29,239 matches
-
mai neagră, așa era considerată până când au venit adevărații negri în România. În realitate, Catinca era mulatră și nu știa să vorbească în limba rromilor. În casă aveau două lavițe din scândură groasă, fiecare își avea lavița (patul) lui. Mai râdeau flăcăii pe seama Anghelinei: Adu troaca, măi, Catine! Troaca fiind o covată ceva mai mare, că pe atunci nu erau căzi ca acum pentru făcut baie, covata era din lemn de răchită sau de plop. Când a venit Colectivul amândoi s-
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
statură mijlocie și brunet, cu o minte sclipitoare. Și-a cumpărat o pușcă zebeu, rămasă din cel de al Doilea Război Mondial pe la 1946 și spunea nevestei: Oi, Rari, am o pușcă și face pica, paca, bâu! Și așa îl râdeau oamenii. Cu trecerea timpului s-a terminat și muniția ce a rămas de pe urma Marii Configurații Mondiale și pușca lui Tonu a început să nu mai poată face: pica, poca, bâu. Și totodată și-a pierdut și valoarea ajungând pe post
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
al ei. I-a făcut Gheorghe o fată, dar la vreo doi ani de la căsătorie Gheorghe s-a îmbolnăvit de plămâni ca și taică-su și a dat colțul. A plâns mult Zavastia după copilul ei, probabil că o fi râs de Oacheș că-l jelea pe Constatin. Nora Zavastiei s-a mutat între timp la casa ei cu tot cu fată, adică cu nepoata Zavastiei. Astfel, Zavastia a rămas singură în căsuța ei, cu paie și stuf. Anii au trecut și cum
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
prefacă și ea, că Între ei nu este nimic, măcar până va termina armata. Apoi vor putea să ia decizii singuri și să plece undeva În țară săși facă un rost. La rândul ei fata se sfătuise cu bunica. Aceasta râsese cu poftă de nepoata ei Înamorată dar, când auzise ce spuneau părinții băiatului devenise foarte serioasă. Nu credea că mai gândesc oamenii În acest fel dar, uite că ghinionul nepoatei sale să-i placă tocmai un lipovean, cu părinți cu
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Tot greul rămânea pe Săndica, fetița de patru ani, care manifesta un spirit matern Încă de mică și-l Îngrijea pe mezinul familiei care nu Împlinise Încă un an, ca pe o păpușă și-i plăcea să-l facă să râdă din orice, numai să nu plângă după mama sau din alte motive. Gemenele râdeau și de ea că o face pe dădaca și dacă tot Îi place, să facă și treburile prin casă. Săndica era o fetiță firavă dar cu
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Încă de mică și-l Îngrijea pe mezinul familiei care nu Împlinise Încă un an, ca pe o păpușă și-i plăcea să-l facă să râdă din orice, numai să nu plângă după mama sau din alte motive. Gemenele râdeau și de ea că o face pe dădaca și dacă tot Îi place, să facă și treburile prin casă. Săndica era o fetiță firavă dar cu mult suflet și se maturizase repede, văzând cât se zbăteau părinții să le asigure
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
cu mult suflet și se maturizase repede, văzând cât se zbăteau părinții să le asigure traiul zilnic. Având grijă de cel mic se străduia să fie de folos familiei, așa după puterile ei. Toată viața ai să fii precum Cenușăreasa, râdeau de ea cele două surori gemene. Atunci mama le pedepsise să stea o jumătate de zi Închise În magazie și să facă ordine acolo, să fie și ele de folos cu ceva. Nu au făcut mai nimic, ba mai rău
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Dacă au ajuns să fure de pe la vecini...chiar că nu se mai poate. Ce va fi mai târziu când vor crește și mai mari...dacă nici eu nu le-am Învățat de bine...sunt soi rău...nu le place munca, râd de toți și bârfesc...auzi la ele...munca este pentru proști...ele ce viață vor duce dacă nu vor să Învețe să facă nimic? Se apropia aniversarea a un an de viață a lui Prâslea și Ionuț ca fratele lui
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
de aici de sus? Spusese Andreea cu entuziasm. Acesta este farmecul călătoriei cu trenul...privești totul de la o Înălțime oarecare și trenul are prioritate de trecere peste șosele, răspunde mama, privind pe fereastra vagonului. Ce-ar fi să facem autostopul? Râsese Andreea. Ce-ți trece prin minte? Lasă prostiile, uite se pune din nou În mișcare. Nu ne permitem prea multe, am luat la mine numai jumătate din banii de concediu, când ajungem acasă nu vreau să mă Împrumut. Au apărut
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
le umbrea copilăria. Să nu poți da copilului o ciocolată, poate decât de sărbători...era dramatic. Dar acestea erau vremurile, iar oamenii nevoiți fie să se adapteze fie să emigreze, clandestin, că legal nu se putea. Aș fi vrut să râd de cel mic, zisese mama Andreei, dar vezi și tu cum este...viața asta. Câte ore ai stat la rând la carne și ai adus acasă cartofi? Nu este bine, dar suntem mulțumiți că avem un loc de muncă, chiar
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
la cozi să poți Învăța. Au de gând să aducă și carne congelată la pachet, poate atunci, fac și eu ca puștiul din troleu, Încheiase Teia cu un zâmbet amar. Bine că nu ne dorim mașină, am face niște siluete...râsese Andreea. Cred că mecanicul nostru a adormit zisese mama. Nu se mai urnește din gara asta, nici nu știu unde suntem. Uite ce șir lung de mașini s-a făcut și la bariera asta. Trenurile au prioritate, parcă tu spuneai asta, râsese
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
râsese Andreea. Cred că mecanicul nostru a adormit zisese mama. Nu se mai urnește din gara asta, nici nu știu unde suntem. Uite ce șir lung de mașini s-a făcut și la bariera asta. Trenurile au prioritate, parcă tu spuneai asta, râsese Andreea, dar uite ce băiat drăguț este În mașina roșie, și se tot uită la noi. La care noi...câte persoane sunt acum la ferestrele vagoanelor... Dacă eu Îți spun că se uită la noi...chicotește Andreea. Cel În tricou
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
altfel cred că eu sunt mai grizonată decât el. Da, dar tot frumoasă ești și grizonată, dar dacă mă uit mai bine, să te vopsești În continuare că-ți stă foarte bine. Uite-mi face semn cu mâna, tricoul alb.... râd amândouă. Eu ce să fac? Întrebase Andreea . Aproximativ...la fel spusese mama, râzând de data aceasta de Încurcătura fiicei sale. Vrei să fii admirată, descurcă-te. Vezi că ți-a strigat ceva. Ce-ai spus? nu Înțeleg e zgomot, strigase
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
ești și grizonată, dar dacă mă uit mai bine, să te vopsești În continuare că-ți stă foarte bine. Uite-mi face semn cu mâna, tricoul alb.... râd amândouă. Eu ce să fac? Întrebase Andreea . Aproximativ...la fel spusese mama, râzând de data aceasta de Încurcătura fiicei sale. Vrei să fii admirată, descurcă-te. Vezi că ți-a strigat ceva. Ce-ai spus? nu Înțeleg e zgomot, strigase Andreea către tânărul de la barieră. Mâine dimineață pe plaja din Mamaia, strigase tânărul
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
către tânărul de la barieră. Mâine dimineață pe plaja din Mamaia, strigase tânărul de data aceasta mai tare, să fie sigur că s-a auzit, ieșise pe jumătate din mașină. Bine, la patru dimineață, vreau să văd răsăritul, strigase și Andreea, râzând de comicul situației. Bine! dacă vrei răsăritul așa să fie, mai adăugase tânărul, rămas În urmă de plecarea trenului. Ce ți-a venit cu răsăritul, În prima zi de vacanță, vom fi frânte de oboseala drumului, o admonestase mama. N-
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
răsăritul așa să fie, mai adăugase tânărul, rămas În urmă de plecarea trenului. Ce ți-a venit cu răsăritul, În prima zi de vacanță, vom fi frânte de oboseala drumului, o admonestase mama. N-am de gând să mă duc, râsese Andreea. Cum? Niciodată să nu mai faci așa ceva. Poate că te-a luat În serios și se va duce pe plajă, va fi dezamăgit...nu se cade să faci așa ceva, Andreea, mă asculți? Da, mamă dar...nu pot să mă
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
aș fi făcut eu fără tine, adăugase mama cu o undă de nostalgie În voce. Știi la ce mă gândesc acum? Ar fi Într-adevăr minunat să locuim În același hotel cu...tricoul alb și cu tatăl lui cel grizonat...râsese Andreea. Ce prostii Îți mai trec prin minte, fată dragă, ce-ai vrea tu, pentru tine, nu este rău, dar pentru mine chiar nu Înseamnă nimic. Am plecat În concediu cu fiica mea atât și nimic mai mult. Să nu
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
a luat În serios Întâlnirea așa de matinală pe care tu singură ai fixat-o, se schimbă lucrurile. Dar dacă și el are de gând să nu vină, Înseamnă că sunteți amândoi la fel de inconsecvenți și vă meritați soarta, spusese mama râzând de Încurcătura fetei. Știi care este partea bună? Te-am făcut să râzi...n-ai mai râs de mult timp. Așa este. Dar să nu uiți că va trebui să ne trezim la 3,30 noaptea ca să putem fi pe
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
fixat-o, se schimbă lucrurile. Dar dacă și el are de gând să nu vină, Înseamnă că sunteți amândoi la fel de inconsecvenți și vă meritați soarta, spusese mama râzând de Încurcătura fetei. Știi care este partea bună? Te-am făcut să râzi...n-ai mai râs de mult timp. Așa este. Dar să nu uiți că va trebui să ne trezim la 3,30 noaptea ca să putem fi pe plajă la ora 4,oo. Asta ai vrut asta vei avea. Ia În
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
lucrurile. Dar dacă și el are de gând să nu vină, Înseamnă că sunteți amândoi la fel de inconsecvenți și vă meritați soarta, spusese mama râzând de Încurcătura fetei. Știi care este partea bună? Te-am făcut să râzi...n-ai mai râs de mult timp. Așa este. Dar să nu uiți că va trebui să ne trezim la 3,30 noaptea ca să putem fi pe plajă la ora 4,oo. Asta ai vrut asta vei avea. Ia În calcul și posibilitatea de
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
vedea și pe El, gândea Andreea În sinea ei apoi Întrebase: Oare va veni? Dacă te-a văzut destul de bine de la o asemenea distanță...va veni sigur. Sunt frumoasă, mamă? Nu...ești foarte frumoasă. M-ai Întrecut și pe mine...râd amândouă. Un șuier lung de locomotivă și trenul se pune din nou În mișcare. În scurt timp trec pe podul de fier, de la Cernavodă, iar de la Înălțimea ferestrei, Andreea adulmecă parcă mirosul de apă ce curge pe sub pod. Pe mal
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
toate astea, nu mă las până nu-mi spui tot, adăugase Andreea, intrând În compartimentul unde erau puse bagajele. Odată coborâte din tren, pe peronul gării, mama spusese cu nostalgie: Abia aștept să văd marea... . Mare....caldă...calmă și...udă. Râd amândouă Îndreptându-se spre stația de troleibuz. Mi-ar place să călătoresc cu vaporul, mamă! Credeam că-ți place să călătorești cu mine, zisese mama amuzată de fanteziile fiicei sale. N-am putea lua un taxi? Cu atâtea bagaje... Întrebase
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
mama sa. Ce ne facem dacă ni se termină banii? Mergem frumos acasă, ce altceva am putea face? Uff ! n-am să Îndrăznesc să-ți cer mai mult de o Înghețată pe zi...vezi tu ce copil Înțelegător ai? Andreea râdea puțin forțat de situația lor financiară deloc comodă. Doar te-am crescut eu dragă, nici nu poți să fii altfel... zâmbise trist mama. Hai să lăsăm fleacurile, de fapt am venit să ne bronzăm, mai ales tu care vrei să
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
de mese, a ce ai vrea să miroasă. Uite ce priveliște avem mai spusese Teia fiicei sale, care se și instalase pe un scaun cu fața spre fereastră. Admirăm peisajul și nici nu ne dăm seama ce avem În farfurii, râsese Andreea. Ce spirit critic poți avea, În acest fel, niciodată nu vei fi mulțumită, spusese mama. Am să te servesc eu, știu cât iubești ciorba. Nuuu! mi-e rău numai când o văd...groaznic...este de pește... scâncise Andreea. Am
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
lor un fel de cacaua cu lapte. Luați-le repede că ne-am murdărit cu ele, se topesc așa de repede, spusese Andreea. Își servise fiecare părintele și se așezaseră pe cearceaf. Un timp nimeni nu a spus nimic, doar râdeau unii de alții cum se fereau să se murdărească și mai rău. Pavel propusese să meargă să se spele undeva și să se retragă la umbră, se prăjiseră destul pentru ziua respectivă. Ai promis că dăm o raită prin toate
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]