrofului și chiar în ordinea poeziilor. El se deosebește peste tot, oarecum cu program, de textul publicat în "Convorbiri literare" ori în "Almanahul României June". Editorii antumelor eminesciene au, după Maiorescu, fiecare în parte punctuație proprie, adeseori forme
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
dată schimbări în punctuație, în poziția apostrofului și chiar în ordinea poeziilor. El se deosebește peste tot, oarecum cu program, de textul publicat în "Convorbiri literare" ori în "Almanahul României June". Editorii antumelor eminesciene au, după Maiorescu, fiecare în parte punctuație proprie, adeseori forme alese de el însuși ca editor - abia Perpessicius dacă încearcă o reconciliere consensuală în această privință. Reformele ortografice ale limbii române au fost, apoi, fiecare în parte aplicată în primul și în primul rând pe poezia lui
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
române au fost, apoi, fiecare în parte aplicată în primul și în primul rând pe poezia lui Eminescu, oarecum cu sentimentul experimentului: dacă Eminescu rezistă, reforma se poate aplica limbii române în întregul ei. Rediscutarea acestor trei probleme ținând de punctuație, poziția apostrofului și statutul ediției princeps - iată chestiuni care pot merge spre închegarea operei poetice eminesciene. Termenii relației se configurează, astfel, de la sine în formula medievală: disolve et coagula. Dizolvarea operei în scriitură este una - adunarea ei sub un nume
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
mai elaborate, scrierea literei c, în interiorul cuvîntului, cu k. În rest, înlocuirea literelor ș și ț cu sh sau tz e pe cale de dispariție în mesaje, dar văd că a trecut în mediul real la numele unor poeți. Semnele de punctuație nu preocupă interlocutorii și de aici unele confuzii între propozițiile interogative și cele afirmative. Multe ar mai fi de zis, dar ,tr sa plc mai vb"! În final, ,ms pt atenție, vă sal al dvs?"
În țara lui copy-paste by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10774_a_12099]
-
mănânce căpșunile de unul singur, continuându-și dizertația. Lua câte o căpșună cu două degete, o băga voluptuos în gură și o strivea cu abilitate exact în pauza dintre două fraze. Mustoasele fructe deveneau astfel un fel de semne de punctuație ale interminabilului său discurs. Timp de alte trei sferturi de oră, oratorul infatigabil din fața mea a înghițit astfel, una după alta, toate căpșunile din castron, fără să mă servească și pe mine măcar cu una" (p. 6o). Dincolo de orice parti-pris
Miniaturi în proză by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16908_a_18233]
-
de sfeșnic mai e bună dar dominantă, pentru creație, pentru lucru În general, este lampa, cum o vedem În Singurătate (1879): A târziu când arde lampa. Pentru imaginea din Noaptea importantă este, din punct de vedere filologic, poziția apostrofului și punctuația. Dacă facem un mic efort, fie și rebusistic, putem să ne dăm seama cum Înțelege fiecare editor În parte imaginea, metafora, cuvintele. În Convorbiri literare avem apostroful strâns, acela care indică forme legate, iar după expresie urmează trei puncte (de
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
una dintre extrem de rarele mărturii despre modul cum crea Eminescu, aflăm că el declama, Își interpreta retoric propria poezie, era mereu nemulțumit, revenea. De aici reiese importanța deosebită pe care o acorda poetul scrierii ca oglindă a poeziei rostite, adică punctuației, poziției apostrofului, accentelor, etc. Să-l lăsăm pe Slavici În ereziile lui, dar noi, care avem astăzi o informație mai bogată despre Eminescu decât prietenul său de la 1883 (pentru faptul că putem corobora nesfârșite informații parțiale pe care acela nu
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]