2,262 matches
-
cu Peru. Dar Întîi ne-am luat rămas-bun de la Pacific printr-o ultimă baie (cu săpun și tot restul), ceea ce a făcut să se trezească pofta mistuitoare ale lui Alberto de a mînca fructe de mare. Am Început o căutare răbdătoare pe plajă, pe lîngă niște stînci. Am mîncat ceva sărat și slinos, care nu ne-a potolit foamea și nici nu i-a satisfăcut pofta lui Alberto. De fapt, n-ar fi fericit nici măcar pe un pușcăriaș. Grăsimea era grețoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de amenințarea dogmatismului, cunoștea gustul fricii (una dintre puținele experiențe care te fac să pui preț pe viață), iar apoi cutreierase dintr-o țară În alta, adunînd mii de aventuri, pînă cînd s-a trezit În această zonă izolată, așteptînd răbdător momentul marii recunoașteri care va să urmeze. După ce am schimbat cîteva cuvinte stupide și fără sens, prin care fiecare dintre noi și-a marcat teritoriul, discuția a Început să șovăie și eram gata să ne vedem, fiecare, de drumul său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de forța brutală a unui crivăț dement. În sfârșit, obosită și înfrigurată a ajuns la destinație, adică la locul ei de muncă, la spălătorie. Stând pe taburet în fața focului aprins, mama se bucura asemenea arabului care, mergând pe lângă cămila lui răbdătoare, prin soarele ucigător și furtunile orbitoare de nisip, ajunge în cele din urmă la limanul visat, care pune capăt suferințelor sale: OAZA. Antonia, colega ei de muncă și de suferință, la vederea mamei a rămas uimită. Rozalie, Rozalie! Cine te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
saramura mă-ti, dar'!... Am ajuns la moară. Curtea era înțesată cu căruțe fel de fel; și care cu boi și căruțe cu cai. Cei care aveau mai mult de așteptat dejugaseră boii și deshămaseră caii, iar aceștia, melancolici și răbdători, ronțăiau brațul de coceni din fața lor, pus de stăpânul grijuliu și atent. Am intrat în curtea morii, înaintând cu atenție printre căruțele înghesuite, lăsate alandala într-un spațiu fără stăpân, în cea mai deplină și pitorească dezordine. Grupul nostru cuaternar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
orașului au publicat un "calcul economic" în care spuneau că au căzut X metri cubi de zăpadă, și îi costă Y milioane de euro pentru a-i înlătura. Cum banii nu există, nu avem altceva de făcut decât să așteptăm răbdători topirea zăpezii. M-am blocat. Raționamentul era enorm, bătaia de joc, totală. În afară de miștoul de dimineață pe undele FM ale unor posturi de radio comerciale, nimeni nu s-a revoltat. Cât mi-au lipsit atunci o duzină de echipaje canadiene
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pieriți lângă tine, plimbându-vă, admirând, cică, frumusețile naturii? Cum se poate supraviețui la moartea a 21 de oameni care nu ți-au lăsat nici măcar amintirea unei silabe de viață? „Se poate supraviețui la orice, idiotule...” - îmi spun calm și răbdător. Se poate supraviețui din orice, din rien, prin rien. O știu de mult, o uit zilnic și idiotul din mine rămâne uimit. Eu însumi supraviețuiesc - când și când - din uimire. AUGUST ’69 SINTEZA ZILEI DE 7/8/69 Apariția și
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
gazare după ce trecerea gazului prin țevi se întrerupe automat și cănurile alea goale, inerte se suprapun unele peste altele de nu le mai poți distinge. Vezi, de asta nu-ți pot scrie un eseu, îți scriu o scrisoare, asta e răbdătoare, te lasă s-o apuci de unde vrei. Uite, tocmai văd că Observatorul cultural - singurele reviste literare pe care le mai răsfoiesc din când în când sunt Observatorul... și Dilema plus Dilemateca; îmi lipsește mult, foarte mult Cuvântul lui Mircea Martin
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de călători care așteaptă tramvaiele, troleibuzele și microbuzele. Nemaifiind oră de vârf, o bună parte dintre acestea s-au retras la depou și garaje iar puținele care au mai rămas pe traseu sosesc în stație la intervale mari. Bătrânul așteaptă răbdător să se mai rărească gloata ca să poată urca și el într-un troleibuz cu care să meargă până în Tg. Cucu de unde urmează să ia alt troleu care să-l ducă la destinație. După două, trei încercări ratate din cauza bulucelii de la
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ne amintim că pașnica ramură de măslin a fost purtată la Început de cuceritorii romani la triumfuri? Și că pacea pe care o vestea era pacea impusă, orgolioasă a Învingătorului? Sau e de ajuns ceea ce aflăm singuri de la acești pomi răbdători, blînzi și calzi, cu frunzișul lucind În lumină și zgrunțuroși ca o piele de bivol? De ce-am săpa la rădăcinile lor, evocîndu-l pe Hesiod vorbind despre o vîrstă de aur cînd oamenii trăiau, pretinde el, ca zeii, fără suferință
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
în ziua de 3 septembrie 2010 și a fost înmormântat în Cimitirul „Eternitatea“ din Iași. ARĂPAȘU, TEOCTIST (TEODOR) (1915-2007) PATRIARH Pentru binecredinciosul nostru popor, cel de-al cincilea patriarh al României, Preafericitul Părinte Teoctist, era imaginea păstorului înțelept, blajin, îndelung răbdător și mereu cu alese cuvinte de învățătură, pe care le-a vegheat și îndrumat cu neostenită râvnă pe drumurile credinței strămoșești. Născut la 7 februarie 1915, în satul Tocileni din apropierea municipiului Botoșani, ca fiind al zecelea din cei 11 copii
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
o structură sănătoasă, să dăruiască mai mult decât să primească. E. O greșeală regretabilă Trecuseră demult amândoi de sfera primei aventuri. Carlina își amintea cum o dorise prima oară într-un hotel de lux. Era ca și ea indecis și răbdător. Încă mai păreau tulburați de fostele lor relații. Niciodată nu ajunseseră să fie una și aceeași persoană, să fie un întreg. De ce tocmai pe ea o alesese ghinionul și nu dragostea de care avea atâta nevoie? Unul dintre ei, mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
la micul și dragul nostru apartament din București, cu intensa nos talgie maladivă care ne chinuiește și care acum te chinu iește pe tine. Distrează-te bine, încearcă să-i faci fericiți pe prietenii tăi de acolo; fii bună și răbdătoare cu fiecare dintre ei; dacă vine Rainer, să știi, Mouetta neagră, că am să mă simt mai puțin singură aici și că am să fac tot posibilul ca să nu țip de disperarea care mă torturează. Te iubesc și mai mult
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
transportul cu trăsuri pe străzile Bucureștiului, Iașiului și ale altor mari orașe. Iată-i descriși de Gheorghe Crutzescu pe birjarii muscali, „aliniați ca la paradă cu trăsurile sclipitoare și caii mai lucioși ca oglinda”, așteptând În Piața Teatrului din București „răbdători, impunători, nepăsători” <endnote id=" (426)"/>. „Rețeaua deasă de stetl-uri - scria A.N. Poliak - făcea posibilă distribuirea produselor manufacturiere În Întreaga țară prin minunatele căruțe de tip evreiesc. [...] Numai dezvoltarea căilor ferate În a doua jumătate a secolului al XIX-lea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
o să fie. Am prins apoi o mînă nemaicunoscută (mie) și am scris Fiziologia criticului oral. A ieșit ceva rar. Nu-i pamflet, ci un portret realizat cu detașare și ironie. Nu exagerez, dar e ceva prea suculent, cu o demonstrație răbdătoare și, de ce să nu spun, perfidă. Ce zici? Ți-l trimit urgent? Crezi că i-ai putea păcăli pe șefi și să apară în nr. 1 (pe dec[embrie] cred că e dat). Multe priviri satisfăcute s-ar îndrepta spre
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
cazul lui Ion Rotaru, această antipatie s-a conjugat - se pare - cu cea a unor confrați de-ai săi bucureșteni deținători de „rubrici permanente”. Urmarea? șicanele (amînări, schimbări de comenzi) s au ținut lanț, pînă cînd legătura Profesorului (altminteri destul de răbdător) cu redacția s-a rupt. Bilanțul (pe care eu l-am resimțit ca pe un eșec personal): din mai 1982 pînă în decembrie 1985, doar cinci articole! La Sinteze a fost altfel. în 1997 s-a ivit ocazia să reînnod
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Al. Husar) și cu spații minime între rînduri, pentru ca lucrurile de comunicat să încapă într-o jumătate de pagină. Din ele se deduce un dublu portret: al său și al destinatarului. Al său - de om cu stil concis, mereu sobru, răbdător; al destinatarului - de ins care lungește o treabă, deloc insistent, fără relații în „sferele înalte”. Recitindu-le, îmi zic însă că dacă n-aș fi trenat lucrul meu, n-aș fi avut această corespondență. Pe lîngă povestea unor amînări în
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de ani, este mai scund decât mine, poartă ochelari cu lentile groase și rame mari și are zâmbetul cel mai cald din câte am văzut vreodată. Îmi pare că ducem două conversații distincte: cea prin voce, în care îmi explică răbdător semnificația picturilor vizionare și, o alta, mult mai puternică, doar prin prezență, în care îmi transmite un flux continuu de iubire și lumină. Îl întreb dacă este șaman și îmi spune că a fost banco cu câțiva ani în urmă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
proiectăm speranțele noastre în cei ce ne înconjoară sperăm că am găsit partenerul perfect, prietenii perfecți sau chiar maestrul perfect care ne va îndruma calea în viață. Până la urmă, maestrul perfect al fiecăruia dintre noi este chiar înăuntrul nostru, așteptând răbdător momentul în care se poate face auzit. Dacă am urma o singură persoană sau o singură dogmă nu am ajunge decât cel mult o copie, fie și una foarte bună. Dacă, în schimb, am îmbina esența informațiilor din jurul nostru, filtrate
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
dar care nu poate crea conținut. La fel și cu scenele de război. în partea a doua a cărții, Robbie se tîrăște, pe drumuri franceze, spre plaja de la Dunquerque, unde rămășițele zdrobite ale armatei britanice își așteaptă repatrierea. McEwan acumulează răbdător detalii oribile și din ce în ce mai halucinante. Wright nu-și poate permite să le acumuleze treptat, dar nu vrea nici să se lase mai prejos, așa că așteaptă pînă cînd Robbie ajunge pe plajă și atunci le bagă pe toate odată, într-un
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
a vedea cum reacționează omul pus În situații limită. Concluzia experimentului Ducelui și implicit al autorului: omul, care are capacitatea de a deveni Înger, se comportă de fapt ca un animal“. „Dar pe noi nu asta ne interesează!“, mă oprește răbdător și tot zâmbind actorul sindicalist care se autodistribuise În Angelo. „Noi vrem să arătăm cum chiar Shakespeare, un mare scriitor, a putut fi influențat de curtea regală la putere, care exploata masele și care l-a obligat pe Bard să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
se scurgeau ochii după o pălărie stacojie, cu pene, expusă În vitrina unei modiste, i-a cumpărat-o și abia a putut să scape apoi de femeie. Cu propriile lui achiziții era extrem de circumspect. Fratele meu și cu mine ascultam răbdători cum visa cu ochii deschiși, analizând În detaliu fiecare colțișor al intimului, dar austerului apartament pe care Îl amenaja În gând pentru el și soția lui. Uneori lăsa frâu liber imaginației. Odată i se fixase asupra unei lustre costisitoare de la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care se joacă degajați cu lăbuțele - culorile alunecau uneori, când Îl apropia prea mult de ecran. Spre sfârșit, monotonia ședinței devenea insuportabilă; operatorul emoționat nu mai găsea a patra placă, amestecând-o cu cele deja folosite și În timp ce Lenski aștepta răbdător În Întuneric, câțiva spectatori Începeau să-și proiecteze umbrele negre ale mâinilor ridicate pe ecranul alb și speriat; dintr-odată, un băiat sprinten și nerușinat (poate că eram totuși eu - domnul Hyde din doctorul Jekyll din mine?) reușea să-și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și ultima Întâlnire a noastră (Încă mai erau câteva crâmpeie din el pe care voiam să le pun la dosar pentru o eventuală folosință) mi-a relatat, mai degrabă trist decât furios, cum a pierdut odată o noapte Întreagă privind răbdător un bun prieten care se hotărâse să se Împuște și consimțise s-o facă, trăgându-și un glonte În cerul gurii, cu fața spre colecționarul nostru, Într-o lumină bună, dar fiindcă era lipsit de ambiție și de simțul onoarei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un așa de intens prilej de a simți aroma măreției până la care ar fi putut crește istoria românească." Lucian Blaga, Spațiul mioritic * " Într-însul găsise poporul românesc cea mai deplină și mai curată icoană a sufletului său: cinstit și harnic, răbdător fără să uite și viteaz fără cruzime, strașnic în mânie și senin în iertare, răspicat și cu măsură în grai, gospodar și iubitor al lucrurilor frumoase, fără nici o trufie în faptele sale, care i se par că vin printr-însul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
acelei case de pe colț, fără etaj, dar plăcută la înfățișare, bine zidită, o casă de oameni cu stare. Dumirindu-mă că locuiește acolo, a doua zi m-am și prezentat în stația de tramvai mai sus amintită și am început, răbdător, să aștept. În zilele următoare, la fel. Plecam de dimineață de acasă, ca și cum m-aș fi dus la servici, și mă postam în locul știut. Câte sute de tramvaie n-au trecut prin fața mea în acel răstimp. Odată, dintr-un vagon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]