3,048 matches
-
drum paralel din nou spre pădure. Lumea spunea că s-a oprit la mai multe fântâni, chiar și la cele fără de ciutură; s-a închinat de două ori în fața bisericii, dar n-a fost văzut la nici o poartă oprind, deși răscolea cu privirea ambele părți ale uliței. Doar o dată s-a odihnit la margine de șanț pe-o piatră roasă rămasă dintr-un podpoate căuta poarta pe care-o știa, iar aceasta, acum nu mai era. Ultima dată se îndrepta din
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
-i acest prieten? Și de ce să-l apere ca să devină egumen, dacă el era plin de merite administrative? De mirare, însă, este faptul că acea încuviințare este întărită de Leon, mitropolitul Moldovei. După aceste momente de supărare ale bătrânului am răscolit repede prin cele însemnări ale mele și, când am găsit ce căutam, l-am făcut atent: ― Tocmai am în față hrisovul lui vodă (Ipsilanti) din august 1787, părinte. ― Aha! Citește-l, fiindcă aici este pe deplin oglindit adevărul privind urmările
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
atît de citată-n manualele de literatură: „lasă-mă să-ți Înregistrez trilurile misterioase!, de unde vin eu nimeni nu a ascultat un cîntec așa de frumos.” Iar mierla Începe deodată să cînte un cîntec așa de frumos Încît i-a răscolit de Îndată pe toți cei veniți, acolo unde se Împart medalii poeților merituoși. Poeți care se Îmbrățișează unii pe alții, bucuroși că a mai trecut un an, bucuroși că se revăd sănătoși, că nimic rău nu li s-a Întîmplat
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
oamenii care au fost. Și dacă toată viața am tezaurizat în slovă viața cea de toate zilele cu oamenii ei, nu se putea să las în uitare tocmai satul meu Cursești, din comuna Pungești, județul Vaslui. Și mam apucat să răscolesc arhive, alături de Ion N. Oprea (el lucrând la o monografie gigant Vaslui, în trei volume), și să construiesc din documente și mărturisiri o mică istoriei a Curseștiului. Se poartă acum moda monografiilor, scriitorii s-au înspăimântat că locurile lor de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93048]
-
la doi pași de o mare la fel de bizară... și poate nu mai existam, murisem, iar pe țărmul acelei mări nu era decât fantoma mea bântuită de insomniile unor vinovății nelămurite, dar ireparabile... Din neatenție am scăpat moneda și oricât am răscolit nisipul în jurul meu n-am mai găsit-o. Parcă o înghițise marea din nou. Acum vântul mă izbea în față cu stropi de apă sărată, marea vuia dezlănțuită, iar eu stam nemișcat pe plaja goală, cum stătusem la toate răspântiile
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
câteva trepte ale acestei tribune, privind Adunarea cu ochii săi miopi și apoși sau, cu ochelarii pe frunte, aranjîndu-și foile de hârtie în timp ce mulți se întrebau cine urma să fie trimis la ghilotină. Încercam să-mi reamintesc și ce gândisem răscolind anticariatele în căutare de documente și stampe; stările contradictorii prin care trecusem atunci; ba găsindu-i justificări Incoruptibilului (credea ca un fanatic în virtutea lui, îmi ziceam; cu excepția prietenilor, toți ceilalți erau pentru el scelerați și pungași; și apoi a plătit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să aud din întuneric strigătul "a la guillotine, a la guillotine" însemna să incit șobolanul să iasă la iveală. Dar mult mai mare era primejdia să mă pomenesc ascultând vântul ca îmblînzitorii. De aceea mi-am asumat riscul de a răscoli prin spuza unei nebunii vechi, redeschizând procesul ghilotinei și privind frica în ochi. Căci, pentru mine, a mă gândi la eșafod și la capete retezate însemna să privesc frica în ochi. Cândva, avusesem o vorbă. "Nu te purifici de frică
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
strîns-o de mână cât am putut și i-am poruncit: "Încetează!" Și cum ea nu înceta, i-am astupat gura cu palma. Apoi... Eram surescitat, poate și din cauza furtunii, ca atunci când tăiasem arțarul, tot în timpul unei furtuni, iar țipătul Eleonorei răscolise întreaga drojdie a spaimelor mele. Mi s-au tulburat gândurile și m-am înverșunat. Dintr-un asemenea țipăt pornise totul și iarăși destinul îmi țipa în urechi... Uitasem de Eleonora... De ce trebuia să fiu urmărit mereu de un țipăt? De ce
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
la inima ei, n-o să umblu pe căi ocolite, lăturalnice, ci pe drumul mare, zburând pe cai înaripați. Nu mă vrea? O vreau eu și va fi a mea cu voia ori fără voia ei. Așa scrîș-neam cu pumnii strânși, răscolit de ea, gîndindu-mă la vestita replică a voievodului moldovean. Îmi trebuia răbdare și perseverență. Nu se poate să nu învingă cineva cu aceste arme. Perseverența picăturii de apă roade stânca și o prăbușește de pe culme. Or, oare femeie are dârzenia
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
oricare Făt-Frumos din lume. N-avea decât să fie logodită cu toți prinții moștenitori. Mie trebuia să-mi răspundă. Sau măcar să-mi rețină o scrisoare, doar una. Până unde va merge îndărătnicia ei? M-a cuprins o ciudă care îmi răscolea ființa până la nebunie. Nu mă mai gândeam la planul meu, la Mihaela, la dragoste, la nimic; singurul meu scop era ca această fată să rețină o scrisoare de-a mea. Atât și nimic mai mult. Restul nu mai prezenta interes
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
la altul, păream arătări străvezii ca dintr-o poveste fantastică de Ewers. Ea întinse mâinile și mă chemă cu ele. Apoi mă strânse în neștire, mă lipi de ea, mă sărută de zeci de ori într-o singură sărutare. .. .Când răscolesc clipele acestea care au ceva din adâncul nepătruns al firii, mă cutremur întotdeauna de voluptate și spaimă. VII Toată ziua următoare am fost într-o stare sufletească deosebită. Nutream convingerea certă că trăisem un eveniment hotărî-tor, de care trebuia să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de cruntă, afară de căsătoria ta cu Cici. Asta m-a doborît! A trecut dincolo de capacitatea mea de a suferi. Pentru că m-a lovit tocmai în partea cea mai vulnerabilă a sensibilității: în mândria mea. Am încercat să-mi adun gândurile răscolite de grozăvia acestei năpaste. Cu neputință! Cu neputință!!! Știu că n-ai luat-o să te răzbuni pe mine și să mă nimicești. Ești prea mare și bun ca să-mi vrei într-atît răul. Și apoi de ce m-ai ajutat și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nisip. După un timp, orice lucru nou se demodează. Trebuie aruncat și înlocuit cu altul, mai nou. America pare condamnată să nu se atașeze de nimic, să alerge continuu și s-o facă din ce în ce mai repede, deoarece repaosul o neliniștește, îi răscolește complexele. Acum, magia oglinzii e aproape total înlocuită cu magia calculatorului. Substituire care începe să se vadă și pe la noi și pe care, cu riscul de a fi socotit retrograd] (într-un fel, sunt!), o cred plină de capcane. Oglinda
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
M-am obișnuit cu ele. Uneori, urlă și noaptea... Păcat că n-am văzut, în deșert, "aerodromul" pentru navele cosmice. Construit, cum zic americanii, "în mijlocul a nicăieri"... Plouă mai departe. Ploaie putredă. Una din acele ploi de toamnă care-ți răscolesc reumatismele * și care, în Europa, sunt un stimulent pentru "intelectualizarea" oboselii. Ceața s-a îngroșat, a coborât, vâscoasă, acaparatoare, până la jumătatea zgârie-norilor. Pietonii, zgribuliți sub umbrele, au devenit fantomatici... Emerson ne asigura, chiar din Boston, că sufletele americanilor sunt apăsate
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
a urcat într-un camion de ocazie, împreună cu alte femei din sat, care erau asemenea ei, văduve de război, și au coborât la locul numit Gura Văii. De aici, urmau să parcurgă pe jos circa 3 km până în sat. Vântul răscolea zăpada și ninsoarea se întețise. Când a coborât din camion, a observat că nojițele de la o opincă i s-au dezlegat. S-a aplecat să și le lege, șoferul a dat puțin mașina înapoi, a lovit-o la cap, și
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
părea schimbată. Ceva se afla în plus. Ceva ce știrbea din măreția ei. Dar ce? În clipa următoare, mi-am dat seama. Sala era plină doldora de manuscrise domnești îngălbenite de vreme. După ce am ocolit sala, m-am apucat să răscolesc pergamentele...” Doamne, cât de colbăite sunt!” În timp ce mă uitam la priveliștea din fața mea, auzeam parcă îndemnul țigăncii: „S-o iei încetișor, însă, conașule, că altfel pagubă mare ai să ai.” Aceste vorbe ale țigăncii m-au pus pe gânduri și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
câtă carte știau ceilalți „rugători” și preoți dacă înalt preasfințitul mitropolit știa atâta încât să poată scrie acest act... așa cum l-a scris...Concluzia nu este prea îmbucurătoare, dar adevărul este că totuși așa - învățând puțin câte puțin - am supraviețuit... Răscolesc mai departe printre manuscrisele colbăite și constat că vremea blândului voievod Petru Șchiopu s-a sfârșit și mă tem că trebuie sămi iau rămas bun și de la ajutorul neprețuit al bătrânului călugăr. Din această desnădejde, însă, m-a scos tot
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
atunci când mă dojenește, a devenit o prezență de care nu m-aș mai putea lipsi. De multe ori, citind un înscris, în mintea mea se suprapune peste el acest glas, de parcă înșiși voievozii mi-ar vorbi...Cu gândul la bătrân, răscolesc mai departe...Și parcă Dumnezeu le rânduiește așa: după un Aron Vodă supranumit „Tiranul”, în scaunul Moldovei vine pașnicul Ieremia Movilă. Printre primele lui acte de danie este și cel prin care, la 18 ianuarie 1596 (7104), întărește mănăstirii Galata
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
și altele...” Cum ar fi? „Dragostea!” Dragostea? Nu prea pricep. „Nu-i greu deloc de priceput. Eu am în vedere dragostea față de trecutul neamului din care te tragi și ne tragem.” După acest scurt dialog cu bătrânul călugăr, încep să răscolesc și mai cu sârg hârțoagele prăfuite de pe rafuri... Printre ele găsesc un act din 13 mai 1629 (7137), în care este vorba de un diac domnesc. Citesc și simt că mă trec fiorii la cele spuse de Miron Barnovschi voievod
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cu mare mirare. Pe Iane Hadâmbul l-am mai întâlnit noi prin cele terfeloage, dar despre schitul ctitorit de el abia acum aflăm. „Chiar așa. L-am mai întâlnit, dar nu în calitate de ctitor, ci numai de dregător domnesc”. Continui să răscolesc în grămada de acte din fața mea, dar un gând nu-mi dă pace: „Bătrânul acesta prea le știe pe toate și nu mă lasă să greșesc cumva, ferita sfântului. Îmi atrage hojma atenția asupra fiecărui act important și mă face
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
părinte. Acum îi limpede. Istoria nu trebuie să greșească. Doar oamenii... După această convorbire lămuritoare, mi-am pus în gând să-mi trag sufletul. Însă actele clituite în jurul meu nu-mi dădeau pace. Mă chemau parcă. Am continuat să le răscolesc. După un timp, bag de seamă că numele lui Gheorghe Duca începe să apară din ce în ce mai des, în calitate de cumpărător de vii. În zapisul de la 13 octombrie 1662 (7171) se spune: „Adică eu, Ilisafta călugărița, scriem și mărturisescu...cu cestu zapis al
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
nu se aflau lângă biserica Trei Ierarhi, ci undeva, mai jos de Mitropolie. „ Chiar dacă vodă nu spune pe nume uliții, tu ai ghicit locul.” O undă de fală mi-a încălzit sufletul la auzul cuvintelor călugărului. Am continuat totuși să răscolesc prin actele de pe masă și să le citesc pe nerăsuflate, până când unul mi-a atras atenția în mod deosebit. Când am terminat de citit, l-am făcut atent pe bătrân: Sfințite părinte, am în față o carte a lui Iliaș
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
a dispărut mai repede decât și-a slobozit glasul...” Cu bătrânul era altceva. Îl simțeam mereu în preajma mea și îl vedeam parcă aievea... Am rămas în așteptare, fără să-mi dau seama ce anume aștept...Din obișnuință, în acest timp răscolesc vraful de acte din față. După un timp, o mișcare din apropiere îmi atarge atenția. Privesc într-acolo, surprins...Din umbră se desprinde întâi...chipul bătrânului, care mă învăluie într-o privire caldă... Îndată îi văd și mâinile. Poartă două
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Cetățuia lui, ci înaintea Zlataustului a existat o altă biserică, ctitorită de Ștefan Tomșa I, domnitor al Moldovei între anii 1563-1564.” Nici nu știu cum să-ți mulțumesc, părinte, pentru că mi-ai înlăturat îndoielile. „Lasă asta și hai mai bine să mai răscolim prin cele hârțoage, pentru că mai multă mulțămire voi avea când am să te văd pe tine bucuros de noutățile aflate.” Să mergem mai departe, părinte - i-am răspuns eu, punând mâna pe alte hârțoage. Nu a fost nevoie să răscolesc
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
răscolim prin cele hârțoage, pentru că mai multă mulțămire voi avea când am să te văd pe tine bucuros de noutățile aflate.” Să mergem mai departe, părinte - i-am răspuns eu, punând mâna pe alte hârțoage. Nu a fost nevoie să răscolesc, pentru că am revenit la același ispisoc din 2 august 1685 (7193) al lui Constantin Cantemir voievod, unde citesc mai departe: „...Adică domniia mea m-am milostivit de am dat ș-am întărit la sfânta mănăstire la Sventi Ioan...care iaste
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]