2,766 matches
-
ai făcut atât de mică? 31 ianuarie 1960 (duminică) N-am mai scris nimic demult... Un accident stupid m-a deziluzionat. Am zăcut cu piciorul sus și cu nădejdile jos, jos de tot. N-am fost la școală În acest răstimp și am rămas mult În urmă. Șerban a venit la mine și mi-a adus lecțiile de la Dinu: Latină: „Hanibal atacă fără succes o tabără romană“ Rusă: „Cuvinte Înrudite În rusă și română“ Română: „Zburătorul“ Fizică: „Ecuația generală a gazelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a Cazinoului Del Monte, apoi alergară pe lîngă stadionul de curse de ogari, o armată de hamali În uniforme portocalii și pantofi sport după model american. LÎngă stația de tramvai, În Avenue Haig, sutele de pasageri rămaseră tăcuți un scurt răstimp urmărind o decapitare publică. Trupul unui bărbat și al unei femei În haine țărănești vătuite, poate hoți de buzunare sau spioni ai Guomindangului zăceau lîngă platforma stației. Ofițerii chinezi Îșă ștergeau ghetele, În timp ce sîngele curgea În jgheaburile șinelor de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dar o santinelă japoneză se opri să se uite la Jim. Zărise caracterele japoneze de pe emblema de metal pe care Jim o luase din avionul distrus de pe aerodromul Hungjao și pe care o ținea acum la vedere. Tolerîndu-l un scurt răstimp pe acest băiețaș, Își continuă patrularea și, cu vîrful puștii, Îi făcu semn să plece. — Nakajima...! Jim se alătură mulțimii de pietoni care treceau prin punctul de control. După cum bănuise, urmăritorul lui dispăruse printre cerșetoriși hamali care trîndăveau În partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Băltoaca era un canal plin cu apă. A căzut În apa tulbure și a dispărut. Fără să zică nimic. Ca scafandrii. Mamele voastre stau alături pe o bancă și croșetează mileuri. La limita timpului de sufocare prin Înec, sau În răstimpul când Valerică Încearcă să-și transforme urechile În branhii și gura În bolborositor, la unison, cele două mame Îl extrag cu disperare din adâncurile puturoase. După ce tușește, belindu-și ochii mici de porc (e porc de vreme ce ți-a călcat cozonacul), Valerică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Nici prin cap nu-mi trece să fac una ca asta și să-l umilesc În halul ăsta. Chiar atunci Îi auziră pe Phil și pe Sam coborând scările. Nu intrară direct În sufragerie. Se Învârtiră În jurul ușii un scurt răstimp. Deci, l-au auzit pe Phil zicând, nu ți se pare că durerile astea sunt un motiv de Îngrijorare. Ruby schimbă o privire Îngrijorată cu mama ei care nu părea nici pe departe atât de Îngrijorată ca ea. Dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
copleșit de teamă. Am început să respir ținând receptorul pe piept până când numărul nu mi-a apărut clar în memorie. — Alo? N-am răspuns imediat. — Alo... Vocea îi era deja mai mică, căzuse cu câteva tonuri mai jos. În scurtul răstimp de așteptare a bănuit probabil că eu eram cel care telefona. — Ce faci? Trecuse aproape o lună de când nu ne auzeam. — Mă pregătesc să ies. — Cu cine? Nu aveam nici un drept s-o întreb, clătinam din cap dojenindu-mă. Fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu carne, pește, pui și legume, munți de farfurii cu plăcinte colorate ca niște pietre prețioase și torturi cu frișcă. Era câtă mâncare voiam, atât de multă încât aproape credeam că într-o zi va fi de ajuns. În scurtul răstimp pe care l-am petrecut la Marseilles, devenisem un fel de legendă. „Uite-l că vine!“ murmurau voluntarele ca niște porumbițe înfumurate, cu gura mare, încorsetate în rochiile lor negre, când îmi făceam loc cu tava mea de metal în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de scones 1, frișcă și cel puțin 15 cești de ceai. Ed își scoase mâna din apă și-și împleti degetele cu ale mele. Crezi că ai fi dispusă să-ți faci puțină poftă de mâncare mai întâi? În scurtul răstimp de când mă cunoști, am avut eu vreodată nevoie să-mi fac poftă de mâncare? Pe de altă parte... Se făcuse 4:30 până ne-am îmbrăcat și am coborât în grădina de iarnă, unde fusese pusă masa doar pentru noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
în cupa labei lui, vreo zece acadele muiate în scuipat. Dascălul, liniștit, se îndreptă cu ele spre catedră, le răsturnă grămadă lângă călimara cu trei capace și tocul de tinichea, cu care însemna absențele și începu să le mănânce în răstimpuri. La sunetul strident al clopoțelului, am mai putut vedea cum sfărâma între dinții săi galbeni de cal bătrân ultima bomboană. Războiul crâncen dintre noi doi nu a încetat niciodată. Aveam din fericire armistițiul ce se încheie de obicei, odată cu vacanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe scăunel, cu ochii holbați în gol și copiii se jucau de-a prinselea în jurul sicriului. Sufletul meu coborî atunci ușor ca un fulg pe lada calapoadelor, de unde am privit nepăsător către mamă și copii. Pe vremea aceea cunoșteam la răstimpuri numai durerea de măsele. Copilăria fără griji se încheie totdeauna în ziua când, oprit la vitrina unui magazin cu jucării, m-am surprins privind cu nepăsare trenul, calul, biciul și maimuța, fără să mai simt dorința să pun mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de paie, cu plastronul leoarcă de sângele atât de generos risipit „pentru amorul îmbobocit în două inimi tinere”. A fost înmormântat în ziua în care s-a declarat mobilizarea. Ochii rătăciți și măriți de spaimă ai Laurei se opreau în răstimpuri pe chipul meu, ca să-mi ceară sprijin. A greșit, ancorându-și disperarea în omul care nu și-a putut ajuta lui însuși în împrejurările pe care viața le oferă fiecăruia în parte. Când agentul de mașini de scris a răsărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
hămesiți de foame, se strecurau de-a lungul clădirilor negre cu aspect de cazarmă și leșinau pe străzi, istoviți de mizerie. Pe acolo umbla desculț micul Alfons în zdrențe, cu derbedeii mahalalei după el. Noaptea dormea prin canale, iar în răstimpuri scria poezii, sortite bineînțeles să fie înghițite de coșul revistelor de literatură. S-a pomenit între un tată paralitic și o mamă mereu bolnavă, care spăla rufe prin vecini. După moartea părinților, neamurile îl luară sub aripa lor. Trecu prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și Doamna Patanetschek, săltându-și țâțele ca două bășici de porc, umflate. Râdea cu buze vaginale, clănțănind din strungăreți și hohotele îi săltau buricul neastâmpărat și vizibil sub cămașa de muselină. Oprită brusc din râs, ne-a zugrăvit, oftând în răstimpuri, prăbușirea stabilimentului ei celebru altă dată. Ne vorbea mai ales de o fetiță japoneză, cea mai căutată dintre pensionarele ei, care după fiecare împerechere își usca sexul cu o foiță de orez. Omul cu ciocul de aramă mă împinse dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
din lemn subțire, Tinichele negre fără untdelemn. Câteva zile mai târziu, schilodul din mine îmi făcuse cunoscut că mai are de spus o vorbă. El îmi ciocănise inima pe la miezul nopții, trezindu-mă din somnul adânc. - Scrie! Poruncise după un răstimp de veghe, frățiorul alungându-mă din așternut. Fiindcă n-am găsit chibriturile, să-mi aprind lampa și nici măcar creionul, ca să scriu prin întuneric, fătălăul m-a belferit până dis de dimineață. Învățasem pe de rost nocturna lui marină: O bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în care să nu mă vadă și să nu mă audă nimeni. Să schimb macazul ideilor fără să mă concentrez într-una singură, și mai cu seamă că nu scriu. Condeiul înseamnă pentru mine o tortură ades insuportabilă. În distanțatele răstimpuri în care vreau să văd și să aud, scormonesc trecutul, în vreme ce clipa de față îmi alunecă, din gol în gol, ca o cascadă de neliniști. Trupul îmi devine o uzină pentru laminat dureri. Cu temelia măcinată de puhoaiele anilor zvârliți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
școală și cu atât mai puțin în prăvălia de coloniale a mamei, am încercat să-mi îndrept ura inoculată împotriva celor presupuși a avea sânge albastru; e de presupus însă că m-am trezit sfâșiat de o schismă, căci, din răstimpul retragerilor mele mentale în încăperile întunecate ale istoriei germane și până la personajele ei luminoase, îmi păstrasem admirația pentru toți împărații din dinastia Hohenstauffen. Celui de-al doilea Friedrich mi-ar fi plăcut să-i slujesc ca scutier în îndepărtatul Palermo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
apă, Heinrich cel Verde, David Copperfield sau cei trei mușchetari la un loc... Rămâne sub semnul întrebării când anume am extras din biblioteca unui unchi Pe frontul de vest nimic nou. Oare cartea asta mi-a picat în mână în răstimpul meu de așteptare ca voluntar pentru front sau am citit-o în același timp cu Sub furtuni de oțel a lui Ernst Jünger? Un jurnal de război pe care profesorul nostru de germană de la Școala Petri din Hanseplatz ni-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fumătorului de pipă -, în timpul războiului și-n primii ani de pace nefumătorul s-a aflat în avantaj. Prin comerț cu rația lui de țigări și, mai târziu, cu cartela pentru țigări care i se cuvenea, el a fost favorizat - la răstimpuri, pe piața neagră, pentru o „activă“, cum se numeau țigările de fabrică, se oferea un ou -, fumătorul însă nu putea înregistra drept câștig decât plăcerea de scurtă durată, fum cu fum, un viciu de care nu am vrut să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
scriu în continuare la pupitre înalte, fiindcă statul în picioare în fața blocului de modelaj a devenit obișnuință. Mages nu tolera așezatul pe scaun. Până la sfârșitul lui ‘50 am rămas elevul lui. Mai multe fete slabe au fost terminate în acest răstimp, sau par terminate. În timpul acestei ucenicii, în care am refuzat consecvent să duc mai departe, fidel modelelor rotofeie, personajele rubiconde în maniera lui Maillol, unul dintre colegi - era veteranul de război cu ochiul de sticlă - fluiera zi de zi teme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în numele lui. Cine scrie renunță la sine. Numai autoritățile financiare nu vor să admită că existența autorului este o simplă afirmație, așadar o ficțiune nesupusă impozitării. Astfel, trebuie să se admită că de acum îmi vine greu să scotocesc prin răstimpul meu de atunci după fapte palpabile. Fiindcă, așa cum s-a-ntâmplat deja în alte episoade, cineva se bagă tot mereu cu insistență în vorbă de îndată ce vreau să ajung la subiect. Ca erou de roman confirmat oficial, el se prevalează de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a duhovnicului ei, părintele Abramowicz, Îi sustrăsese acesteia un vechi diamant uriaș, un non-pareil care din pricina unei singure tăieturi defectuoase nu era cel mai valoros din lume. Trecuseră douăzeci de ani din noaptea lor de foc, furt și fugă; În răstimp, valul roșu Îi alungase din Imperiul țarilor atât pe marea doamnă jefuită, cât și pe grăjdarul necredincios. Tripla odisee Începuse chiar la graniță: a prințesei, În căutarea pâinii de toate zilele; a lui Goliadkin, În căutarea prințesei, pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
splendida colegă m-a studiat gînditoare, e-adevărat că fusesem Împreună la un concert de muzică simfonică În camera mea Încheiat pe noptieră, dar nu ne mai văzusem de douăzeci de ani, s-o fi gîndit poate că-n acest răstimp Îmi schimbasem obiceiurile, am roșit și-am fost salvat de Mașa care aducea hainele de la garderobă, cînd mi-a pus paltonul În brațe am făcut prezentările ea e soția mea, și m-am scuzat din nou, știi, eu scriu foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un spectacol de tipul „descrie ce vezi“ pentru amanți fugari. Nostim și trist: trucuri vechi luate În derîdere, un monolog pe tema tîrfelor traseiste, care aproape Îl făcu să rîdă... Lynn despre Inez și Bud White. A iubit-o În răstimpuri și mai ales de la distanță, pentru că furia ei era și mai mare decît a lui, Îl secătuia. O noapte din cînd În cînd, atît putea suporta el. Nici un pic de gelozie - așa că propria lui gelozie se amplifica și Îl făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mișcându-se agitat de colo-colo, frângându-și mâinile și trecându-și-le fără rost prin păr, până a observat copiii rămași pe loc, țepeni, o priveau cu încordare, tăcuți. Atunci și-a mușcat buzele, a răsuflat a ușurare după un răstimp, ei bine, o luăm de la capăt sau continuăm, cum vreți - a spus. Rămăseseră, prin urmare, într-o casă imensă trei oameni: o femeie care nu mai era tânără, oricât de energică ar fi fost, împinsă de împrejurări spre treburi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un fel de coridor fără sfârșit în care nu se zărea deloc forța în stare s-o poarte după ea, încăperi din ce în ce mai mici, încât probabil puteau fi desfăcute și așezate una într-alta, ca într-un joc, din ce în ce mai întunecoase, la răstimpuri izbucnind într-o lumină formidabilă, palpitând preț de o clipă, ca o respirație, orbind-o și răspândindu-i-se în creier, mușchi, membre, măruntaie, după care șirul de încăperi se desfășura mai departe, mereu mai întunecoase, toate cu un miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]