2,166 matches
-
crescut constant de la 947 locuitori , în anul 1912(1143 în 1930, 1636 în 1977) la aproximativ 1830 locuitori în anul 2009. Satul Scobinți cuprinde și cătunul Zvarici. Dintre personalitățile comunei Scobinți, amintim: Episcopul Amfilohie Hotiniul (n. 1730 - d. 1800). După răpirea Nordului Bucovinei și desființarea Scaunului sau arhieresc de la Hotin, episcopul Amfilohie Hotiniul s-a stabilit la mănăstirea Zagavia (fostul schit al călugărului Zagavei), din comuna Scobinti, unde a trait intrea anii 1770 și 1800, vreme de 30 de ani dedicandu
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
de capul nostru, fără radio, fără televizor, si se bănuia că o s-o luăm razna"... În anul 1991 a debutat editorial, cu volumul Piatră Șoimului (apărut la Editură Porus din București). Ulterior i-au fost publicate volumele Cântecul ciocârliei (1997), Răpirea de la Mănăstirea Căpriana (1998), Primarul din Poartă Țărnii (2001), Lupul alb (2002), Hanul răzeșilor (2004) - o evocare a istoriei Moldovei din vara anului 1476, toate apărute la Editură Danaster, precum și românul în trei volume Sub sabia cu straja-n cruce
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
holopunte. După un tur al navei, Lutan și echipa sa se pregătesc să plece, dar o răpesc pe Yar și o duc înapoi la suprafața planetei. Căpitanul Picard îi cere lui Lutan s-o elibereze pe Yar, spunându-i că răpirea este considerată un act de război, dar nu primește niciun răspuns de la planetă. După ce se sfătuiește cu ofițerii săi și ia în considerare și Prima Directivă, Picard stabilește că Lutan a răpit-o pe Yar pentru a realiza o faptă
Code of Honor (Star Trek: Generația următoare) () [Corola-website/Science/324512_a_325841]
-
(n. 28 august 1926, Tecuci - d. 2004, București) a fost un arhitect și scenograf de teatru și film. A realizat decorurile pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum "Străinul" (1964), "Răscoala" (1965), "Serbările galante" (1965), "Răpirea fecioarelor" (1968), "Răzbunarea haiducilor" (1968), "Baltagul" (1969), "Castelul condamnaților" (1970), " Atunci i-am condamnat pe toți la moarte" (1972), "Ultimul cartuș" (1973), "Un comisar acuză" (1974), "Toate pînzele sus" (serial TV, 1977), "Revanșa" (1978), "Ion - blestemul pământului, blestemul iubirii" (1979
Marcel Bogos () [Corola-website/Science/327530_a_328859]
-
în cinematografie cu decorurile filmului "Secretul cifrului" (1959) regizat de Lucian Bratu, ca asistent al lui Ștefan Marițan. Colaborează cu mari regizori ai epocii: cu Ion Popescu-Gopo în "Pași spre lună" (1963) și "Comedie fantastică" (1975), cu Dinu Cocea în "Răpirea fecioarelor" (1968) și "Răzbunarea haiducilor" (1968), cu Sergiu Nicolaescu în "Atunci i-am condamnat pe toți la moarte" (1972), "Ultimul cartuș" (1973), "Un comisar acuză" (1974), "Omul de aur" (1977), "Revanșa" (1978) și "Capcana mercenarilor" (1981) sau cu Mircea Mureșan
Marcel Bogos () [Corola-website/Science/327530_a_328859]
-
strada Mihai Eminescu din București) Iordache a compus mai multe piese pentru Sarmalele Reci, printre care: "Țara Te Vrea Prost","La Preoteasa","N-ai Nimic Pe Sub Tricou","Violeta" ,"Domnu' Popa","Omul Fără Nume" , "Blonda Din Blocul Meu", "Prostia La Putere","Răpirea Din Serai", "Campion De Biliard" , "Maniac", "Șpriț De Vară" . Între 1994 și 1996 Iordache a colaborat temporar și cu grupul de jazz Jazz Unit al pianistului Lucian Ban. În 1999 Iordache a părăsit grupul Sarmalele Reci din pricina unor diferențe artistice
Mihai Iordache (muzician) () [Corola-website/Science/326917_a_328246]
-
anxietate, frica, obsesia privind fenomenul, chiar și schizofrenie paranoidă, demonomanie și sinucidere, potrivit cărții lui John Keel "UFOs: Operation Trojan Horse" ("OZN-urile: Operațiunea Calul Troian") citată la legăturile de mai sus. În plus, unii au susținut că experiențele de răpire prezintă asemănări izbitoare cu relatările dinainte de secolul al XX-lea privind manifestările demonice, găsind zeci de similitudini. Ca dovadă a credinței lor că răpirile extraterestre sunt manifestări demonice, cercetătorii au prezentat diverse mărturii în care extratereștrii par să reacționeze la
Ipoteze paranormale privind OZN-urile () [Corola-website/Science/326918_a_328247]
-
Calul Troian") citată la legăturile de mai sus. În plus, unii au susținut că experiențele de răpire prezintă asemănări izbitoare cu relatările dinainte de secolul al XX-lea privind manifestările demonice, găsind zeci de similitudini. Ca dovadă a credinței lor că răpirile extraterestre sunt manifestări demonice, cercetătorii au prezentat diverse mărturii în care extratereștrii par să reacționeze la numele lui Iisus în același fel în care demonii reacționează în descrierile din Noul Testament, unii oameni au declarat chiar că invocarea numelui lui Iisus
Ipoteze paranormale privind OZN-urile () [Corola-website/Science/326918_a_328247]
-
diverse mărturii în care extratereștrii par să reacționeze la numele lui Iisus în același fel în care demonii reacționează în descrierile din Noul Testament, unii oameni au declarat chiar că invocarea numelui lui Iisus ar fi oprit cu succes astfel de răpiri. În continuare este prezentată o listă cu teoreticieni ai conspirației care au afirmat că (unele) OZN-uri sunt manifestări demonice: De asemenea există o teorie a conspirație potrivit căreia cei care afirmă că OZN-urile sunt manifestări demonice și/sau
Ipoteze paranormale privind OZN-urile () [Corola-website/Science/326918_a_328247]
-
apărăr și-i arde fața cu o torță în flăcări. Vasul explodează, iar bijuteriile doamnei Haricleea plutesc o perioadă la suprafața apei și apoi se duc la fund. Filmările au avut loc în vara anului 1967, în același timp cu "Răpirea fecioarelor". Cheltuielile de producție s-au ridicat la 4.952.000 lei. Filmările au fost realizate în sistem Cinemascop 2 pe peliculă de 35 mm lățime cu dispozitive speciale de filmare (2.35:1) pentru ecran lat. Realizatorii filmului au
Răzbunarea haiducilor () [Corola-website/Science/326440_a_327769]
-
a format generații întregi de conducători de iaht și de skipperi în cadrul cursurilor organizate de Yacht Club Regal Român. A înființat, împreună cu vicecomandorul Valeriu Timoftei, Școala de Yachting, unde predă cursuri. Marin Deboveanu a proiectat și construit corăbiile din filmele "Răpirea fecioarelor", "", "Der Seewolf" și goeleta Speranța din filmul serial "Toate pînzele sus". Prin Decretul nr. 331 din 7 martie 2008, președintele Traian Băsescu i-a acordat comandorului în retragere Marin Deboveanu gradul de contraamiral de flotilă în retragere. Filmul "Răzbunarea
Răzbunarea haiducilor () [Corola-website/Science/326440_a_327769]
-
de haiduci călări trece peste dealuri sau cadrul îndepărtat în care apar turci atârnând cu capul în jos în spânzurătorile-capcană din pădure. Marga Barbu începe să interpreteze o serie de personaje feminine implicate în intrigi de culise. Seria Haiducii ("Haiducii", "Răpirea fecioarelor" și "Răzbunarea haiducilor") a fost distinsă în 1971 cu trei premii ale Asociației Cineaștilor din România (ACIN): Eugen Barbu a primit Premiul pentru scenariu (împreună cu Titus Popovici) - pentru filmul "Facerea lumii" și contribuția la seriile "Haiducii" și "Urmărirea" , Marga
Răzbunarea haiducilor () [Corola-website/Science/326440_a_327769]
-
lustru (datorat prezenței lui Toma Caragiu) - în fine, are de ce să se considere un adevărat film popular”". Filmul a obținut în anul 1966 Premiul „Prima Opera” și Premiul pentru muzică la Festivalul Național al filmului de la Mamaia. Seria Haiducii ("Haiducii", "Răpirea fecioarelor" și "Răzbunarea haiducilor") a fost distinsă în 1971 cu trei premii ale Asociației Cineaștilor din România (ACIN): Eugen Barbu a primit Premiul pentru scenariu (împreună cu Titus Popovici) - pentru filmul "Facerea lumii" și contribuția la seriile "Haiducii" și "Urmărirea" , Marga
Haiducii (film din 1966) () [Corola-website/Science/326439_a_327768]
-
cu Takeo și o forțează să se mărite cu el. El nu dorește consumarea acestei căsătorii, ci doar să o păstreze pe Kaede închisă, ca și pe toate celelalte proprietăți ale sale. Takeo se întoarce la Maruyama și află despre răpirea lui Kaede. Armata lui pornește spre Shirakawa, dar nu dă doar peste armata lui Fujiwara, ci și peste a lui Arai. Maruyama e cucerită de Arai, așa încât lui Takeo nu îi rămâne decât să se retragă spre coastă, unde speră
Strălucirea lunii, adierea vântului () [Corola-website/Science/323536_a_324865]
-
de foști rebeli duri și foarte bine înarmați fără nicio altă posibilitate de ocupație decât cele care folosesc violența. Autoritatea guvernului de la Groznîi era pusă la grea încercare de clanuri războinice locale conduse de Arbi Baraev sau Salman Raduev. Numărul răpirilor și jafurilor comise în alte părți ale Caucazului de Nord de diverse clanuri cecene a început constant să crească. În locul structurii economice devastate, răpirile au devenit principala sursă de venit pe teritoriul republicii, aducând un profit de peste 200 milioane de
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
pusă la grea încercare de clanuri războinice locale conduse de Arbi Baraev sau Salman Raduev. Numărul răpirilor și jafurilor comise în alte părți ale Caucazului de Nord de diverse clanuri cecene a început constant să crească. În locul structurii economice devastate, răpirile au devenit principala sursă de venit pe teritoriul republicii, aducând un profit de peste 200 milioane de dolari în cei trei ani de independență ai haoticului nou stat creat. Se estimează că peste 1.300 de oameni au fost răpiți în
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
erau alimentate în parte și de presupusele antentate teroriste cecene sau pro-cecene, de criminalitatea cecenă din Rusia, precum și de ciocnirile de la frontieră. Pe 7 martie 1999, Ministrul de Interne Serghei Stepașin a făcut apel la invadarea Ceceniei, drept răspuns la răpirea generalului MVD Ghenadi Șpigun. Totuși, prim-ministrul Evgheni Primakov a ignorat planul lui Stepașin. Ulterior, Stepașin a declarat: Pe 16 noiembrie 1996, în Kaspiisk (Daghestan), o bombă a distrus un bloc de apartamente aparținând forțelor rusești de grăniceri; 68 de
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
Kadîrov a fost asasinat prin detonarea unei bombe, în 2004. Din decembrie 2005, fiul său Ramzan Kadîrov, liderul milițiilor pro-moscovite cunoscute drept "Kadîrovțî", este conducătorul de facto al Ceceniei. Kadîrov, ale cărui forțe neregulate sunt acuzate de comiterea mai multor răpiri de persoane și atrocități, a devenit cea mai puternică persoană din Cecenia. În februarie 2007, cu sprijinul lui Putin, Ramzan Kadîrov l-a înlocuit pe Alu Alhanov în funcția de președinte al republicii. Deși luptele pe scară largă din Cecenia
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
special în Ingușetia. Cel mai notabil astfel de incident s-a produs la Nalcik, pe 13 octombrie 2005. Oficialii ruși și separatiștii ceceni și-au acuzat în mod repetat și regulat adversarul de comiterea a numeroase crime de război incluzând răpiri, asasinate, luări de ostatici, jafuri, violuri și alte diverse violări ale legilor războiului. Organizațiile umanitare și internaționale, incluzând Consiliul Europei și Amnesty International, au criticat ambele tabere ale conflictului pentru „evidente și susținute” violări ale legilor umanitare internaționale. Grupările occidentale
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
fie distruse începând cu 18 octombrie. Beijingul nu a fost ocupat; trupele anglo-franceze au rămas în afara orașului. S-a discutat și distrugerea Orașului Interzis, fiind propusă de Lord Elgin ca măsură de descurajare a chinezilor de a mai folosi vreodată răpirea drept metodă de negociere și pentru a se răzbuna pentru maltratarea prizonierilor. Hotărârea lui Elgin era motivată și de uciderea a aproape douăzeci de prizonieri occidentali, inclusiv doi corespondenți britanici și a unui ziarist de la "The Times". Trimisul rus, contele
Al Doilea Război al Opiului () [Corola-website/Science/323765_a_325094]
-
unui copil născut în anul 2003. Mama fiind neliniștită că tatăl s-a implicat într-o sectă extremistă, în iunie 2005, a răpit copilul din Israel și s-a întors în Elveția. În mai 2006, conform Convenției de la Haga privind răpirile de minori, un tribunal israelian a confirmat faptul că domiciliul copilului este în Israel, unde a acesta a locuit cei câțiva ani și că este deci vorba de o răpire internațională de minori. Procesul s-a mutat în Elveția unde
Neulinger și Shuruk vs. Elveția () [Corola-website/Science/323864_a_325193]
-
în Elveția. În mai 2006, conform Convenției de la Haga privind răpirile de minori, un tribunal israelian a confirmat faptul că domiciliul copilului este în Israel, unde a acesta a locuit cei câțiva ani și că este deci vorba de o răpire internațională de minori. Procesul s-a mutat în Elveția unde, după doi ani s-a concluzionat că este necesară revenirea minorului în Israel. Copilul nu a fost returnat, iar căile de atac în justiție au continuat și au fost destul de
Neulinger și Shuruk vs. Elveția () [Corola-website/Science/323864_a_325193]
-
după investigațiile preliminare și rapoartele din 2009, a luat propria decizie destul de surprinzătoare. În rezumat, Curtea a decis că, Convenția Europeană a Drepturilor Omului cu privire la integritatea vieții de familie, în special articolul 8, are precedență asupra Convenției de la Haga privind răpirile de minori. A fost necesar să se ia în considerare și aspectul în care în cazul o instanță națională respectă, pune în aplicare și interpretează corect Convenția de la Haga coroborat cu articolul 8 al Convenției. În consecință, Curtea a considerat
Neulinger și Shuruk vs. Elveția () [Corola-website/Science/323864_a_325193]
-
pune în aplicare și interpretează corect Convenția de la Haga coroborat cu articolul 8 al Convenției. În consecință, Curtea a considerat că interesul superior al copilului la momentul deciziei Curții (de ne-returnare) primează asupra interesului superior al copilului la momentul răpirii (de a fi returnat) sau asupra ordinului de returnare emis de către instanțele elvețiene. Curtea a considerat că în acest caz, ca de altfel în majoritatea cazurilor de răpire internațională de minori, factorul timp este crucial. Trecând prea mulți ani de la
Neulinger și Shuruk vs. Elveția () [Corola-website/Science/323864_a_325193]
-
Curții (de ne-returnare) primează asupra interesului superior al copilului la momentul răpirii (de a fi returnat) sau asupra ordinului de returnare emis de către instanțele elvețiene. Curtea a considerat că în acest caz, ca de altfel în majoritatea cazurilor de răpire internațională de minori, factorul timp este crucial. Trecând prea mulți ani de la răpire, consumați prin procese, pentru copilul deja bine integrat în Elveția o reîntoarcere nu ar mai fi fost în interesul său. Curtea a acceptat cererea reclamantei considerând că
Neulinger și Shuruk vs. Elveția () [Corola-website/Science/323864_a_325193]