2,083 matches
-
plină cu cânepă. Tresări. Dar mama, mama o să-l recunoască? Se liniști pe loc. Cum să nu, o mamă nu-și uită niciodată copilul. Ea cum o mai fi? Sănătoasă, sau spetită de muncile grele, fără ajutorul lui în gospodărie? Răsuflă ușurat, doar îi rămăseseră surorile acasă și era convins, o femeie este mai de folos decât un bărbat. Înțelesese asta în timpul absenței, din cauza prizonieratului, a tatălui său, revenit acasă pe când el avea opt ani. Se apropie de biserica mare
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
-o s-o mai păzească ziua? - Da’ las-o-ncolo de grădină, măi Gheorghe, că nu ne-om îmbogăți noi de pe urma ei! Altceva mă frământă. Dacă pleacă la Iași, va avea nevoie de bani mulți. După ce se gândi o clipă, răsuflă greu: Da’ n-om fi nici noi chiar așa calici! - Nu Evdochio, însă eu mă gândesc la gospodăria noastră. Mama îi pregăti o legătură din pânză de casă, cu două rânduri de schimburi, mâncare și 150 de lei de cheltuială
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
porni iar la drum, gândindu-se la zilele grele pe care le trăia, dar și la dezastrul prin care trecea țara. Îngrijorat întoarse capul. Din spate, se auzea un cal venind la trap. Poate pentru prima dată după multă vreme, răsuflă ușurat. Călărețul era soldatul din Bârlad, care în timp ce sătenii împărțeau prada, profitase de preocuparea lor intensă și reușise să recupereze un cal, dintre cei rechiziționați mai înainte. Îl ascunsese într-o lizieră de pădure și la momentul prielnic i-l
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
de tancuri! - Până la urmă, așa-i la război, mai ales cu această nenorocită de retragere pripită. Îi trecură prin fața ochilor tunurile pe care fusese obligat să le abandoneze, furgonul și lăzile pline. A doua oară în ultimele 24 de ore, răsuflă ușurat, când aproape de podul de la Albița, întâlni o unitate de ostași români care se odihneau de-o parte și de cealaltă a drumului. Majoritatea dormeau cu puștile în bandulieră, cu foile de cort trase peste cap, după drumul istovitor al
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Cum privirea ta îndreptată în sus ar părea să-l bănuiască, chiar să-l contemple, ai gîndi că și el face același lucru... Pretenție de reciprocitate de la vierme la stea! Așa s-a născut "supranaturalul" și credința. Strămoșul tău a răsuflat ușurat; pusese ordine și "sus", angajînd iluzoriu pe "acel cineva" care să-l aibă în grijă. Cum nu spunea nimic, am continuat: - De altfel, utilizarea rațională a focului a dus la micșorarea barierelor nopții și a dat înaintașilor tăi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
Vântul, purtând parfumul furat de la floarea caisului din grădinița din fața cerdacului, l-a Întâmpinat pe Gruia În acea dimineață cu mare generozitate. Un cer limpede și deschis spre Înalturi, Întins deasupra dealurilor albastre ale Iașilor, i-a amplificat respirația... A răsuflat adânc, cu aducere aminte de diminețile primăverilor de acasă... A zâmbit unei amintiri de când Încă nu știa ce sunt aceia pantaloni... Aducerea aminte Îi juca aievea În fața ochilor... Era o dimineață de primăvară ca asta... Mama Maranda a plecat la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
această tânguire a doctorului Gruia, profesorul a rămas pe gânduri. Peste câteva clipe, a dat glas unei idei: ― Mă gândesc, totuși, să apelez la rector. El este un om Înțelegător... Ia să vedem dacă avem noroc. A ridicat receptorul și, răsuflând adânc, a apelat centrala. ― Bună dimineața. Sunt profesorul Hliboceanu. Te rog să-mi faci legătura cu domnul rector.. Peste câteva minute, care doctorului Gruia i s au părut că se rostogolesc ca niște pietre de moară, a sunat telefonul. ― Mulțumesc
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sau pe alții. Toți aveau să mi atragă atenția asupra cine știe cărui fapt... Și ce părea ieșit din comun era plăcerea lor diabolică de a mă amenința În fel și chip... Când Gruia a reușit să sfârșească povestea, profesorul Hliboceanu a răsuflat din greu, ca și cum el ar fi suportat acea prigoană. ― Până aici, totul e clar. Întrebarea firească care se pune este: ce mai vor de la tine? ― Dacă, pe lângă Gruia, adăugați și numele de familie, Toaibă, atunci se pare că lucrurile se
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
securistul e pe mâini bune. Acum, du-te și te odihnește măcar un ceas. Pe urmă, om mai vedea noi... ― Așa voi face, domnule profesor. După plecarea lui Gruia, profesorul s-a așezat În unul din fotoliile din fața biroului său, răsuflând adânc. Se simțea obosit. „Cum să mă fi dus eu În fața securistului după un asemenea efort?” - gândea profesorul, când a sunat telefonul: ― Alo! Sunt eu, profesorul Tacitu. Am sunat să vă Întreb cum vă simțiți după o intervenție atât de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
găsit, dragii noștri. Să vă dei Dumnezău sănătati și voi bună - a vorbit cercetașul, sorbindu-l din priviri pe Tudorel, cu ochii numai lumină. ― Poftiți În casă - i-a invitat Maria, luând-o Înainte. Când s-au văzut Înăuntru, au răsuflat ușurați. ― După ce vă veți Înviora trecând pe la baie, om sta la masă și apoi ne-om ține de cislă - a propus Gruia... Fiindcă Maria era ocupată cu pregătirea mesei pentru musafiri, mama Maranda l-a luat În brațe pe Tudorel
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
două de-ale mele. ― Petrică Staniște - m-am prezentat eu, Întinzându-i mâna... Tata Toader privea la Petrică cu chip plin de lumină și zâmbet cald. Ceilalți din jur, pierduți În labirintul povestirii cu har nemaipomenit a lui Petrică, au răsuflat ușurați parcă... ― Chiar așa s-au petrecut faptele, tată Toadere? - a Întrebat profesorul Hliboceanu. ― Ei. Le mai Înflorești și Petrică. Așa-s eu. La mini mai mult face treaba decât vorba. La cislă se pricep toți. La fapte, mai puțini
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
supraveghează terenul din jurul lor... Mergeau ca la nuntă. „Poate că i-a văzut și Undiță” - speram eu. Când patrula a dispărut după magazii, a apărut ca din pământ și Undiță. Taman În locul unde i-am pierdut urma la plecare. Am răsuflat ușurat... „Unde te-ai ascuns, omule?” - l-am Întrebat eu când a ajuns lângă mine. „Păi <celoveciiă au tranșee În jurul gării și al magaziilor. Întâmplarea face ca șanțul să se apropie mult de magazii. Așa că am mers ca pe bulevard
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Nicu. ― Numai dacă eu mergem În genunchi, că altfel cum să ajungă el cu mâna după gâtul meu? El Îi din cii cari n-o avut ploaie la vremi, ca sî creascî - a răspuns tata Toader râzând. ― Și, după ce a răsuflat de două ori, m-a aburcat pe celălalt umăr și, pas Întins! Înaintea noastră a alergat Undiță, care m-a luat așa cum spuneai tu, Nicule... M-au ajutat cu rândul, până am ajuns la primele răchiți și tufe de lozie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ora la care să se prezinte aici” - i-a ordonat Toader curierului. Ca să limpezească lucrurile, tot Petrică, a lămurit oaspeților ce și cum e cu ordinele militare: ― Chiar dacă ordinele veneau unul după altul și nu-ți lăsau vreme nici să răsufli, trebuia să le execuți. În armată... nu-i loc de vorbe În plus, mai ales În vreme de război. Întâi execuți ordinul primit și pe urmă „ieși la raport”, cum se spune, ca să „te plângi” că nu-i drept ca
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ales În vreme de război. Întâi execuți ordinul primit și pe urmă „ieși la raport”, cum se spune, ca să „te plângi” că nu-i drept ca tu s-o ții hojma tot Într-o misiune!... După acele lămuriri, Petrică a răsuflat de două ori și a luat din nou... comanda: ― Am mâncat și n-am uitat să luăm romul cu noi. Era iarnă doar. Când eram gata, au apărut și cei patru cercetași. „Să trăiți, domn’ sergent” - s-a prezentat Păpădie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mi astup urmele... Când mi-am ridicat privirea, două umbre se apropiau din stânga mea. „E patrula de aseară, care se Întoarce, sau poate e alta?” - m-am Întrebat eu. Urmau cărarea știută. M-am făcut una cu omătul și abia răsuflam. Vorbeau destul de tare, dar, dacă eu nu știam rusește, de unde să-mi dau seama ce sporovăiau ei? Din câte am priceput, nu prea Îi interesau amănuntele din jur. Ar fi pus mâna pe „balalaică” doar dacă dădeau nas În nas
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ritual - cu ale lui Petrică... Și-au plecat privirile clipind des... Era semnul că o lacrimă - cea de nesperată bucurie a revederii - a ieșit din locul ei, unde a zăcut zăvorâtă o viață... După un timp, limpezindu-și privirile, au răsuflat adânc. Părea un oftat, ca un ecou al durerilor și necazurilor suferite acolo... În Infern... ― Sper să nu supăr pe nici unul dintre dragii noștri musafiri, dar din toți cei de față doar Nicu și nenea Mitru Înțeleg și retrăiesc starea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nici rândași nici subalternii dumitale - i-a replicat profesorul Hliboceranu. Cei doi - profesorul și directorul - au ieșit cu un „bună ziua” zdrobit Între dinți... Până la cabinetul directorului nu au schimbat nici un cuvânt. Abia când s-a Închis ușa În spatele lor, au răsuflat odată, ca și cum ar fi reușit să iasă la suprafață dintr-o bulboană... ― Uite prin ce trebuie să trecem dacă nu am dat de pământ cu acel Neica Nimeni de când a apărut În clinică, ca un pui de sturz părăsit, dar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
el. ― Frate Petrică - sau Petrachi, cum Îți spuneam eu acolo... - noi Îți mulțămim pentru că ne-ai Îngăduit să spunem povești și În sara asta, dar Tudorel mi-a șoptit - așa ca Între bărbați - „bunule, hai să lăsăm gazdele să mai răsufle și noi să mergem acasă”... ― Apoi nu ne-om așeza de-a curmezișul, frate Toadere. Mai ales că mâine tot Împreună vom fi. Când au ieșit În curtea „hanului”, i-a năpădit o lumină argintie trimisă de discul unei luni
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Încă netrezit din visare, a pornit pe urmele lui. Abia când a trecut pragul sălii de consiliu și-a dat seama că a intrat „În gura leului”. A avut un moment de oprire a respirației și palpit de inimă. A răsuflat adânc de câteva ori și deodată i s-a părut că a pășit pe alt tărâm... „Uite cum poate să te subjuge o anumită stare emoțională! Te face să te rupi de realitate, plutind doar Într-o lume iluzorie, unde
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În ochii profesorului, unde a Întâlnit lumina Încurajatoare, și a pornit să vorbească... Când a sfârșit, razele soarelui strecurate pe după un colț de perdea arătau deja ora prânzului... Rectorul a propus o pauză de un sfert de ceas... Toți au răsuflat a regăsire de sine. Profesorul Hliboceanu i-a trimis un zâmbet aprobator și plin de Încurajare. „Să nu zic vorbă mare, dar mie Îmi vine să mă prind cu mâinile de torțile cerului și să strig: <bravo prietene! Ține-o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
îi potoli printr-un gest al mâinii. - Doamnă, - spuse el - asemenea remarci stârnesc mânia ofițerilor mei. Prezentați-vă cazul și voi decide ce voi face cu dumneavoastră. Lydia a dat din cap dar observă că nu spusese că era ofensat. Răsuflă ușurată în sinea ei. În mintea ei se conturase acum imaginea acestui bărbat și asta a deprimat-o. De-a lungul întregii istorii, acești conducători naturali fuseseră scuipați de masele mute. Ei aveau voința să conducă sau să moară. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
toate relațiile logice pe care le-am imaginat, dar senzația mea este că civilizația epocii de aur a fost distrusă în timpul primei vizitări. Clane spuse. - Mă bucur că mi-ai arătat asta, dar care e scopul unei asemenea acțiuni? Czinczar răsuflă adânc. Și făcu o a doua mișcare, pentru a para catastrofa sugerată de fiecare acțiune și purtare ale acestui prizonier neobișnuit. Spuse: - Ar fi o gravă eroare, pentru fiecare dintre noi, să ne distrugem armatele. - Ceri îndurare? Asta era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
acolo. N-am mai spus nimic. Prea erau iritați că uitaseră la Iași un nécessaire de toilette. Unde să fi cumpărat de la Tîrgu-Neamț așa ceva? Am plecat cu regret dintr-unul din locurile care răsplăteau, răscumpărau opreliștile traiului ceaușiu, dar am răsuflat ușurată cînd s-au dus, în fine, la Paris. Antipatia față de Patrick m-a înrăit, s-a revărsat și spre Brăduț. Nu-i vedeam decît "buză-n buză", ca pe meduzul și meduza din cîntecul scîrbos, Moda Punk. Patrick se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
discret al burgheziei. Ce vin îi ăsta? Sauvignon Blanc. Miroase a pipi de motan pe-un tufiș de coacăz. Am presupus întîi că se temea de spectacol, de comedie, dar motivul bosumflării era altul. Mi l-a spus. O să se răsufle. Ce? Hai, mă Dana! O să afle șeful că Lucian a scos din muzeul teatrului jobenul. Aha. Unde Fluturel e custode, am înțeles. Jobenul devenise foarte problematic. Sigur o povestești tu cuiva, știu eu pe unde. Într-un roman, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]