KorAP: Find »[drukola/base=râpă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...80 81 82 ...97 >

2,405 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

să-și scrie numele. Măi! îl apostrofă femeia. Tot ce pot să-ți spun, este că omul a venit până aici, purtându-i în picioare. Uite câte frunze sunt lipite de tălpi. Cred că a trecut de-a dreptul prin râpa pe care am văzut-o noi mai devreme. De unde știi? Vezi vreun smârc pe aici prin preajmă? o întrebă el arătându-i noroiul încă umed, rămas la baza tocurilor. Dintr-un motiv neștiut, s-a descălțat și a plecat mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
nu părea de loc obosit. No, haide, băiete! Fă pasul oleacă mai vioi! îl îndemnă Calistrat. Să știi că vâlva nu te așteaptă, ea se mișcă repede și nu trebuie s-o pierzi. La un moment dat ajunseră deasupra unei râpe adânci. O crăpătură imensă în care solul se prăbușea tăindu-le calea. Pe malul celălalt se vedea cât de subțire era pojghița de pământ care acoperea stânca cenușie de dedesubt. Prăpastia se lungea înainte și înapoi ca o barieră de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
cât de subțire era pojghița de pământ care acoperea stânca cenușie de dedesubt. Prăpastia se lungea înainte și înapoi ca o barieră de netrecut. Ține minte băiete, locul ăsta! îi atrase atenția Calistrat, arătându-i un copac gros prăbușit peste râpă. S-ar putea să însemne diferența între viață și moarte pentru tine. Este singurul loc pe unde poți trece dintr-o parte în cealaltă. Cel puțin deocamdată, până ce vei mai învăța niște lucruri, nu ai altă cale de scăpare. După ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
dar nu se mai obosi. În minte îi revenea Ileana care îl îndemnase să nu fie prea curios și să îl asculte pe bătrân. O stare de indiferență îl cuprindea ori de câte ori încerca să pună întrebări. Vâlva nu poate trece peste Râpa Dracului, spuse mai departe Calistrat, noi însă da. De multă vreme paznicii au lăsat trunchiul acesta ca o punte peste hăul de sub noi. Nu-i pentru păzitori ci pentru oamenii obișnuiți care s-ar putea rătăci pe aici. De câte ori putrezește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
muntele bestiei. N-ar mai fi scăpat niciodată de acolo iar noi am fi trăit fără frica ei. Nici n-ar mai fi fost nevoie de păzitori, iar noi doi nu ne-am fi cunoscut niciodată unul pe altul. Nu, râpa se întinde numai vreo doi kilometri de o parte și de alta a locului unde ne aflăm noi acum. Seamănă cu o potcoavă uriașă, în interiorul căreia se află peștera ei. Vâlva nu poate trece pe deasupra dar o poate ocoli. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
i se așternuse pe față, în timp ce mormăia în barbă numai pentru dânsul, astfel încât să nu-l audă inspectorul: Văd că domnița nu s-a înșelat, încep să cred că s-ar putea să scoatem un paznic bun din tine. Dincolo de râpă, se afla o porțiune mică, lipsită de copaci, după care pădurea redevenea stăpână. Fagii dispăruseră complet din peisaj, locul lor fiind luat de brazi și molizi bătrâni. Ici și colo câte un stejar impresionant se ridica printre ei. Cristian nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ca și cum ar fi pedalat pe o bicicletă invizibilă. Deoarece se deplasau atât de repede și moșul îl ținea strâns de brațul drept, întinse mâna stângă în față ca să se ferească de eventualele obstacole ascunse în întuneric. În lumina lunii văzu râpa adâncă despre care îi vorbise bătrânul că mărginește teritoriul vâlvei. Trecură peste ea fără să se folosească de trunchiul răsturnat și se opriră de partea cealaltă. Avem câteva clipe de răgaz, îi spuse Calistrat, ea nu poate trece pe aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
purta acesta cu el oriunde mergea, mai erau desigur și alte proprietăți despre care încă nu avea habar. Măcar, ce urmează să facem de acum înainte, pot întreba? Ne vom ține pe urmele ei, spuse Calistrat privind atent în lungul râpei. Nu o putem lăsa să mai răpească viața cuiva. Noaptea asta o vom petrece numai așa, vreau s-o vezi și să cunoști ce poate să facă. Uite că vine! îl trase iarăși pe inspector mai aproape de el, ridicând totodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
văzând că acesta nu este atent la ce se întâmplă în jurul lor. Vâlva nu mai era în fața peșterii. Cu o viteză uluitoare dispă ruse de acolo, plecase la vânătoarea ei nocturnă. Cei doi se grăbeau să ajungă și ei la râpa ce înconjura teritoriul bestiei. Trecură dincolo și se opriră așteptând să-și facă și ea apariția. Și dacă nu va veni? Se întrebă Cristian, privind în direcția de unde credea el că urma să vină bestia. Nu îndrăznea să își spună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
la sosire. Se speriase de moarte când dăduse cu ochii de Toma. O auzea explicându-i doamnei Maria că nu se întâmplase nimic grav, nu era vorba decât de un accident nefericit pe munte. Cristian alunecase și căzuse într-o râpă dar, în afară de niște zgârieturi, nu suferise alte răni. Hainele erau singurele care avuseseră de suferit și tocmai acesta era motivul pentru care inspectorul urcase atât de grăbit în camera sa. Înainte de a închide ușa după el, Ileana îi strigase că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
lucru și nu voia să fie găsit dând târcoale pe acolo. Trebuia să plece, întoarse spatele peșterii și se îndreptă spre podul de lemn. Nu se putea întoarce pe același drum, era prea riscant. Lăsă podul în stânga și porni pe lângă Râpa Dracului. Urma calea pe care mergea bestia când ieșea seara din bârlog. Niciodată nu mai fusese pe acolo. Întotdeauna trecuse prăpastia pe bușteanul prăvălit de paznici peste ravena adâncă. Acum, în locul acestuia se ridica podul. Imediat ce îl depăși, urmele intervenției

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
În fiecare dimineață, Godunov îi aducea la muncă pe mineri. Îi urca pe platforma unui camion și pleca împreună cu ei la platou. Verifica stadiul lucrărilor din ziua precedentă și stabilea planul de lucru pentru cea care urma. Abia ajunseseră la râpa care mărginea platoul, acolo unde începuseră să facă un pod solid de lemn, peste care să poată trece cu utilajele. Dincolo de acesta, pe tăpșanul de iarbă, dăduse peste un bărbat în vârstă, care tocmai ieșea din scobitura pe care o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
și nu știi cum să o faci fără să prindă cineva de veste. Eu aș putea să te duc acolo, pe un drum neștiut de nimeni. Da? Și, de unde știi unde vreau eu să ajung? No, asta-i acum! La Râpa Dracului, doar acolo duce drumul pe care l-au făcut ăștia de la Pinforest. Iar dacă iarăși mă întrebi cum de am aflat, să știi că ne supărăm tare de tot. Ți-am mai spus că nu se întâmplă nimic în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
în ziua de azi. Pe deasupra, nu am fi îndrăznit niciodată să ne ducem acolo, însă prin tunel ni s-a părut cu totul altceva. Am pornit în explorare așa, uzi, cum eram după scăldat. Am ieșit din subteran exact la Râpa Dracului, pe fundul ei. Ni s-a părut ceva extraordinar și reveneam acolo aproape în fiecare zi. Pop făcu o scurtă pauză. Toma asculta povestirea bătrânului plin de curiozitate. Nu știuse de existența galeriei și nici Moș Calistrat nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
peștera vâlvei, deși era puțin probabil ca acestuia să-i scape tocmai un asemenea lucru. No, dacă tot ne odihnim câteva minute, dă și tu o țigară! spuse Simion Pop foarte serios. Chiar de la început ne-am cățărat pe pereții râpei până pe platoul de deasupra, își continuă Simion povestirea, după ce trase cu sete un fum. Ni se zbătea inima în piept de frică dar tot ne-am aventurat în explorare. Deh, eram copii neștiutori... Bătrânul mai trase un fum, după care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
cel nebun, așa îi spunea lumea pe aici. Nu putea fi altcineva, numai el umbla prin munți tot timpul, era singurul care nu ținea seama de blesteme. În afară de el, nu mai îndrăznea nimeni să urce pe Muntele Rău, iar la Râpa Dracului nici atât. Porniră imediat mai departe, Pop în față, ca un deschizător de drum și Toma doi pași în spate. Inspectorul zâmbea în sinea lui, imaginându-și-l pe Calistrat acasă la tatăl socrului său, informându-l de isprăvile fiului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
cei de la Pinforest și nu reușea să revină la socrul său? Ce se va întâmpla cu el? Odată cu căderea nopții, vâlva urma să iasă și acesta ar fi devenit o victimă sigură. E drept că bestia nu putea trece peste râpă, dar putea ajunge la el de jos, din vale, pe același drum pe care veniseră ei. Trebuia să facă ceva ca acest lucru să nu se întâmple. Se întoarse și îi puse din nou mâna pe umăr: Nu stai aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
o mulțime de lucruri care numai normale nu puteau fi considerate, încă refuza să creadă că există zeii, iar în privința intervenției acestora în viața sa, nici atât. Nu mai conta acum, bine că reușea din nou să se înțeleagă cu toiagul. Râpa Dracului era un canion îngust, cu pereții foarte înalți. Deasupra capului, se vedea numai o fâșie îngustă de cer albastru. O încâlceală de arbuști piperniciți, crescuți pe versanții aproape verticali, se înghesuiau în sus, spre lumină. Gura galeriei se afla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
foarte înalți. Deasupra capului, se vedea numai o fâșie îngustă de cer albastru. O încâlceală de arbuști piperniciți, crescuți pe versanții aproape verticali, se înghesuiau în sus, spre lumină. Gura galeriei se afla la nici un metru deasupra fundului bolovănos al râpei, care cobora ușor spre dreapta. Mai departe, nu putea străbate cu privirea, canionul arcuindu-se ușor. Pășind prudent pe pietroaiele adunate acolo, porni la vale. Pe măsură ce înainta, studia atent pereții, căutând un loc pe unde s-ar fi putut cățăra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
vii? întrebă Simion, care deja pornise înapoi. Se oprise lângă un bolovan mare, lipit de marginea din stânga a canionului. Chiar deasupra acestuia, crescut dintr-o crăpătură a versantului, trunchiul răsucit al unui ulm uriaș se ridica aproape paralel cu peretele râpei. No, aici e singurul loc pe unde putem ajunge sus, rosti Pop, care deja se cățărase pe îndoitura trunchiului copacului, fără frânghii de alpinism este imposibil să urcăm prin altă parte. Uită-te cu atenție la mine și fă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Pop, care deja se cățărase pe îndoitura trunchiului copacului, fără frânghii de alpinism este imposibil să urcăm prin altă parte. Uită-te cu atenție la mine și fă și tu la fel! Simion se așezase între ulmul bătrân și versantul râpei, punându-și tălpile pe peretele de stâncă. Încet, începu să se ridice ca și cum ar fi pășit pe peretele vertical. În timp ce punea un picior în fața celuilalt, se rezema cu spatele în copac. Apoi, cu o mișcare bruscă își sălta și restul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
corpului. În câteva minute, acesta dispăru printre crengile pline de frunziș. Inspectorul îl urmă imediat. Nu-i venea să creadă cât de repede ajunsese sus. Aici, însă, lucrurile se complicau puțin. Se afla într-o poziție dificilă, era pe buza râpei și nu mai avea în ce să se sprijine cu picioarele. Pop, care deja se afla dincolo, îi întindea mâna ca să-l ajute. Îl apucă strâns și îl trase cu putere spre el. Încearcă să nu faci zgomot, îi șopti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Voci puternice de bărbați se auzeau de la numai câțiva metri de locul unde se ascundeau ei. Așezat pe burtă, Cristian încerca să se orienteze, să vadă care era situația. Ieșiseră pe partea opusă a peșterii. Între ei și platou era Râpa Dracului. Trasă foarte aproape de prăpastie, pe partea cealaltă, se afla remorca pe care o văzuse cu o zi înainte dincolo de podul de lemn. Portiera de la capul tractor era deschisă. De partea cealaltă a vehiculului, câțiva bărbați discutau în contradictoriu. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
că e unul dintre oamenii lui Boris. Cum oare îi ajunsese din urmă? Știa că acest lucru era imposibil, cei de pe platou nu aveau cum să-i urmărească, fără ca ei să-și dea seama. N-aveau cum să treacă peste Râpa Dracului și să străbată distanța dintre ei atât de repede. Hotărât lucru, Godunov era un adversar redutabil. Fără îndoială că avea oameni de pază de jur împrejurul peșterii vâlvei. Îl subestimase și iată că acum fuseseră prinși. Strânse cu putere toiagul în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
cu tracțiune integrală, care putea merge și prin apă. O cumpăraseră tocmai pentru a fi folosită pe terenul accidentat din munți. Urcă la volan și porni în viteză. Odată ajuns pe munte, opri mașina chiar înainte de podul de lemn peste Râpa Dracului. Cu motorul pornit, examină cu toată atenția platoul din fața sa. Soarele după-amiezii scălda totul în lumină. Era liniște și nimic nu părea schimbat acolo. Doar crengile copacilor foșneau în bătaia domoală a vântului. Nu era chiar cel mai bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]