3,256 matches
-
Văzând așa m-am hotărât să închiriez o femeie. Patroana celei mai de seamă case de randez-vous aflând oe vreau și prețul pe care îl ofer, mi-a pus dinainte un album ca să aleg ce-mi place. Înainte de a-l răsfoi mi-a arătat fotografia unei frumuseți (îi spunea Miss Europa). Am recunoscut-o numaidecât. Nu era alta decât poloneza pe care o căutam. Am recunoscut-o de la prima ochire. Vezi, dragă Doamne, ajunsese cocotă de lux. În definitiv, ce-mi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mari. Și pe urmă, cum zicea Gab. D., duminecă seara, pentru a mă convinge să merg, "vasul acesta e condus de marinari, nu de scriitori"! Bănuiesc că, înainte de a ridica ancora, marinarii își iau toate informațiile despre ce ne așteaptă. Răsfoiesc catalogul (veritabilă carte) în care sunt prezentați participanții la croazieră. Am fost grupați pe țări și, în dreptul numelui fiecăruia, se găsesc câteva date biobibliografice, precum și o fotografie. Văd că Sorin Preda a trimis, în loc de o poză, o amprentă! Editorii catalogului
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nu s-a lăsat așteptat, ci a venit repede și răspicat: „Cine sunt eu ai să afli la timpul potrivit. Acum nu-ți pot spune decât faptul că eu țin rânduiala acustui nesfârșit șir de hârțoage pe care le vei răsfoi rând pe rând. Nimic nu este întâmplător pe lumea asta. Așa că nici întâlnirea noastră nu este întâmplătoare...Și pentru că Dumnezeu ți-a hărăzit norocul aceasta, trebuie să te folosești de el și ajutorul nu-ți va lipsi...” În timp ce mă întrebam
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
m-am trezit eu întrebându-mă. Și tot eu mi-am răspuns: „Poate Aron vodă se afla în bivuac la Țuțora. Și pentru că nu am găsit altă explicație, m-am mulțumit cu această presupunere. După ce mi-am liniștit gândurile, am răsfoit mai departe și am dat peste hrisovul în care Aron vodă pomenește despre ctitoria sa de la 1594 din Țarina Iașilor: „Iată eu,...Aron voievod...domnul Țării Moldovei...am dat...sfintei noastre mănăstiri...două moșii...Rânzești și Averești,...care închinări vor
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
mănăstirii care-i poartă numele, pare a fi adevărată.” Am luat aminte la faptul că bătrânul călugăr se află mereu în preajma mea, chiar dacă nu-l văd. Asta mi-a dat mai multă încredere și am pornit la treabă cu avânt. Răsfoiesc cu grăbire hrisoavele din fața mea și, în sfârșit, citesc: „Io Eremia Moghila voievod...Scriem domnia mea slugii noastre Radul ureadnic din târgul Iașilor. Îți dăm de știre că domniia mea s-a milostivit și iarăși am dat satul Lețcanii slugii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
-i chem. Bucuria era urmarea faptului că aveam în preajma mea mereu asemenea veghetori și sfătuitori. Teama, însă, era firească...Să nu-i pierd, cine știe din ce cauză... O liniște grea s-a lăsat sub bolțile înalte. Doar foșnetul pergamentelor răsfoite de mine mângâiau pereții ce păreau că poartă vremurile în cârcă. Caut mereu în cliturile din fața mea. După un timp, mă opresc la hrisovul de închinare a mănăstirii Galata la Sfântul Mormânt. Închinarea a fost făcută de Radu Mihnea voievod
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ci au fost fără grijă...ci ce le cădea lor pentru hrană din averea și din venitul sfintei mănăstiri, toate le cheltuiau și le risipeau fără grijă...” „A scris Gligorcea, la Iași, în anul 7126 (1618), luna martie 26 zile.” Răsfoiesc mereu actele ce le am în față. În timp ce le citesc, unul mă pune pe gânduri. Atunci, vocea bătrânului mă trezește din nou din visare: „ După felul cum privești, îmi dau seama că te frământă ceva. Care-i baiul?” Tocmai am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Barnovschi voievod.” De o bucată de vreme, dialogul cu bătrânul călugăr - de fapt cu vocea lui - mi-a intrat în obișnuință și nu mi se mai pare ceva ieșit din comun. „Vocea îl reprezintă pe el” - gândeam eu. Continui să răsfoiesc maldărul de acte din fața mea ce par că nu se mai sfârșesc, când vocea bătrânului mă face iar atent: „Tocmai ai lăsat din mână un act care se leagă de cel pe care abia l-ai citit.” Care, sfințite părinte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
este limpede. Dar nu cumva șanțul se chema „hindichiu”? „ Chiar așa se chema. Vezi, îi mai bine să întrebi decât să greșești.” Îmi dau seama că bătrânul e tare grijuliu cu mine și asta mă bucură. În timp ce gândeam la asta, răsfoiesc mai departe. După câtva timp, găsesc un zapis de prin 7177, care spune: „Bătrânii târgului din Iași, armenii...de nimeni siliți și de buna voie...făcut-am acesta al nostru zapis... la mâna Mariei, giupâneasa lui Vasilie negustoriul, precum i-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ai vorbit sfinția ta de două biserici armenești? E adevărat acest lucru? „Este adevărul gol-goluț, dar despre asta, la timpul potrivit...” „Cu alte cuvinte, mă lasă să fierb în zeama mea până să aflu adevărul.” Mă înarmez cu răbdare și răsfoiesc mereu printre hârțoage, cu gândul că odată și odată îmi va spune el povestea bisericilor armenești. Tocmai pe când mă legănam pe aripile acestor gânduri, bătrânul m-a luat din scurt: „Fii cu băgare de seamă, dragule, pentru că tocmai treceai fără
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cu lucrul diavolului...Parcă nu-i prea bine... „Așa erau vremurile, fiule, și este târziu să le judecăm.” Mă închin părerii tale, părinte. Cu gândul la o crâșmă în care un purtător de sutană drege paharul unui înrăit la băutură...răsfoiesc la hârțoage fără încetare. În cele din urmă, găsesc un rezumat după un ispisoc al lui Gheorghe Duca voievod, din 20 octombrie 1670 (7179) - scris la Țuțora - în care se spune că vodă a dăruit mănăstirii sale Cetățuia cinci moruni
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
voievod în hrisovul din 17 februarie 1702 (7210).” Iaca ce spune, părinte: „...am dat aceștii svinte mănăstiri...anume Danco, un hăleșteu ce iaste în hotarul târgului Iașilor, pre Căcaina, di sus de târgu de Iași.” Nu mă opresc din treabă. Răsfoiesc mai departe și bag de seamă că grămăticul Constantin Sevastos, din vremea lui Constantin Cantemir voievod, îmi iese mereu în cale. De această dată, însă, în chip de om care a ajuns la vârsta la care te gândești la vremea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
dea mănăstirii câte doi potronici pentru coșul de piatră, iar cei ce o cară să dea câte patru potronici pentru un coș de piatră. Acum mi se pare că treaba îi lămurită de-a binelea.” După aceasta, am început să răsfoiesc prin teancul de acte pus de bătrân pe masa mea. Unul dintre ele mi-a atras atenția numaidecât. Am citit doar câteva cuvinte, care m-au făcut să-l întreb pe călugăr: Spune-mi, te rog, părinte, ce-i cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
lucru. Așa s-a întâmplat și de această dată. De fapt, cartea de volnicie despre care era vorba a fost dată în urma judecății dintre Moisei Cucoranul și unchiul său Lupașco. În vreme ce eu cătam să dezleg înțelesul cărții de volnicie, bătrânul răsfoia mai departe prin vraful de manuscrise. În clipa următoare, și-a ridicat ochii spre mine, îndemnându-mă din priviri să citesc. N-am întârziat să-i lămuresc curpinsul manuscrisului. Iaca ce spune vodă: „Dat-am carte domnii mele boiariului nostru
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Mika-Le* pictorul nu se ocupa. De altfel, niciodată nu se ocupase de ea în plin aer, ci numai în penumbra atelierului. Acum se dezinteresase complet, dar era din acei ce-și târăsc după ei resturile, în felul în care sfinții răsfoiesc breviarul unor păcate pocăite pentru a nu se înstrăina de prezența conștiinței lor impure. Drăgănescu nu asculta bine ce-i spunea pictorul, îngrijorat să vadă pe Elena instalată. I se păru că se uită spre el, mări pasul, 280 deși
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
decât ceea ce Sfânta Scriptură ne învață, că această vârstă patriarhală reprezintă binecuvântarea biblică de care Dumnezeu v-a făcut părtaș, ca răsplată a lucrării după Voia Sa”. - prof. Gheorghe Clapa; „domnul ION N. Oprea este un adevărat Negruzzi contemporan care, răsfoind și cercetând atent sute de ziare și reviste a reușit să facă un lucru extraordinar de bun prin aceea că pune la dispoziția noastră un material atât de vast și de cuprinzător, care altfel ar fi rămas înmormântat în arhive
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
slab ca un țâr, din când în când apărea vânzătorul de ziare, în gât cu mapa uriașă. Slăbiciunea sa erau copiii cărora le da gologani pentru bomboane. Uneori clienții îl opreau, să ceară revista „Femeia” ori o gazetă. Când cineva răsfoia revista fără s-o cumpere, vânzătorul începea să bombăne : - Ceți trebuie atât să consulți o „Femeie” ? Dă încoa un leu și-o consulți cât vrei. Sub părul ondulat după urechi, fruntea albă, nasul mic și buzele arcuite, ochii senini și
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
marea fiind agitată, valurile se spărgeau de malul stâncos. Eu o ascultam din ce în ce mai uimit. "De ce te uiți așa la mine, Luca?", m-a întrebat. "Te invidiez", i-am mărturisit sincer. La Damasc, văzuse, scrisă pe un pergament vechi, "Cartea morților". Răsfoind-o, se întristase. "M-am gândit că sfârșitul poate veni dintr-o dată, ca apusul soarelui în Africa, și că trebuie să fiu pregătită". La fel de serioasă, a adăugat că Hermes, zeul cu sandale de aur, plecase dintr-o peșteră să vânture
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
puțină vreme după ce am fost mutat de la internat, am descoperit marile biblioteci din București. Mi-am procurat permise și la Biblioteca Academiei și la Biblioteca Universitară și, astfel, după-amiezele mele, goale până atunci, au căpătat un sens. Mi le petreceam răsfoind prin fișiere, uimit de jungla amețitoare a titlurilor, apoi, bineînțeles, în sălile de lectură. Începusem cu romanele lui Alexandre Dumas, cu Cronin, cu Sienkiewicz, și am ajuns la "Eroii" lui Carlyle, singura carte pe care mi-a recomandat-o "unchiul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să mă ocup personal de concedierea acestor haimanale: Albinețu și tovarășii lui?! — Darling, eu cred că Albinețu ăsta s-ar putea să fie un om periculos... Arhitectul la modă făgădui să termine casa la toamnă. Susan Își petrecea toată ziua răsfoind reviste despre locuințe și grădini, oprindu-se Îndeosebi la paginile cu decorații interioare. Pe toate mesele din palat stăteau mormane de reviste și cărți: El mueble espanol, House and Garden, El mueble en Francia en el siglo XVIII, Gardening și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
oprindu-se Îndeosebi la paginile cu decorații interioare. Pe toate mesele din palat stăteau mormane de reviste și cărți: El mueble espanol, House and Garden, El mueble en Francia en el siglo XVIII, Gardening și multe altele pe care le răsfoia zilnic, așteptînd sosirea lui Juan Lucas ca să ia o gustare Împreună, În fiecare zi Îi venea cîte o idee nouă; adevărul e că Îi veneau atîtea idei, Încît nici măcar nu-l mai consulta pe arhitect, nu fiindcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aștepta să vină Daniel cu ceșcuța de cafea fierbinte, din care sorbea vreo două-trei Înghițituri, pentru a evita senzația de slăbiciune de la ora unsprezece despre care citise În fugă un afiș de publicitate plimbîndu-se prin Paris. Așezată pe sofa și răsfoind reviste de locuințe și mobile, Își omora timpul pe care Juan Lucas și-l petrecea la birou, sau la golf, sau la vreun bar unde-și dăduse Întîlnire cu Luis Martin Romero. De aceea, cînd sosea, avea Întotdeauna pregătită pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la școală cu magnetofoane de zece kile, puneau muzică și dansau în ora de franceză... Garsonelul, profesorul nostru țăcănit, le aduna pe fete-n jurul lui și le spunea cum se zice la toate por căriile în franțuzește... Vreo doi răsfoiau reviste porno suedeze în fundul clasei... Numai eu, care trăiam doar în lumea cărților, mă apucam și trân team pe tablă vreun citat din Camus sau din T.S. Eliot care se potrivea ca nuca-n perete cu atmo sfera de dezmăț
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
îl atrăgeau) știa că, în antichitate trăise cineva cu numele Epaminonda. Sună frumos și impunător: E-pa-mi-nonda! Majestuos, chiar! Să fi fost vreo regină ori împărăteasă? Sau vreo zeiță? Ar fi vrut preotul să caute în Istoria Antică. Dar nu de răsfoit cărți avea el timp; venirea pe lume a copilului trebuia cinstită cum se cuvine. Așa că acesta era numele sortit pentru el și pace bună! Abia când copilul împlinise o jumătate de an, lui Petru i-a căzut în mână o
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
am fi putut revedea. Seara, am coborât în port, care era aproape pustiu. Am servit o cafea turcească și m-am întors apoi, închipuindu-mă ca de obicei în micul meu dormitor. Aveam aici multe cărți și albume. Le-am răsfoit pe rând, dar nu m-am oprit asupra niciuneia dintre ele. Cerul era plin de stele, iar eu mă gândeam la Costash care zicea că poate comunica cu alte planete, întrebându-mă dacă folosește engleza, greaca sau franceza ca limbă
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]