7,950 matches
-
și de pierderea celor dragi. Boli precum icterul, tuberculoza, ulcerul, pelagra, scorbutul, cancerul, depersonalizarea erau doar câteva din ele. Acestor suflete- martir le aducem un pios omagiu de 8 martie, întrebându-ne ca Cioran: „Sunt lacrimi care sfredelesc pământul și răsar ca aștrii pe alte cercuri”. Dar puteau să fie sori care ne-ar fi luminat văzduhul. Ion Ionescu-Bucovu Referință Bibliografică: FEMEILE-MARTIR ÎN ÎNCHISORILE COMUNISTE / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1141, Anul IV, 14 februarie 2014. Drepturi
FEMEILE-MARTIR ÎN ÎNCHISORILE COMUNISTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364094_a_365423]
-
pădure. Stăpân pe codri și pe cer Cu turma de mioare, În gând se întreba stingher: - Au cine mi-s eu, oare, Acesta ce a fi nu par De-un soi cu lumea toată? Cum mi-a fost dat ca să răsar Și cine-mi este tată? - Ca tu să știi ce vrei să știi Urmează-mă băiete, Un glas tună și se-auzii, Ești craiul Dragobete, Iar Dochia e maica ta Și-al Pietrei Duh tătânul Ce-n munți și-n
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
Celui Sfânt Și milostiv și falnic Să-l schimbe-n plantă de pământ Cu numele Năvalnic. Și-așa purcese și făcu Fecioara preacurată Zicând : - Băiete, de acu Vei sta cu bunul tată Și vei renaște și-nflori Devreme primăvara, Vei răsări și vei spori Dând spor în toată țara. Ci toți și toate au un rost Și o menire-anume Câte mai sunt și câte-au fost Minuni în astă lume. * * Precum am auzit și eu Minunea de poveste, Așa a fost
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
la ochi de paznici de care scăpă doar cu fuga. Se opri în partea cealaltă a orașului. Un negustor trecu pe lângă el și văzându-i chipul întunecat, clătină din cap și zise înciudat: - Uf! Iată un cerșetor. De unde a mai răsărit și ăsta, căci n-am mai văzut de nu știu când unul pe aici? Ceea ce-i atrăsese atenția negustorului fusese, în primul rând, chipul ars de soare al lui Tragodas, barba sa năclăită și, mai ales, ochii sticloși din adâncul
PARTEA A II-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364090_a_365419]
-
se-adună-ntre aripi mereu ... ” și altul, al trăirii pasionale, al arderii vitaliste, „Visul țărânii Tăcere rămână, sunet pur între abscisele uitării, jugul tandru al desperecherii cum să-l îndur? E un cântec ce nu se aude, fără să vreau vorbele-mi răsar la fereastră, de pe buzele necuprinsului, iată, mă zboară o pasăre-albastră ... Evanghelia Tăcerii este o carte rară, despre trăirea intensă a sentimentului „rostirii nerostite”, în care marile teme ale creației nu sunt ca o sumă a universului răpanian, ci ca o
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
meu a înfruntat moartea iar mama s-a luptat cu cerbicia oamenilor fără scrupule. Dan Simionescu urmărea atent reacțiile tuturor celor prezenți, implicați ori nu, în duelul cu viața. Era polițistul în fața căruia se pârjoliseră domenii întregi de stări, sau răsăriseră golfuri de lumină pe care trebuia să le măsoare cu atenție, cum proceda și în cazul de față. Bun profesionist, nu ocolea drumurile prăfuite, ba mai mult, le căuta sensul, le descoperea indicatoare, în ideea că uneori scorburile aparent goale
PROMISIUNEA DE JOI (XXI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364156_a_365485]
-
O CLIPĂ (1) Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 935 din 23 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Erezia singurătății Trec prin femeie ca printr-un geam spart Amintirile adună cioburile-n urma mea Umbra spinului Pe-acolo v or răsări stelele Una câte una unu l câte unul trec și norii Trec și aniise cărăbănesc la mama dracului Lăsându-mă singur în mijlocul ceru lui Și-acum Doamne încotro Hai zi poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă (24
EREZII DE-O CLIPĂ (1) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364181_a_365510]
-
ți-am făcut unele greutăți, acum te rog să mă ierți, când mai este un an până când ne despărțim. Cred că acest caiet nu-l vei rupe niciodată , ci-l vei ține ca amintirea ta cea mai de preț. Când răsare soarele să-ți aduci aminte de cel care a scris aceste rânduri și pentru că eu nu am atât de mult talent la scris, îți doresc la final împlinirea tututor dorințelor, sănătate, fericire și succes în viață! La revedere, Milucă Costel
DEŞERTUL DE CATIFEA (75-77) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364177_a_365506]
-
ți-aș bate în fereastră Cu pana fermecată să-ți spun cât mi-e de dor... Albastru este cerul și pana mi-este albă Când voi zbura spre Raiul imensului Eter... Te voi privi Iubite și-n irisul albastru Vor răsări cristale...luate de pe cer. Lumea veninoasă ne umple cu durere Ce ne străpunge gândul, ca focul arzător. Urmeaz-a ta menire, oricât ți-ar fi de greu Eu îți voi fi alături, un...înger păzitor. Hai să zburăm Iubite spre Raiul
HAI SĂ ZBURĂM IUBITE SPRE RAIUL CEL ALBASTRU! de DOINA THEISS în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364235_a_365564]
-
tot ce trebuie în casă. Toamnă, mulțumescu-ți ție, sunt bucate noi pe masă ! S-a întunecat iar cerul. Lumea merge mai grăbită, ora-și cântă efemerul. Vremea zici că- ostenită... Amintiri mai vin rebele, abur, ceașcă de cafea... Pe trotuar răsar umbrele până-n prag de cafenea. Autoarea de „rugină” a pictat să ne răsfețe ! Ploaie rece cade lină, fulgii albi ne dau binețe ... Referință Bibliografică: Toamna / Dorel Dănoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2136, Anul VI, 05 noiembrie 2016. Drepturi
TOAMNA de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364275_a_365604]
-
Poeme > Antologie > FRUNZĂ DE MIM Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului plouă pe geamuri, plescăie-agale, între noi doi, o pâlpâire, tăceri regale. vino să cădem în brazde, să vedem cine răsare-ntâi, eu mizez pe steaua mea tu, frunză de mim, pe ce stea? trupul lui cronos geme sub mine, ierburi virgine, vor înverzi, trupul tău în museline, marmură de jad va fi. alunecă liniștea în aleluia, tremură lutul din noi
FRUNZĂ DE MIM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363138_a_364467]
-
Acasa > Poeme > Antologie > UITAREA DOAMNE UITAREA Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului dăruiește-mi Doamne uitarea în florile amurgului pe cer răsar copilele grâului împletesc în pâinile vremurilor albe albastrul cuvântului dintâi și zâmbetul norului lăsat dar de gând de Tine acoperiș sufletului ars într-un fulger de vers în palma uitării Doamne rămân ca o ciupercă întoarsă ploilor finalului de toamnă
UITAREA DOAMNE UITAREA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363144_a_364473]
-
o imagine a unei situații repetabile până la strigătul inimii, până la strigătul sufletului încorsetat de trăiri pe care nu le mai poate ține în frâul de argint al evoluției gândului, emoțiilor, tuturor acestor fragmente de fulger care răzbat seară de seară, răsărit de răsărit, poarta de fildeș a rezistenței echilibrului meu. Scriam acum ceva vreme că, dintre mocirlele privite de mine pe care nuferii ridică Slava Tatălui cu simplitatea frumuseții eleganței lor, s-a redesprins din parcul închis al amintirilor, mai întâi
POVESTE O VESTE POVEŞTI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363171_a_364500]
-
ne pulverizează sufletul în lucruri. Oare prin lacrimi îl voi putea recupera ? O durere surdă îi străngea pieptul ca într-o menghină. Așa că lui Dio lacrimile pur și simplu i-au țâșnit din ochi la vederea unui chiștoc de țigară, răsărit dintre zăpezile care și ele plângeau în hohote. Zăpada plângea de primăvară, Dio de iarnă! Fiecare cu socoteala și cu plânsul lui. Îl revedea cu ochii înlăcrimați pe mezinul familiei urcat pe casă și lopătând de zor zăpada adunată într-
FERESTROICA LUI DIO de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363194_a_364523]
-
aici, de jos, când orologiul a bătut de mult timp miezul nopții, nu se văd prea multe stele pe cer. În noaptea aceasta este lună plină. Este o adevărată noapte de vară fermecătoare și dacă cineva a urmărit vreodată cum răsare luna, ar putea recunoaște o măreață operă de artă. Da, artă. Arta lui Dumnezeu și măreția creației lui. La Utkonosovka*, am avut ocazia să admir răsăritul lunii. Eram cu luntrea pe ghiol. Era noapte liniștită ca și aceasta. Era în jurul
O NOAPTE DE VARĂ ÎN UCRAINA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363147_a_364476]
-
peștii jucăuși care se arătau la suprafața apei. Ne aflăm în mijlocul lacului și ne îndreptarăm privirile spre cer. O clipă, rămăsesem uimiți. Fără suflu. Pe cer nu se mai văd stele, dar o voce șoptită se auzise: „Privește luna cum răsare!". Se auzise atât de încet, încât, fără să vreau, mi-am reținut respirația. Parcă de teamă ca zgomotul respirației mele să nu alunge luna de pe cer. Mă uitasem, însă privirea mea nu mai ajungea pe malul celălalt, pe care abia
O NOAPTE DE VARĂ ÎN UCRAINA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363147_a_364476]
-
ne stătea pe buze. Și, pe măsură ce urca, astrul selenar își schimba haina ei stacojie cu una aurie. Era îmbrăcămintea sa, pe care ne obișnuisem să o vedem seară de seară. Ne uitam cu fascinație. Ce frumos este să vezi luna răsărind!. Pornisem din nou cu luntrea pe lac și ajunseserăm la locul de unde luasem barca. Luna ne însoțea zâmbind de parcă ar fi fost prietena noastră. Și era prietena noastră! Din marginea pădurii, pornisem pe jos acasă. Aproape de sat, ne mai uitarăm
O NOAPTE DE VARĂ ÎN UCRAINA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363147_a_364476]
-
și închinării la altarele lor, „Să sorb până la fund cupa iubirii”. Dar, dezamăgit fiind de zeii „zgârciți, sperjuri, mișei” - se leapădă de acești zei și le zvârle statuile în colb. Interesantă transformare, pentru că vede cum, pe locul zeilor de altădată, răsare grâul: „ Statuile în colb le-am năruit / Cu plugu-am tras adânc peste altare / Și grâu pe locul lor a răsărit!” Dragostea pentru natură este un atribut specific al acestui poet și el o demonstrează în multe pasteluri și în poezia
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
leapădă de acești zei și le zvârle statuile în colb. Interesantă transformare, pentru că vede cum, pe locul zeilor de altădată, răsare grâul: „ Statuile în colb le-am năruit / Cu plugu-am tras adânc peste altare / Și grâu pe locul lor a răsărit!” Dragostea pentru natură este un atribut specific al acestui poet și el o demonstrează în multe pasteluri și în poezia „Valea Prahovei, Vara”. Autorul își mărturisește dragostea pentru Poezie, ale cărei taine le-a pătruns încă din copilărie și pentru
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
povestea cu un făt-frumos care se luptase cu zmeii pentru a scăpa omenirea de Rău... Făt-frumos fusese rănit, sângele se scursese pe câmpul de luptă la apusul soarelui, iar a doua zi dimineața, flori roșii cu un parfum deosebit, au răsărit în acel loc și floarea s-a numit „Sângele voinicului”. Nădăjduiam pe atunci, în lungile mele plimbări făcute pe câmpul de la marginea orașului, să găsesc printre flori, un Făt-frumos, așa, precum în basmele pe care mi le citiseră - mama, tata
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
decapitată de ghilotina clipei într-o zi Iar trupul meu că o statuie greacă turnat în bronz și stele din înalt prin pietre mari de moară o să treacă strivit între un veac și celălalt Și pește locul meu de-ngropăciune vor răsari civilizații noi zvon de ospețe dulci o sa răsune Și cînd le-o fi orgia mai în toi le voi strigă, de dincolo de lume: veți fi ca mine, eu am fost că voi! CORNELIU VADIM TUDOR *************************************************************** 17.09 .2015 -CORTEGIU C.
CORNELIU VADIM TUDOR (1949-2015) : ULTIMA CAFEA//EU VOI MURI DEFINITIV,ODATA de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363231_a_364560]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > EGO Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 1922 din 05 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului În mâna stângă am cer Și în dreapta pământ În inimă port Sentimentul sfânt. În stânga sufletului Am sădit cinstea, omenia În dreapta au răsărit Nervozitatea, furia. În ochiul din stânga Veselia licărește În dreapta, tristețea Mândră domnește. În mintea din stânga Luciditatea-i stăpână În mintea din dreapta Impulsul domină. Lipesc jumătățile Aceasta sunt EU Cu părți bune, părți rele Acum și mâine, MEREU. Referință Bibliografică: EGO / Mariana
EGO de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368339_a_369668]
-
și un bou. • Mediocritatea se simte bine între extreme. • Cu bani te poți împrumuta, cu sănătate nu! (Nae Cernaianu). • Găurile din ciorapi nu aerisesc... • Nu poți îndrepta pe cineva care nu dorește. • Diavolul nu suporta umorul. • Din gunoiul de grajd răsar legumele cele mai bune. Unii erau indignați că la Zoo Toronto s-au adus schlete de Dinozauri și nu dinozauri vii (Liviu Marcu). • Ne răsucim în Istorie în cerc închis. • Umor facultativ. • Mi-am păstrat sângele rece parțial... Total ar
LEGENDA & FUNIA DE USTUROI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368370_a_369699]
-
de deochi te descânta! Făină albă măcinata la moară din grâul copt de vară, cu apa din fântână adâncă de piatră, limpede se-nfioară! Și sarea pământului, gustul ce ne alinta și ne dă viață, Focul etern coborât din soarele ce răsare în fiecare dimineață Referință Bibliografica: Un colț de răi / Gabriela Maria Ionescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2035, Anul VI, 27 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Maria Ionescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
UN COLŢ DE RAI de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368408_a_369737]
-
plecările lujerelor gândului unui viitor frânt. De unde să fur fericirea promisă odată, când țipam la lume că am sosit, iar capetele plecate ale adulților îmi gândeau poate de atunci pașii, uitând că Domnul, în celulele timpului meu, a lăsat să răsară tristețea durerea taina mișcării spre înainte, mereu înainte printre literele cascadei trăirilor? Și unde să-mi adun sufletul, când el aleargă nebun să întindă pânzele incolore ale zborului printre pietrele unghiulare ale destinelor altor și altor muguri? Pe unde să
CRUCE ÎN CRUCE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368404_a_369733]