2,134 matches
-
a ne mustra, atunci când facem fapte rele, sau de a ne bucura, atunci când facem fapte bune; numai o astfel de conștiință poate produce revelații și Îndreptări spectaculoase de sine, uneori de ultim moment, asemănătoare, de exemplu, celor realizate de tâlharul răstignit pe cruce, alături de Iisus, care și-a recunoscut nemernicia existenței sale În ultima clipă și a cerut cu umilință iertare Domnului). Μ Oricât am dori să fim de independenți, nu putem evita totuși situația de a fi exponenți ai simțului
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
permanente țin aici de formă: "Acum mi-au rămas doar cicatricele/ și s-a făcut deodată atâta liniște/ încât pot să le număr." Poeta însă așteaptă în veșnicie pe mult visatul călător menit să-i alunge singurătatea pe care este răstignită cu palide cuie de lacrimi. Nina Cassian este o poetă a iubirii și a morții, a rațiunii, a credinței în "viața de dincolo a poemului". Cu "O suită de poeme" ne propune "Quasi una fantezia...", vis de copilărie incluzând fosforescența
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pământului cum apărură urmărite din spate de însuși lucrul în sine?". În "Imnele bucuriei" cunoașterea poetică devine posibilă și exercitarea ei necesită din nou învestire cu har: "Și bolta uriașă a acestui falnic crin/ Pe crucea gurii mele să fie răstignită/ În graiul meu să fie picurat/ Cutremurul și frica fericită./ Între puhoaiele acestui necuprins/ Ce se rostesc departe în tăcere/ sa fiu cu fulgeru-nflorit/ Ce plămădește în deșert putere. Prea bucuros fiind, poetul dărui/ Valul de aur ce-i bătea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
din ea.". "Tehnica scamatorului" care scoate obiecte imprevizibile în volumul "Tușiți" este înlocuită cu tonul reținut și crește relativ doza de ambiguitate și de gravitate. Într-un poem fără titlu, viața capătă schema calvarului: În acest timp Isus e batjocorit,/ Răstignit,/ Pus să se foiască pe cruce" este silit să bea otravă și cu cât coborâm în istorie, "Apa curge tot mai murdară/ Istoria își urmează cursul ei/ Iar Pilat din Pont continuă să-și spele/ Cu satisfacție tot mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
niște simple formule de șoc. "Chiar și această inocentă încercare de a speria sau de a scandaliza pe cititorul conformist dezvăluie la Adrian Păunescu minulescianismul structural..." "Smulgerea din părinți" este dureroasă: Și iată-i mai reci ca portretele,/ Cu frunți răstignite pe puls!/ îi doare auzul și pletele/ Și trupul din care ne-am smuls". Ideea blagiană a unei vieți netrăite a strămoșilor, întrupată într-o altă existență, apare la Păunescu într-un fel de paralelism alimentat de dinamica celor două
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
care cercetează, analizează și discută totul, chiar și pe Dumnezeu”. „Știința - va insista el ceva mai încolo - e în toate drepturile ei să te adune - din scrisori, din mărturii, din carnetul în care ți-ai notat cheltuielile! - și să te răstignească pe masa ei de studii”. (Opere, 6, p. 115-116) Stimulatoare, afirmațiile acestea nu se potriveau, însă, prin ton, cu moderația, ca să nu zic cu rezerva mea. Eu cred mai mult în puterea de evocare decît în „știință” (teorie), care - mi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
conștiință ardentă a camuflării sacrului în banalitatea cotidiană, căci pentru Marius Chelaru a exista presupune a căuta și a revela misterul imuabil, sensurile adânci ale lumii esențelor, încă ocultate în oglinzile înșelătoare ale lumii: În rest/ ard ca o flacără răstignită între două poezii nescrise,/ numai Dumnezeu există/ simt mâna lui pe ceafa mea acoperită cu hârtie albă nescrisă/ degetele mele se rătăcesc în pădurile din inima Lui/. Un creion bont cu vârf din coarne de cerb mă desenează pe Carte
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și de sânge./ Iau apă în căuș și îmi privesc chipul/ înainte de a mi-l sorbi strig:/ acesta nu sunt eu și aceasta nu este fața mea/(...)/ Văd câini vagabonzi/ cum se învârt în fața bisericii seara./ Și ling crucea celui răstignit sub măslini înroșiți/ îmi acopăr cu mâinile fața și strig:/ acesta nu sunt eu și aceasta nu este fața mea" (Peregrinări). În următoarele cărți ale lui Nichita Danilov (Câmp negru, Editura Cartea Românească, București, 1982; Arlechini la marginea câmpului, Editura
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la persoana întâi din Agenția... , elegii boppardiene și triunghiuri cu pupila albastră din volumul cu același titlu, descripția urmărește de regulă resturile acestuia într-un univers maculat chiar atunci când e lipsit de prezența umanului: "în cetatea de cuarț/ toamna a răstignit/ răsăritul/ până i s-au nisipit falangele/ izvorâtor cearcăn de lumină/ îmbrățișează somnul canarului/ nerostită poveste a nestatorniciei,/ tăvălugul fluxului/ îți adulmecă sarea/ înrourată pe trup". Când actantul uman își face simțită prezența sau chiar evoluează fizic în peisajul contaminat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o serie de egografii ale diferitelor vârste poetice și biografice, adesea îngemănate. Mai bine golan din Triunghiuri..., bunăoară, este și o solemnă questa identitară, și o complicată aventură a redescoperirii poemului perfect, pierdut odinioară, cu excepția unui distih splendid ("Și-a răstignit vecia în ochiul meu ateu/ Și-i singur, fără mine, în ceruri, Dumnezeu"), Balada petalei de roză (adâncul blasfemiei) din același op recompune, din perspectiva adultului aflat la o vârstă a limitei, portretul unui tânăr din stirpea romantică a marilor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o formă de sacralitate pură. O Parabolă din Fiul lui Eros și alte poezii dezvăluie același sens de profunzime al texturii erotice marca Horia Zilieru: "Un mare amant un fluture boem/ eu l-am adus la dreaptă judecată/ să-l răstignești și smirna lui curată/ din craniul cât clopotnița s-o bem.// Nu râde nu de zdrențele de foc./ Prin sângele de aur mai scânteie/ în oboseală sânii de femeie/ și venele albastre nenoroc.// În el m-am ospătat și am
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tradiții arhaice. Numele simbolic al satului poate sugera blestemul vieții trăite în pripă, sfârșită brutal, la netimp (prin sinuciderea Anei, prin moartea copilului, prin uciderea lui Ion). Timpul în care ființează această lume străjuită de crucea strâmbă pe care e răstignit un Hristos de tinichea ruginită e o durată bivalentă. Prezentul etern este durata în care ființează satul ca matrice existențială, în vreme ce timpul fragmentar (durata diegetică evocă anii 1906- 1909) definește condiția omului: Satul a rămas înapoi același, parcă nimic nu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
tradiții arhaice. Numele simbolic al satului poate sugera blestemul vieții trăite în pripă, sfârșite brutal, la netimp (prin sinuciderea Anei, prin moartea copilului, prin uciderea lui Ion). Timpul în care ființează această lume străjuită de crucea strâmbă pe care e răstignit un Hristos de tinichea ruginită e o durată bivalentă. Prezentul etern este durata în care ființează satul ca matrice existen țială, în vreme ce timpul fragmentar (durata diegetică evocă anii 1906- 1909) definește con diția omului: Satul a rămas înapoi același, parcă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
lui Ion este satul Pripas, construit ca un cronotop arhetipal, funcționând ca un spațiu închis, cu un tipar de existență și de gândire statornicit prin tradiții arhaice. Timpul în care ființează această lume străjuită de crucea strâmbă pe care e răstignit un Hristos de tinichea ruginită e o durată bivalentă. Prezentul etern este durata în care fiin țează satul ca matrice existențială, în vreme ce timpul fragmentar (durata diegetică evocă anii 1906- 1909) definește condiția omului: Satul a rămas înapoi același, parcă nimic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
lor de moarte! După ce au pus stăpînire pe Qumran în anul 26 prin acțiunea lui Apolo trimis de Filon, a urmat cearta cu geții și galii, stăpînii și mentorii spirituali ai acestor lăcașe de cult iar în anul 30 îl răstignesc pe Ili, Marele Preot al geților și conducătorul Frăției Celui Ales din Sarmisetuza. Fanaticii farisei după ce s-au înstăpînit pe Qumran, au uzurpat și titlul de mare preot iar scrierile esene au fost unele iudaizate iar altele înlocuite cu cele
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
o asuprire cruntă atît din partea stăpînilor romani cît și a cămătarilor mozaici. În Iudeea, Frăția zeloților de la Qumran defila cu flamurile tot mai sus iar prozeliții lor numai la conspirații se gîndeau astfel că în anul 50 Alexandru Tiberiu a răstignit pe fii lui Iuda Galileeanul - Iacob și Simon - care instigau pe mozaici că trebuie să se supună numai lui Iahwe, fiind o acțiune fățișă de nesupunere față de puterea romană! Zumzăiala nemulțumirii și conspirației se auzea tot mai puternic din viesparul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
darul ceresc, și s-au făcut părtași Duhului Sfînt, și au gustat cuvîntul cel bun al lui Iahwe și puterea veacului viitor, și care totuși au căzut, este cu neputință să fie înnoiți iarăși și aduși la pocăință, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu și-l dau să fie batjocorit.” Adică, pentru dezmeticire și limpezirea tărtăcuțelor noastre, ilumi- natul ivrit mărturisește cu mintea acasă, că, tot ce a spus și a scris pentru ,,mîntui- rea”, neamului
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
tot pe acolo au încercat iudeii de mai multe ori să-l găbjească. Să ne dumirim, Neamurile au fost prin reprezentanții lor vizitatori tenace în Ierusalim pînă ce iudeii au hotărît să curme această poveste rău mirositoare și l-au răstignit pe Ili care venise să se înfrunte cu ei, ceartă ce a durat patruzeci și două de luni. Ne mai spune Ioan că iudeii au avut doi martori plini de rîvnă care au înfruntat fiara și proorocul mincinos dar au
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
dar au fost învinși și uciși însă Iahwe i-a înviat după trei zile și i-a urcat la ceruri pentru a prooroci împotriva hulitorilor. Acești doi martori pot fi apostolii Apolo și Saul care au triumfat după ce a fost răstignit Ili chiar dacă și de plăsmuirile lor s-a ales praful în confruntarea cu fariseii și saduceii. Să-l citim mai departe pe Ioan: ,,13,11 Apoi am văzut ridicîndu-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
către romani la 1,23, de o asemenea icoană în fața căreia se închinau la Roma atît Neamurile cît și iudeii fără a avea dureri de spate sau foc în rînză. Puiul de căprioară al geților pe care voi l-ați răstignit pentru că aducea lumină în sufletele oamenilor și mulțimile veneau la el să îl asculte, acum îl vedeți prooroc mincinos și slujitor al fiarei. Și nașterea luminii venită din ceruri ca un semn divin pentru renașterea vieții era pentru înțelepciunea căpățînoasă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Domnul Iisus și pe prooroci, pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Elohim și sînt vrăjmașii tuturor oamenilor’’ iar în epistola către galateni nu se laudă ,,cu altceva decît cu crucea Domnului nostru Iisus Hristos prin care lumea este răstignită față de mine și eu față de lume’’, cînd este încolțit și pus în lanțuri de către teocrația mozaică o cotește plin de viclenie și spune că nici usturoi nu a mîncat, nici gura nu-i miroase. În Faptele apostolilor vrea să îi
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
apară noaptea în vis ca să le certe și să le schilodească. Vinerea bărbații nu lucrează la vie, nu găuresc în lemn, nu încep nici un lucru, nu cumpără și nu vând. Vinerea simbolizează ziua zidirii omului, este ziua când s-a răstignit Hristos. Sâmbăta este o zi nefastă, cea mai nenorocoasă din săptămână, având un ceas rău. Sâmbăta nu se începe nicio lucrare și nu se pleacă la drum. Duminica este o zi bună, o zi mult iertătoare.71 Duminica este văzută
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la fereastră și strigă: "Pu hu! Pu Hu!", are să moară cineva: Buha e pasărea morții."275 O altă zburătoare nocturnă, asociată morții, dar și fecundității, liliacul este o încarnare a sufletelor morților, dar are și rol apotropaic, aducând noroc, fiind răstignit pe porțile caselor sau îngropat sub pragurile caselor 276: "Liliacul e făcut din șoarece. Șoarecele ce stă în biserică și roade din nafăra cea sfințită capătă aripi și se face liliac. (...) se face și din nafăra de la Paști, adică din
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
că întreaga Sa Evanghelie este sfântă, că tot ceea ce El ne-a învățat e adevăr veșnic, izvor de lumină, de bunătate, de iubire și de pace. Rugăciunea rostită de Iisus în clipele supreme, atunci când se află între cer și pământ, răstignit pe lemnul crucii, dă lumina strălucitoare a nemărginitei sale iubiri față de oameni și a necuprinsei Sale bunătăți divine prin rugăciunea: “Părinte iartă-le lor, că nu știu ce fac”. Rugăciunea aceasta rostită de Mântuitorul constituie o jertfă sfântă de împăcare a noastră
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Părinte iartă-le lor, că nu știu ce fac”. Rugăciunea aceasta rostită de Mântuitorul constituie o jertfă sfântă de împăcare a noastră cu Dumnezeu; este o rugăciune cutremurătoare, adresată de Fiul către Dumnezeu Tatăl să le ierte păcatele celor care l-au răstignit. Păcatul le-a întunecat mintea așa de mult, încât nu-și mai dau seama ce grozăvie săvârșesc! Oare, dacă Eva ar fi știut ce prăpastie pregătește propriilor fii și-ar fi plecat urechea la șoaptele diavolilor? Oare, dacă Adam ar
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]