2,475 matches
-
schitul Poiana Mărului, unde va rămâne până la moarte. El va fi practic nu numai starețul acestui schit, ci și conducătorul spiritual al unei comunități de douăsprezece schituri din zona Vrancei, care, sub păstorirea sa, formează un veritabil centru isihast de rânduială athonită. În trei dintre aceste schituri avea să poposească și Petru/Platon. Mai întâi la Dălhăuți (județul Vrancea), și apoi la Trăisteni și Cârnu (județul Buzău), cel din urmă schit ctitorit de Mircea Ciobanul și refăcut de Matei Basarab. Aici
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Buzău), cel din urmă schit ctitorit de Mircea Ciobanul și refăcut de Matei Basarab. Aici, noul venit întâlnește oameni care se apropie foarte mult de modelul uman de desăvârșire imaginat de el din copilărie: oameni care, în tăcere, într-o rânduială desăvârșită și o bună cuviință fără cusur, duc la bun sfârșit pravila în biserică, pregătitul mâncării în bucătărie, copierea cărților în chilie. Oameni care se întrețin din lucrul propriilor mâini și care viețuiesc într-o comuniune desăvârșită cu natura, cu
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
chilia Kyparis. Găsind că Platon a făcut o alegere nepotrivită cu vârsta și experiența sa, starețul Vasile îi vorbește despre cele trei căi monahicești. Viața de obște, recomandată începătorilor spre a intra ucenici și a deprinde, prin tăierea voii proprii, rânduiala ascultării. Calea de mijloc sau împărătească, în care doi sau trei călugări maturi, mult îmbunătățiți duhovnicește se retrag într-un schit izolat spre a viețui și a se ruga împreună, fiecare considerându-se în ascultare la celălalt. Și calea cea
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Moldovei, ca plată pentru ajutorul oferit împotriva rușilor. Dragomirna ajunge astfel sub jurisdicția catolică a Vienei, iar Paisie se mută împreună cu două sute de ucenici la Secu. Ajunge aici la 14 octombrie 1775. La Secu, obștea paisiană avea să păstreze aceeași rânduială athonită și ritmul de viață ca la Dragomirna. Așezământul lui Paisie rămâne în vigoare și aici și guvernează fiecare zi de existență o obștii. Cei patru ani care aveau să urmeze aveau însă să fie ani de luptă cu sărăcia
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
create de el, de la Secu la Neamț. Lăsându-și însă în urmă, la Secu, o bună parte din ucenici, starețul se simte dator să le poarte de grijă și acestora, și pentru aceasta unifică cele două mănăstiri sub aceeași stăreție, rânduială care va fi păstrată mult după dispariția lui, până în 1950. Pe poarta mănăstirii Neamț intră la 14 august 1779. Aici va rămâne ultimii săi cincisprezece ani de viață. În acest răstimp va valorifica toată experiența sa de monah, stareț și
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
1917-1991), cu influență radiantă în toată omenirea și asupra a mai multe generații. Înainte, o Rusie intrată pe făgașul relațiilor capitaliste, cu o burghezie luminată, școlită, mereu în căutarea de noi valori, cu o Biserică tradiționalistă, dar extrem de importantă în rânduiala existențială a omului de rând, cu o monarhie depășită și conservatoare, dar având încă pentru majoritatea populației, valoare de simbol al ordinii și siguranței. După, o Rusie intrată pe drumul obscur al unui experiment fără precedent, care construia mai cu
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
viața noastră ar deveni mai monotonă dar mult mai civilizată, emisiunile TV mai inteligibile, ședințele parlamentare mai eficiente. Nu există societate civilizată înafara Exercițiului Tăcerii. A tăcerii înțeleasă nu ca pumn pus în gură prin hidoase orânduiri dictatoriale, ci prin rânduială individuală liber consimțită, prin conștiința faptului că nu se poate spune orice despre oricine. Până atunci, într-o lume în care fiecare vorbește enorm și nu se oprește nimeni, ne punem întrebarea... CUM OARE VOM MAI AUZI GLASUL LUI DUMNEZEU
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
stiluri și în limbi fără număr. HETEROIMAGINE ȘI AUTOIMAGINE ÎN ACTUL TRADUCERII Traducerile au apărut în istoria omenirii odată cu primele contacte între populații aloglote, deci odată cu apariția Celuilalt în viața comunității. Celălalt, ca noutate și punct de atracție într-o rânduială socială și economică monoplană prestabilită, trebuia apropiat, descifrat, contactat. Traducerea a intervenit atunci ca mijloc de a face posibil imposibilul și anume, de a stabili o comunicare între persoane vorbitoare de limbi complet diferite. Traducerea a evoluat odată cu istoria umanității
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
și în sclavie. Biserica va salva lumea pentru a treia oară și numai cu sprijinul preoților și al călugărilor sfinți. 2) Nu putem să credem că, după atâta dezastru, nu ar fi nimic de reînnoit în casa noastră. Or, noua rânduială trebuie să se înfăptuiască mai ales în noi. Trebuie să ne reîntoarcem la tradițiile primare și genuine ale vieții evanghelice; adică, să revenim la formele de trăire din vremurile apostolice; să ne ferim de ereziile exteriorității, ale acțiunii în sensul
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
altor pricini neserioase, nu se va înfățișa la termenul sorocit înaintea cinstitelor fețe ale Obșteștei Adunări. Fie ca gîndul cel bun să aducă pe cel chemat la porțile cetății, spre a petrece aici, împreună, în laudă și vrednicie, după următoarele rînduieli: Sîmbătă 11 iunie 1988 Ceasurile 9,00 - Înfățișarea la poarta vechii cetăți; Ceasurile 10,00 - Obșteasca Adunare - Amfiteatrul IV - 13; Ceasurile 11,30 - „Pelerinaj” la locuri dragi din trecute vremi; Ceasurile 14,30 - Marele Ospăț - hanul Moldova. Duminică 12 iunie
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
mare iubire, care nu au putut fi înăbușite de învolburările "obsedantului deceniu", unesc discret destinele acestor tineri frumoși, inteligenți și harnici din Bucovina. Reuniunile lor aniversare din fiecare vară de la Rădăuți sunt emoționante, cinstesc locul, cultivă încă tradiții și vechi rânduieli, într-un adevărat ritual de perpetuare a memoriei noastre culturale. Tot acum, Răduța Vasilovschi publică volumul Pe valurile vieții... Poezii, Rădăuți, Editura "Septentrion", 2007, 184 p. Fructificându-și mai vechi înclinații, așternute încă din adolescență într-un "caiet tainic" cu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
conținut obiectiv" iar literaturii "timpul mărturiei, caracterizat prin filtrarea subiectivă a evenimentelor și libertatea stilistică a naratorului". Satul Costișa din cartea Răduței Vasilovschi, fata notarului Silvestru Lavric și a Mariei, născută Buzilă, trăiește scenic ca o "ființă mitică", ancorat în rânduieli străvechi, marcate stilistic prin alternanța imperfectului (ca prezent al trecutului) cu prezentul având valoare de prezent etern. Marea bogăție de informații din compozițiile cărții, ce aspiră să devină uneori monografie, interesează sub raport științific și întreține plăcerea lecturii totdeodată. Câteva
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ghilitul pânzelor), meșteșuguri; datini, tradiții, obiceiuri (din ciclul calendaristic și din viața omului); jocurile copiilor, boli, credințe și leacuri; descântecele (textele incluse în volum sunt valoroase și interesează folclorul medical); clăcile, pețitul; idile; hramul satului; teatrul popular, poveștile cu moroi; rânduielile de sărbători (Crăciunul, Boboteaza, Paștele, Ispasul); bucătăria tradițională din Costișa; loisir-ul (scrânciobul, strânsurile/horele populare); evenimente dramatice din viața comunității (războiul, refugiul, epidemia de tifos exantematic, colectivizarea forțată a agriculturii/aria); anii de școală (învățători, profesori, colegi, întâmplări memorabile
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
puneau flori și lumânări. La cap i se punea o cruce. Când Ienele era gata, fetele începeau să plângă și să bocească. Apoi, păpușa o aruncau în Suceava (fiind dusă cu alai de înmormântare). Înmormântarea (fictivă) se făcea după toată rânduiala tradițională. Un copil juca rolul preotului, altul rolul dascălului. "Ienele" era așezat într-o mică cutie de scânduri, în formă de coșciug. Era lăsat să plutească pe Suceava cu lumânările aprinse. De-a lungul drumului, străbătut de convoiul cu Caloianul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Împreună cu Însoțitoarele ei, apărea din nou În sala mare. Acolo, Rishawa ședea de-a dreapta lui Bertold pe estradă, și ducele Îi oferea curtenitor un strop de vin și o bucățică de friptură de potârniche. Toate se făceau după o bună rânduială. Ducele era voios și destins, În mijlocul credincioșilor lui slujitori, mânca cu poftă, lăudând talentele de gospodină ale gazdei și vinul prietenului lui. Pentru puține ceasuri devenea și el un om ca toți ceilalți, uitând grijile domniei și ceremonialul sever de la
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lor, lumânărie ardeau în sfeșnice. Era o liniște încărcată de suferință; arareori se auzea câte un oftat. Da. Moartea lovise fără milă. De ce două vieți? De obicei se pleacă așa, pe rând, câte unul. Și cu o anumită logică și rânduială: pleacă mai întâi cei care și-au făcut rostul în viață, care au ajuns la capăt de drum și, obosiți, merg să se odihnească acolo-n margine de sat... Pleacă mulțumiți, fără încrâncenare, mulțumii că viața lor se va perpetua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
scos din staul Cu funia de bot." (Serghei Esenin) Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de la Dumnezeu sunt rânduite. Pentru aceea, cel ce se împotrivește stăpânirii se împotrivește rânduielii lui Dumnezeu. Iar cei ce se împotrivesc își vor lua osânda. (Romani 13:12) Vasăzică așa stăm?? Curată filozofie de... "oaie", adică de ,rob". ...Spartacus și Martin Luther King și-au "luat osânda" pentru că s-au revoltat împotriva unui tratament
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cuminți și ascultători. Aveau ce mânca. Era liniște și pace. Spre dimineață, în zori, zâmbetul mamei s-a metamorfozat brusc în groază, iar copiii înspăimântați se trăseseră îngroziți în spatele mamei pentru a fi apărați, protejați, salvați. Ce se întâmplase? Din "rânduiala" Ta, Doamne, veniseră "lupii" înarmați cu pistoale-mitralieră să pedepsească pentru păcatele și fărădelegile lor "oile" Tale. Și-i voi arunca pe ei în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. (Matei 13:50) În loc de bunătate, dragoste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
să fie deci Că trăiesc și că mă duc spre moarte." (Serghei Esenin) ... Și n-au dreptul să protesteze. Nu. Trebuie să accepte măsurile impuse de politicieni mafioți, corupți și insensibili la durerile și suferințele oamenilor. De ce? Pentru că aceasta este "rânduiala" impusă de Tine, altminteri își vor primi "osânda"! Am încercat să găsesc un răspuns la toate frământările și nedumeririle mele, m-am străduit să pătrund cu mintea "rânduielile" pe care ne obligi să le acceptăm în totalitate, pentru a nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
corupți și insensibili la durerile și suferințele oamenilor. De ce? Pentru că aceasta este "rânduiala" impusă de Tine, altminteri își vor primi "osânda"! Am încercat să găsesc un răspuns la toate frământările și nedumeririle mele, m-am străduit să pătrund cu mintea "rânduielile" pe care ne obligi să le acceptăm în totalitate, pentru a nu fi "osândiți". Concluzia la care am ajuns este una singură și plină de amărăciune: nu ai nevoie decât de "slugi netrebnice", "robi", "capre" și "oi", nu ai pic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Furtună Doamne, dar prieteniile literare sunt atât de rare... Mi-am dorit întotdeauna bucuria de a sta pe un țărm Arhanghelii nu au fost niște balerini firavi din Lacul lebedelor, ci niște războinici dispuși la sacrificii, arhistrategii ce păzesc bunele rânduieli din lumea îngerilor noștri păzitori. ...am avut șansa să mă nasc într-o casă cu bibliotecă, sobă cu lemne, pian, ceainic dătător de veșnice arome și podul cu multe cufere cu vechituri, cu poze fumurii trimise de pe front de diverșii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
febril militante. Cauze ce sunt mai degrabă ale lumii, decât ale mele, eu fiind un caz cultural clasic de egofobie. Arhanghelii nu au fost niște balerini firavi din Lacul lebedelor, ci niște războinici dispuși la sacrificii, arhistrategii ce păzesc bunele rânduieli din lumea îngerilor noștri păzitori. Ei au avut de îndeplinit grele misiuni divine, conform vechilor scripturi, și tocmai de aceea numele lor, derivând din Angelus, în general, atestă această învestire: "Dreptatea lui Dumnezeu", "Dumnezeu este lumină", "Îngerul cel înalt", "Secretele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
la această întrebare se poate da un răspuns categoric. Scriu căci încă din copilărie există această constrângere interioară, de a crea un limbaj poetic propriu, de a exprima o opinie despre lume, despre viață, rost și lipsa de sens, de rânduiala a lucrurilor. Poezia pentru mine e un fel de a fi, uneori înălțătoare, alteori deprimantă. A.B.Sunteți și Directorul Editurii AB-ART din Bratislava, cum se împarte autorul cu managerul? Ce pregătiți în agenda editorială pentru acest an? Poetul, scriitorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
un anumit senator P.P.: Te-a ales senator satul Tot în strigăte și-n chiu, Căci băuse fiecare Câte-o ocă de ... rachiu. Ridicându-se împotriva birocratismului și bacșișurilor, la 24 iunie 1923, Poporul publica tot în prima pagină: „Vrem rânduială! Sistemul bacșișurilor - o rușine națională. Un avocat se oferă să facă în trei zile ceea ce două ministere n-au făcut în șase luni. Cerem sancțiuni împotriva funcționarilor abuzivi.” Era vorba de moș Axânte Penteleiciuc care aștepta să-i vină din
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
la Genghis-Han, s.v. „Zalmoxis”. Daicoviciu este cel care, după apariția celui dintâi fascicul din Zalmoxis, îi scria lui Eliade: „Îmi iau voie să vă atrag atenția asupra corespondentului exact al expresiei latine «locus refrigerii» în biserica orientală și anume în «Rânduiala înmormântării mirenilor (și preoților)», unde așa-zisa «rugăciune de deslegare» cuprinde, în redacția greacă, următoarea frază: (...). Deci loc luminat, loc de verdeață și «locus refrigerii» pe care, după cât știu, textele românești îl redau greșit ca «loc de odihnă» (cel puțin
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]