2,483 matches
-
țările care se unesc și alte prostii de-astea socialiste, pe care o tovarășă cu coc ni le băga pe gât la orele de „CSP“. Mai târziu, aveam să aflu că Ceaușescu oricum își clătea fața cu „Rivanol“ după ce se pupa cu trimișii diverselor bantustane, de care zicea că sunt coborâți din curmal direct în ambasade. Cât despre timpul meu liber, bunul neprețuit în numele căruia acceptasem să-mi prostituez mintea și sufletul, el mă purta când prin anticariate, când pe străzile vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
voios, cu părul pus grijuliu pe bigudiuri. Nici nu se sinchisea de noi. Băieții îl bombardau pe-ascuns cu cretă, și el zâmbea în continuare, ca un tembel. Parcă-mi ardea mie să-i sar în brațe și să mă pupe sub ureche (așa auzisem că proceda cu pionierii care-i duceau flori)? Tăceam, făcând pe prostul, dar știam eu mai multe. De-atunci, dintr-a întâia sau a doua, s-a zis cu drăgălășeniile. Zăceam șase ore pe zi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bretonelul zimțat lipit de fruntea transpirată. S-a apropiat de el și Paul a scăpat vata de zahăr pe jos, parcă-l frigeau degetele. N-am auzit ce-au vorbit, dar, la un moment dat, Gloria a început să-l pupe pe-obraji, pe nas, pe ochelari; unde găsea un loc liber, îl ștampila. Eu turbam după tufiș, cu garoafele-n mână. Se pleoștiseră și ele, mai ceva ca planul meu: păream un biet puțoi, căruia i se dă cu piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca o pijama la geam, fâlfâind în vântul cu miros de săpun și prăjeală. Dintre victime, mă delectam mai ales cu una: Bidileanu Ovidiu. Era cel mai voios dintre colegii mei de joacă din copilărie, genul tâmpit optimist, care te pupă când te vede. Printr-un miracol al soartei, care, luând dintr-o parte și-adăugând în alta, se îngrijește de idioți să fie fericiți, în timp ce noi, restul, ne chinuim, Bidileanu străbătuse vârstele și epocile cu-același zâmbet larg și-aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înțeleg eu bine, pictorii ăștia de secol 18 au găsit țipla potrivită, sub care să ferească de ochii lumii știu eu ce chestii care nu trebuiau să se vadă. Trăgeau un desen pe deasupra, și la revedere, tu ziceai că-ți pupă mâna, iar ei te-njurau pe la spate.“ „Cam așa ceva. Primul care-a făcut treaba asta se pare că a fost Bartholomaeus van der Hels, prin secolul 13. Tipul era rivalul lui Rembrandt, concurența în materie de comenzi, ca să zic așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu mai arată la fel și-are și altă voce. Nevastă-sa îl cheamă în dormitor, frati-su îi împrumută bani, la serviciu e avansat, chiar dacă e-altă persoană. Nimeni nu pune nici o întrebare, toți se comportă firesc, discută, îl pupă, îi strâng călduros mâna - ar fi putut fi și-o maimuță, conversațiile ar fi mers înainte, cu tot cu șampanie și pupături. Cu puțin noroc, prinzi și partea când eroul coboară scările și, în timp ce constați cu uimire că Danny nu e Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
le strângi pe toate; nici o problemă, dacă încărcai repede și demarai cu căruța. Capacele fuseseră montate prin 1928, pe unele mai strălucea anul și câte-o inscripție cu „BUCURESTI-CANALISARE“ sau „Kaiserslautern Gmbh“; atât de rar, că-ți venea să le pupi sau să le faci o fotografie, poate chiar să le iei și tu acasă. Ieșiseră din interbelică, trecuseră prin război și recesiune, rămăseseră nemișcate după cincizeci de ani de comunism. Acum lipseau din doi în doi metri, parcă strada fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rezolv eu cu ei, fii cuminte. Doar la moșu’, un Bizzarinni 500 GL pe roșu. A ieșit în serie limitată la Burago. Vezi să aibă și baterii. Și-l mișcăm împreună prin curte!“ „Mulțumesc, boierule! Ne vedem în București. Te pup!“ „Auzi, și-ncă ceva: încetinește înainte de benzinărie. O să ai ce vedea. Noroc, Robiță!“ „Salutare!“ Am închis și i-am întins telefonul Mariei. Cât nu sufeream eu mini-sculele astea electronice, tot îmi foloseau uneori. La fel ca mașinuțele lui Andrei: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
că ce i-a ieșit l-a speriat atât de tare, încât s-a hotărât să ascundă aparatul.“ „Eu zic c-a aflat. Altfel nu scria Bălcescu și-Un om între oameni. Piese grele, porcării de-alea comuniste în care pupa-n fund autoritățile de după război.“ „Stați puțin.“, s-a ridicat Maria-n capul oaselor, „Voi vorbiți de-al doilea război mondial, nu?“ „Exact.“, i-am confirmat. „Păi ce-are tanda cu manda? Patul lui Procust apare în 1933, cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
făcut la scurt timp după despărțire... Fraza nu se termina aici. Textul părea lung, încărcat, scris cu fonturi mici și durdulii, feminine, școlărești. Parcă n-ar fi fost Paul. I-am zis-o lui Mihnea. „Așa e, ceva nu se pupă aici. Știi ce fonturi sunt?“ „Coronet, cu diacritice.“, le-am recunoscut. „Le folosesc domnișoarele, când scriu scrisori parfumate în anul întâi la Filologie.“ „Da’ ce, în anu’ patru nu le mai parfumează?“ „În anul patru nu mai scriu scrisori, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
putredă și-obiceiuri încremenite se prelingea din coconul apartamentelor, pentru a se dezmorți seara la ședința de bloc. Chiriașii fugeau, știau ei ce știau. Cele două scări pompau figuri familiare, prelungite în capot, trening sau pijama și dornice să te pupe și să socializeze. Fiecare simțea nevoia să spună ceva. Blocul nu mai era bloc, ci o haină imensă, încăpătoare, pe care-o purtau toți locatarii (mai puțin cerșetorul clandestin din pod, care se ferea să apară), cu mândrie și zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să vezi tocmai tu scrisorile astea? De ce nu-apar și-n alte dosare, la mine, la Cezar, la Icsulescu?“ „De unde știi că n-apar?“, i-am întors-o cu-aceeași monedă. „Ți-ai văzut tu dosarul?“ „Nu. Da’ nu prea se pupă treburile: două tipuri de dosare-n același loc? E maxima tâmpenie.“ „Just. Și-atunci?“ „Păi, hai să ne gândim. Și tu, și eu suntem de-acord că nimeni n-ar confunda cele două dosare. Și-am mai convenit și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu greutate pe butoanele telefonului. Parcă fuseseră făcute în bătaie de joc, pentru domnișoare. Îți trebuia un ac de siguranță ca să formezi un număr. Mihnea a început să râdă: „Stai că acuma văd. Iar ți-ai luat mănușile vesele...“ „Mă pupi undeva...“, i-am zis. Asta chiar n-aș fi vrut să mi-o facă. Pe lângă Pif-uri și-amintiri, mai strângeam și mănuși. Adunasem o colecție întreagă, după forme, modele, culori, material și utilități: mănuși de facultate, mănuși de cumpărături, mănuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
atât mai puțin să li se opună. Pe baza informațiilor primite, șefii lor controlau piața: dictau tirajele, aranjau aparițiile, dirijau publicitatea, împărțeau traducerile, ofereau bursele, simulau competiția (ca Pepsi și Coca-Cola). Dacă te puneai rău cu un mercenar, nu mai pupai premii sau străinătate toată viața ta. Ne aștepta un ultim etaj de controlat. Biblioteca urca pe încă un nivel, răsucită cu tot cu sertare și vitrine pe două scări metalice, care se întâlneau în vârf. Pereții culoarului erau umpluți cu inscripții, ornamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fapt, un bun canal de a introduce teme false. În săptămânalul Academia Cațavencu din 16-22 august 2006, aflăm că șefa Inspectoratului Școlar Constanța este "finuța" președintelui Băsescu și că își încheie conversația cu prima doamnă cu "vaaai, naaașăă, să-l pupi pe nașuu...". Mai citim și că Vasile Blaga a vândut fiicei lui, studentă, o mașină și un apartament. Deși informațiile sunt irelevante pentru spațiul public, fiind greu de crezut că felul în care se conversează nașa cu fina sau tranzacțiile
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
a faultat dur în meserie pe arhitectul doldora de imaginație Petru și i-a mai luat și femeia. Însă fiul lui Constantin și al Andei trage la Petru, pe care îl admiră. Deși sunt oameni în toată firea, Petru se pupă cu Anda într-o biserică, fac și amor, filmat „artistic” în casa lui cam goală, dar ea se întoarce la meschinul Constantin, în vreme ce Gelu rămâne atașat de Petru. Sfârșit. Pe această canava modestă, Săucan desfășoară o lungă serie de exerciții
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
a găsit căzut. Acum Milea este erou, dar eu am văzut foarte multe fotografii, înregistrări și rapoarte cu ceea ce făcea Milea pe la petrecerile lor de partid. Se îmbăta, trăgea masa la perete, punea scaune peste scaune ca să ajungă să-i pupe tabloul lui Leana. S.B.: Așa obediență? G.Ș.: Da. Și eu cred că el și-a dat seama că a făcut niște greșeli grave... S.B.: ...că nu are ieșire. G.Ș.: Da. Și în ultima clipă a ales soluția asta
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
bucurești <P e(ste) acum> la fel. și tot așa cu┴ și cu toate astea lumea ă totuși își făcea: viața: așa cum o putea↓ își făcea copii↓ (IVLRA: 28) am reușit <J pentru dumneavoastră doamnelor>↑ să mă duc să-l pup pe: <J pipo inzaghi din partea voastră>↑ și să-i și iau cîteva vorbe↓ și-am mai reușit să-i iau un interviu și lui maldini↑ ieri la meciul de antrenaMENT de pe stadionul ghencea. așa încît dacă vă doriți să-i
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
Mizeria asiatică a străzilor. Într-o lună, o singură lună de zile, TV-urile au căzut și mai jos - mă refer la jurnalele de știri, care au devenit de neprivit. O simplă colecție de fapte diverse. Intelectualitatea românească ce se pupă-n cur reciproc prin ziare structurate pe grupuri de interese. Apărători ai civilizației în declin, atleți ai creionului gen TR Ungureanu în „Revista 22“ (pericol islamic) versus... apărători ai corectitudinii politice. Sunt iarăși atins de sindromul aterizării. P.S. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
nu scriu despre Mincu, scriu despre Intermezzo... “ „Bun, dar de ce?“ „Cum de ce? Mi-a plăcut cartea“. Răspunsul ăsta n-a făcut decât să dea naștere unei grimase pline de neîncredere. M-am simțit atunci ca un mic arivist, gata să pupe poala oricui pentru a răzbi în societatea secretă a criticilor literari. N-am înțeles nici până astăzi ce favoruri aș fi putut obține din partea lui Marin Mincu, nici ce se înțelege la noi prin independența criticului literar. Dar asta-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
tine și cu colegii de echipă? Nu-mi amintesc foarte multe lucruri. Cum ne-au așezat la marginea rândului, cum m-am ridicat, deși nu-mi aduc aduc aminte când și cum a fost spus numele filmului, cum m-am pupat cu echipa - și mi s-a părut că a trecut mult timp, deși eram așteptat jos pe scenă... Amănunte, flash-uri. Cu organizatorii ne-am înțeles foarte bine, dar asta încă dinainte de festivitate. Ba, chiar dinainte să ajungem la Berlin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
sfântul Nicolae au mai rămas 46 zile, în fiecare seară am grijă și scot o zi din calendar. Acum, înainte de a închide scrisoarea, te rog, transmite-le sărutări de mâini măicuței și lui tăticu, sărutări celorlalți, iar pe tine te pupă dulce și cu dor mult, a ta logodnică care se gândește mereu la tine, Mia. Scrie-mi mai des, sunt puțin mai pretențioasă, singurul defect pe care îl am. N.A. Logodnica reținuse corect, de la 1 mai 1940 lotul logodnicului ei
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
văd cât mai curând. Doamna directoare îți mulțumește pentru cele transmise, la fel și Căpătoiu, la rândul meu transmit celor de-acasă , măicuței și lui tăticu, sărutări de mâini, celor în drept sănătate iar pe tine, cel de pe urmă, te pup mult de tot și dulce, a ta logodnică care te dorește în fiecare clipă, Mia. În cazul de vei fi numit, ai grijă și scrie mi imediat. Pa!, Miuța ta. N.A .Neavând siguranța rămânerii pe postul ocupat, avea să scrie
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
că rândurile pe care ți le scriu, cuvintele le spun din tot sufletul meu. În cazul când scrii acasă, transmite-i măicuței de la mine sărutări de mâini, la fel lui tăticu. Domnichii și la ceilalți, cele cuvenite. Pe tine te pupă dulce, Minuța, logodnica ta. N.A. Revăzându-și corespondența la 26 februarie 2000 profesorul clarifica întâmplările care constituiseră confidența sa de odinioară către logodnica sa: „Disputa asupra vinovăției nu e cea reală. Fusesem , ca orice tânăr, încă fiind elev, mai mult
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
care m-au rugat. Tot astăzi îți pun un pachet cu dulciuri la poștă, să-l ai de sărbătorile Crăciunului. Îți doresc multă sănătate și gânduri bune, cum le și ai. De Anul nou te așteptăm toți cu drag. Te pupă dulce, Mia. P.S. Adrese: Mia - Buzău; Doamna directoare - Veronica Micle nr. 16; D-na Burghelea - str. Curcubeului nr. 2; Lenuța și Măndica - București, Izvor nr. 2. Expediată luni, 23 decembrie 1940 Scumpă și iubită Inimioară, Deși făcusem atâtea planuri și-
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]