3,728 matches
-
prin îndrăzneala de a defini o stare lirică nu prin mijloacele tradiționale de seducție, ci printr-o alianță din care a fost eliminată tocmai „poezia” în veșmintele ei sărbătorești. Câteva dovezi: iată amurgul, universul ca un cavou, târgul ostil și pustiul existenței: „Trec corbii - ah, «Corbii» / Poetului Tradem - / Și curg pe-nnoptat / Pe-un târg înghețat // Se duc pe pustii”, sugerate, toate, prin câteva referințe cât se poate de banale și un „ah” care rușinează orice idee de solemnitate în poezie. Gravitatea
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
București, 1920; Ospățul, București, 1921; Între Prut și Nistru, București, 1922. Traduceri: I. S. Turgheniev, Povestiri vânătorești, pref. M. Sadoveanu, București, 1909 (în colaborare cu M. Sadoveanu); Guy de Maupassant, Petru și Ioan, București, 1909, Cei dintâi fulgi, București, 1909, Pustiul, București, 1915. Repere bibliografice: Chendi, Impresii, 189-200; Chendi, Pagini, 467-468; Iorga, Oameni, II, 467-469; Sadoveanu, Opere, XVI, 539-547, XIX, 287-303; Lovinescu, Scrieri, V, 55-57; Ciopraga, Lit. rom., 514-517; Dicț. scriit. rom., I, 254-255. S.C.
BELDICEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
se știe pe cine - în fața ușilor închise ale prăvăliilor, lângă porțile păzite de soldați și, uneori, pur și simplu pe marginea drumului. Spațiul pe care îl înfrunta nu cunoștea calea de mijloc: incredibila înghesuială omenească ceda pe neașteptate locul unui pustiu desăvârșit în care imesitatea cerului, adâncimea pădurilor făceau prezența omului de neconceput. Și vidul acela, brusc, dădea într-o îmbulzeală sălbatică de țărani care frământau malul clisos al unui fluviu umflat de ploile de toamnă. Da, Charlotte a văzut și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
coperțile uzate și cu cotorul aurit o urma pe Charlotte în toate peregrinările ei. Ca o ultimă legătură cu Franța. Sau, poate, ca o promisiune constantă de vrajă. O arie există, o știu și pentru ea aș da... - de câte ori, în pustiul zăpezilor siberiene, înălțaseră versurile acelea un castel de țiglă și colț de piatră caldă cu vitrele vopsite în purpurii culori... Franța se confunda pentru noi cu literatura ei. Iar adevărata literatură era vraja prin care un cuvânt, o strofă, un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Din Asia-n Roma, de la Roma-n Asia Ca o lumină trece glasul meu, Popoarele se pleacă - marea tace, {EminescuOpVIII 66} Lumina soarelui doar nu m-ascultă, Dar nu m-ascultă spre-a mă-ncorona! O suflet obosit, sărmane suflet, Pustiul Africei în vânt ș-aleargă A unui popol mort de suflete Lungi caravane... Asia-mbătată De visuri vechi, d-icoane de imperii, În fiece copil îmi naște-un dușman Și marea strigă, Nordul m-amenință Mișcând din codri roiuri de popoare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
da samă. (ROMAN se uită lung în ochii lui) Taci! taci îți zic, din gură nici un cuvânt nu-ți iasă, Cât sânt de slab și bolnav, acușa te ucid! Nu mă lăsa-ntîmplarea s-o-nsărcinez cu asta, Nu mă lăsa pustiul să-l fac un păzitor... O Roman! Roman! ce e viața omenească? Comedie eternă chiară sub masca morții, Mi-e greață, o, mi-e greață de ea - și totuși, Roman, Tot ce iubim în lume de viață e legat... Știi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ați privi pe mine cu îndoială-n față. Dar puneți pe-nțeleptul ce-un veac de om învață Și ați vedea cum ochiu-i cu foc pe șire-aleargă Precum alearg-un vultur peste-o pustie largă Și[-n] cartea ce se pare pustiu și nerozie Gura lui înțeleaptă v-ar spune-atunci ce scrie, Din semne moarte scoate-ar măreață-nțelepciune Și din o carte roasă ieșire-ar o minune. Astfel stau eu în lume... ca litera cea moartă, Ca o ruină tristă, fapt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
decât nepotul. [ȘTEFAN] Petru Rareș, e-aici. [ARBORE] Aici, M[ăria] Ta, dar ca și când n-ar fi. Trist și bolnav de minte, ci se preîmblă prin țară întocmai ca spiritul cel nențeles al trecutului - picioarelor sale le e dor de pustiu și frunții sale de rasă. El vrea să se călugărească. Vrea ca la mormântul cel sânt să-și sfarme genunchii de marmură și, apucând crucea cu amândouă mînile, să ațintească ochii săi stinși înspre cer - căci sufletul său e sătul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
deconcentrat) Pe ea?... Neciodată. Fi-o-aș oare în stare s-o fac nefericită? Nu. Ei bine, voi rumpe din inimă acest amor și dimpreună cu el viața mea. O! de-ai putea tu să vezi în sufletul meu! Ce pustiu, ce negru, ce rece! 2257 [2Cînd cimitirul doarme și crucile veghează Când pintre ele buhe tipînd poetizează Și-n clopotnița veche de stâlpi toaca izbește, Când sufletu-unui demon cu vântul lui trezește Arama amorțită... biserica-n ruină Stă ca o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu lung vaier Cu-ale clopotelor glasuri se amestecau prin aer Numai turnurile-nalte ș-ale zidurilor creste Stăteau marturele mute peste sîngiurile-aceste; Clocotea întreg orașul prins de ghearele pierzării Și prin țipetul mulțimii urlau valurile mării... Moarte, ce-n pustiul mării și-n deșerturi te arăți, Tu ce neagra vecinicie vrei a rumpe în bucăți, Tu ce ești măsura vremii, ce pe pași-ți se măsoară, Pietre de mormânt sânt toate-ale-istoriei hotară. Tu, a munților stăpână, [tu], stăpână pe pustiuri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pustiul mării și-n deșerturi te arăți, Tu ce neagra vecinicie vrei a rumpe în bucăți, Tu ce ești măsura vremii, ce pe pași-ți se măsoară, Pietre de mormânt sânt toate-ale-istoriei hotară. Tu, a munților stăpână, [tu], stăpână pe pustiuri, Ce măsori a tale pasuri după curgerea de râuri, După curgerea eternă. Tu în codrii cei de cetini Din pustiu fără de margini îți alegi ai tăi prietini. 2282 În pustiuri fără margini, străbătute de nisipuri Se nasc lupi, se nasc
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vremii, ce pe pași-ți se măsoară, Pietre de mormânt sânt toate-ale-istoriei hotară. Tu, a munților stăpână, [tu], stăpână pe pustiuri, Ce măsori a tale pasuri după curgerea de râuri, După curgerea eternă. Tu în codrii cei de cetini Din pustiu fără de margini îți alegi ai tăi prietini. 2282 În pustiuri fără margini, străbătute de nisipuri Se nasc lupi, se nasc hiene, leoparzi cari ia chipuri Omenești, ce[---] neamuri * cu străine porturi, {EminescuOpVIII 204} Ce, mișcând din țară-n țară tot
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sânt toate-ale-istoriei hotară. Tu, a munților stăpână, [tu], stăpână pe pustiuri, Ce măsori a tale pasuri după curgerea de râuri, După curgerea eternă. Tu în codrii cei de cetini Din pustiu fără de margini îți alegi ai tăi prietini. 2282 În pustiuri fără margini, străbătute de nisipuri Se nasc lupi, se nasc hiene, leoparzi cari ia chipuri Omenești, ce[---] neamuri * cu străine porturi, {EminescuOpVIII 204} Ce, mișcând din țară-n țară tot imperiul lor [de] corturi, Ce, flămânzi de cucerire și-nsetați
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Când norodul se ridică ca un roi necunoscut, Când în lupte el se zbate, de străine lanțuri scapă, Când prin [tot] ce cucerește se întinde ca o apă... Pe când legea-i este scrisă încă-n inima cea dreaptă, Dumnezeu pintre pustiuri pasul încă i-l îndreaptă... Dumnezeu alege-atuncea Domnii cei meniți să poarte Firul țării cei străveche de la leagăn pâni la moarte. Oare-albinele în roiuri pe crăiasă și-o aleg...? Oricât de viteaz să fie cel ales și om întreg, Lui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
n-a făcut neciodată un aliagiu mai monstruos, prostituțiunea rînjîndă n-a îmbrățoșat neciodată cu mai mult foc pe-o vergină, nimicul n-a sorbit neciodată cu [mai] multă lăcomie ființa unui ceva cum nimicul acestui Vodă a sorbit în pustiurile sale plîngînda soarte a Moldovei. Ei bine, desfă aste două, smulge moartea din mormânt, smulge-un Vodă de pe tron; căci mormântul în care zace acea moarte a fost râzătorul palat al vieței. Hilariu! oare creștinul va urma lumina crucei lui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vine și îi consilie mai întîi să aibă speranță - în urmă, când rămâne neconsolat, îi descopere că e tatăl lui și-i promite a o învia. * [TOMA NOUR] (din Mira) Trecutul meu june, o, trecutul meu e înfiorător... e un pustiu în care nu găsești nimica decât schelete uscate de morți. De mic am învățat a blăstăma pe tatăl meu precum un copil învață prima sa rugăciune. Căutam adevărul acolo unde nu-l găsești neciodată și, în loc să dau peste adevărul sec
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fac Vodă ca să te sfarăm sub picioarele mele; (aruncînd mănușa în fața statuei lui Ștefan) Oricine vei fi tu, Dumnezeu al trecutului, te disprețuiesc. [TOMA] Eu?... pe tine?... Copil nebun și răsfățat, care n-ai văzut că te-am scos din pustiuri ce se pierd. Să pui purpura pe umerii ce purtau pielea de fiară, să cercuiesc niște creieri uscați c-o coroană de diamante, ca în umbra ființei tale fără scop și fără țintă, fără înțeles, eu să fiu Domnul Moldovei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ca pe-un șarpe cu călcîile mele. (apart) Prea mult. [MIRON-] ȘTEFAN (se repede la bătrân, îl privește apoi țintă) Da! m-ai sfărmat! Aide râzi, Satano!... joacă pe mormântul meu! Nemic în trecut, nimic în viitor, copil semeț al pustiului, ce drept aveai d-a crede că Dumnezeu crease lumea și pentru tine (în culmea durerii, cătră statuă) Piatra, fă-te eu! eu, fă-te piatră! A mă fi rupt în bucăți... a mă fi-nfierat pe frunte... a-mi fi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
durerea mea, voi fi ușure, o iasmă a disperărei mute, pînă-mi vei zice că nu-i adevărat ceea ce-ai zis... Spune, te cred... minte, te cred... Este așa... tu spune că nu-i așa... Voi fugi apoi, voi duce pustiurile sufletului în pustiurile pământului... voi muri... dar fă-mă să nu mor crezând că Dumnezeu este Satana și că Satan e Dumnezeu... Tu taci, hienă... cadavrul unui suflet disperat este dulce, nu-i așa? [SCENĂ] [MAGDALINA-]ADINA Da, am omorît-o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fi ușure, o iasmă a disperărei mute, pînă-mi vei zice că nu-i adevărat ceea ce-ai zis... Spune, te cred... minte, te cred... Este așa... tu spune că nu-i așa... Voi fugi apoi, voi duce pustiurile sufletului în pustiurile pământului... voi muri... dar fă-mă să nu mor crezând că Dumnezeu este Satana și că Satan e Dumnezeu... Tu taci, hienă... cadavrul unui suflet disperat este dulce, nu-i așa? [SCENĂ] [MAGDALINA-]ADINA Da, am omorît-o, fiindcă te iubeam
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
am scormolit cu unghiile. * ACT V, [SCENA]3 [MIRON-ȘTEFAN] Mira, Doamna lumei ar fi încă femeie, și eu voi ca iubita sufletului meu să fie o zeitate, să domnească peste mult mai mult - adică peste inima mea. Inima mea, acest pustiu nemărginit populat de umbrele durerii, de lumile palide ale trecuturilor, tu ai înflorit-o cu zânele rîzînde ale viitorurilor - Îmi ești prea scumpă pentru ca să trăiești pe pământ, pentru [ca] să nu te-ascunzi în nemărginită inima mea - aci-ți voi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
SC[ENA] tu nu știi că bătăile astei inimi sunt orologiul după care se-ndreaptă o lume, lumei necunoscută, a cărei Dumnezeu sunt eu - bătăile astei inimi sunt destinul unei lumi - la tremurul ei tremură lumea - la zâmbetul ei se-nsenină pustiurile {EminescuOpVIII 244} sale - și când orariul stă - timpul stă - - timpul neci nu mai esistă căci se topește-n 14r vecinicie și lumile inimei mele s-a stins // ca o clipă. ți-aș trimite steaua-înger cu corp diafan, cu inimă de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mormintelor amin, zeea pământurilor și a stelelor stinse, Zeea neființei // sau a ființei fără cunoștiință. Zeea-viață: albă și zâmbitoare, zeea stelelor aprinse, a pământurilor împopulate, a valurilor proaspete și repezi, a munților plini de turme, păstori și cântece. Zeea-nimic: zeea pustiurilor fără adânc și fără înălțime, fără lumină. 7 2254 De ce-ascunse amicei sale luni întregi? Că lipsea legământul de sânge. 8 2254 două lacrime de copil căzute pe-o frunte pătată, două diafane ființe de înger sparte în stânca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Tu al nopților domn! Ne dă prin a gândului ceață Viață. Vezi Noi suntem tot tineri și trezi, Zidim într-o clipă din spume O lume. Lac Pe care în cânt se desfac Cu dulci și armonice glasuri Talazuri. Știm Pustiul sub ochi să-l lățim. Mai este vro mână măiastră C-a noastră? Vin Și dă-mi porunca ta lin. Urma-vom fantastice planuri Prin ramuri! SOMNUL (basso ) Sună vânt prin frunzele uscate, Lună trece-n vârfuri de copac, Iar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de focul și de razele ideei: Azi coboară în mormîntu-i Domnul nostru: Umbra Dei. 3 2287 E ca și când Soarele ar apune pentru totdeauna Și lumea-ar rămânea în întuneric Etern. Se pare Că cerul e-un palat de Imperator, Deșert, pustiu - căci D[umne]zeu e mort. De ce se par Toate acestea inimei umane? Pentru că doi ochi -- doi singuri ochi - S-a-nchis pe lume! O, Ștefan! Ștefan - tu, lumina vremei, Te-ai stins și am rămas în întuneric. ["DE CE AȘA
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]