2,464 matches
-
L-am auzit, Jim... Basie se uită Încruntat la Jim, de parcă l-ar fi făcut răspunzîtor pentru tot vacarmul acela. Piloții aceia filipinezi or fi urmat școala de zbor În Insula Coney. — Filipinezi? Jim Își controlă În cele din urmă răsuflarea. Au fost cu adevărat piloți filipinezi? — Unii dintre ei, Jim. SÎnt cîteva aripi care operează Împreună cu unitatea MacArthur. Restul sînt vechi Tigri Zburători cu baza la Chungking. Basie clătină din cap cu Înțelepțiune, uitîndu-se la Jim ca să se asigure că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
camioane japoneze și artilerie de cîmp care se Îndreptau spre oraș. Zgomotul chinuit al motoarelor lor străbătea Întinderile nepăsătoare. Jim mergea În fruntea convoiului Încercînd să-i asculte pe bărbații și pe femeile din spatele lui. Tot ce putea auzi era răsuflarea lor, de parcă experiența libertății Îi lăsase fără glas. Jim Își ignoră propria respirație zgomotoasă. În ciuda muncilor necontenite pe care le Îndeplinise În lagăr, nu știa cum e să mergi tîrÎndu-ți picioarele și Împovărat de o cutie de lemn. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mult de trei pași, un bărbat căzu și fu lăsat pe pista de zgură. Jim ascultă vocile japonezilor apropiindu-se, Înăbușite de măștile de pe fețele lor, și Îl auzi pe sergent Înecîndu-se și scuipînd. Un soldat Îngenunche lîngă el, cu răsuflarea aspră și obosită șuierînd sub mască. MÎini puternice trecură peste pieptul și șoldurile lui Jim, pipăindu-i buzunarele. Brusc, Îi traseră pantofii din picioare, apoi Îi aruncară pe pista de zgură. Jim stătea culcat, fără să se miște, În timp ce focurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
chip nedeslușit, cu nasul și bărbia fără oase. Pielea lui cenușie și Încheieturile proeminente ale mîinilor Îi sugerau lui Jim că pilotul era elev de școală și era la fel de Înfometat ca și el. Doar oftatul lui gutural era scos de răsuflarea unui bărbat matur, de parcă, alăturîndu-se unei unități kamikaze, i se dăduseră gîtlejul și plămînii unui pilot mai vîrstnic. — ...Uf... Îl văzuse pe Jim șezînd la coada avionului și, cîteva secunde, se uită la el printre urzici. Apoi se răsuci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ghemui lîngă marginea craterului bombei, ascunzîndu-se prin tufele de orez sălbatic. Apăru un al doilea soldat japonez. Era neînarmat, dar mai purta Încă harnașamentele și pungile de muniție. Alerga de-a lungul taluzului canalului și se opri să-și tragă răsuflarea lîngă pînza roșie a parașutei. Se Întoarse să se uite peste umăr, iar Jim recunoscu fața umflată, de tuberculos, a soldatului Kimura. Un grup de bărbați europeni Îl urmăreau de-a lungul taluzului, cu bastoane de bambus În mînă. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
el! O să primim aici pe toți care au un Packard...? — În regulă, locotenente. Întinde-o băiete. Ești șmecher. Jim Încercă să țină poarta deschisă cu pantoful de golf, dar locotenentul Price Îl lovi În piept cu un pumn bandajat. Cu răsuflarea tăiată, Jim căzu În șezut, pe jos, În fața chinezilor care priveau. Ținu bine cutia Spam și cartușul de Chesterfield, dar cele șase reviste Reader’s Digest de sub cămașă căzură pe iarbă și fură imediat Înhățate de țărănci. Femeile mărunte, Înfometate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ea. Cum este blondă și frumoasă. Undeva departe scafandrii mișcându-se În apa murdară a porturilor. Pe lângă burțile vapoarelor pline. Cu bunătăți. Sudează fisuri. Înăuntru, În costum, mirosul trupului amestecat cu mirosul de cauciuc și de rugină și peste ele răsuflarea de ceapă a scafandrului. Ninge și peste ape. Afară este o noapte grea de smoală. Albul se stinge În negru. Dimineața În pomul tău de iarnă strălucesc sărace globurile. Au cumpărat până la urmă un brad pricăjit pe care l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Din acela care se dă pe bube la spital. Despre atom și bomba atomică ai citit În revista „Știință și tehnică” și acolo era o poză cu un laborator și niște eprubete. Deci, practic, ai descoperit atom. Descoperirea Îți taie răsuflarea și te duci la Oprescu dar nu poți intra la el. Mama lui Oprescu este croitoreasă, ea face șorțuri, capoate și cămăși pentru vecine și clienți, mașina de cusut se află În prima cameră care este și bucătărie, iar Oprescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
bucurie sau Încercarea de a descoperi lumea În strigătul acestui copil. Întinde mâna spre urechile aduse pe spate ale iepurelui și urlă: Ieee-puuuu-reeeeeee! Și ronțăie copilul la știuletele de porumb fiert. Îi strigă numele de iepure de la doar câțiva centimetri. Răsuflare de om peste răsuflare de animal, urlet disperat de iubire. Precum odinioară, Rodrigo de Triana, urcat pe catarg, zărind țărmul, descoperind America. Iepurele, și el un iepure acolo, Într-o țară a Făgăduinței. Iubit de un copil. „La pasarelă scândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a descoperi lumea În strigătul acestui copil. Întinde mâna spre urechile aduse pe spate ale iepurelui și urlă: Ieee-puuuu-reeeeeee! Și ronțăie copilul la știuletele de porumb fiert. Îi strigă numele de iepure de la doar câțiva centimetri. Răsuflare de om peste răsuflare de animal, urlet disperat de iubire. Precum odinioară, Rodrigo de Triana, urcat pe catarg, zărind țărmul, descoperind America. Iepurele, și el un iepure acolo, Într-o țară a Făgăduinței. Iubit de un copil. „La pasarelă scândurile e putrede”. Toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nu se poate, având În vedere că tocmai am trăit cele mai umilitoare douăzeci de minute din viață. — Doamne, dar ce-ai pățit? —OK - știi că aveam programare azi pentru vizita mea anuală la ginecolog ... Lui Fi i se tăie răsuflarea: —Christoase, ginecologul tău s-a dat la tine. — Nu. — A, gata, mi-am adus aminte - ginecologul tău e femeie. Făcu o pauză. —Aoleu! Ea s-a dat la tine! — Nu, nu n-are nici o legătură - dar din Întâmplare doctorița Anderson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cuminte și n-o supăra pe mami până mă Întorc. Ben dădu din cap că „da“ și sări la tatăl lui cu sabia. Saul Îi răspunse prefăcându-se extrem de bine că e rănit mortal - cu ochii cruciș și o ultimă răsuflare disperată - care-i făcu pe toți să râdă isteric. După ce plecă Saul, cele două femei se așezară la cafea. Ben se apucă din nouă să facă ouă verzi și șuncă. Apoi plictisindu-se, se urcă la Fi În brațe, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
total relaxată cu el. Parcă-l știu de-o viață... — Și e incredibil de sexy. —Și asta, zâmbi Ruby. Povesti că abia dacă adormise noaptea trecută, retrăind iar și iar scena primului sărut. —A fost sublim, chiar mi-a tăiat răsuflarea. Nu m-am simțit niciodată așa când mă sărutam cu Matt - nici măcar la Început. —Asta pentru că Matt nu era ginecolog. Îți spun eu, ginecologii sunt amanți buni. Așteaptă numai. Când treceți la fapte mai mari o să fie genial. Ești așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
culc, nu am chef de nimeni, de nimic. — N-ați găsit pe nimeni? — Nu. În spatele ei se află șemineul gol și negru ca o gură fără dinți. O prind de braț și o țintuiesc pe loc. Respiră cu gura deschisă. Răsuflarea ei e una de șoarece. În apropierea aceea neașteptată chipul i se deformează. Ochii încercănați sunt imenși, se zbat între gene ca două insecte prizoniere. Îi sucesc brațul. Este atât de străină și atât de aproape de mine. Mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
reobișnuiesc cu bărbatul pe care credeam că îl cunosc și care se pierduse într-un pahar de vodcă la o mizerabilă chemare, topindu-se ca și cuburile acelea murdare de gheață. Mi-am apropiat mâna de gură să-mi miros răsuflarea. Nu, nu mirosea a alcool. — Ciao, iubitule. Elsa își lăsă mâna pe umărul meu. M-am întors și am sărutat-o imediat. Sărutarea mea căzu rău, fără să nimerească buzele. Era în cămașa din pânză topită, sub țesătura căreia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
petece colorate i se lovea de picioare. Trebuia să plec. Se oprise într-un con de umbră. Puse jos una din plase și-și atinse ceafa încălzită, își dădu la o parte părul albicios. Am rămas să prind gestul acela, răsuflarea cefei lipicioase. Nu băusem, stomacul era în ordine, mintea lucidă... și exact în luciditatea aceea, cu stomacul în ordine, eu o doream. Nu mai aveam încredere în mine însumi, pentru că în chiar momentul în care o priveam, îmi pierdeam orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
M-am întors în casă și m-am spălat pe dinți. Ce pot să fac, mireasa mea, în noaptea asta am chef să intru în trupul unei femeiuști, să mă frec de capul ei de rafie. Am chef de o răsuflare caldă, de un câine care îmi linge mâna pe întuneric. Este ultima oară, îți jur în timp ce dormi. Eram pe punctul să o trădez din nou, nu aveam chef să-mi stric seara. Încetul cu încetul, în timp ce părăseam orașul și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
îi zâmbea cu niște dinți ascuțiți și rari ca de pește. Fata avea pe chip semnele unei vieți obtuze care se scurgea încet, iar în urechi niște cercei din plastic. Răspundea privirii spasticului într-un fel care mi-a tăiat răsuflarea. Nu era atentă la mișcările smucite, îl privea în ochi. Îl iubea, pur și simplu îl iubea. Trebuia să mă grăbesc, soarele apusese, Elsa mă aștepta la cină, băusem cel puțin o jumătate de pahar din unul din teribilele aperitive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ușa-fereastră de la birou și am ieșit pe terasă. Am făcut pipi pe plante, privind aburul cald care urca de la pământul domesticit în ghivece. A sunat telefonul și am intrat. — Elsa, tu ești? Nici un răspuns. — Elsa... Apoi, în adâncul receptorului o răsuflare gri pe care o recunosc. Imediat cum am intrat, am strâns-o, am ferecat-o în îmbrățișarea mea. Respira agățată de mine. Am rămas așa nu știu câtă vreme, nemișcați și strânși unul într-altul. — Mi-a fost frică. — De ce? Că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a infectat, s-a umflat. Are un trabuc în mână, iar mâna este prea aproape de fața mea. Și tu ce mai faci? — Trabucul, Manlio ... — Ah, da, scuză-mă, și îndepărtează puțin trabucul. — Trebuie să-ți vorbesc. Mă privește și pufnește, răsuflarea îi este urât mirositoare. — Ai o față de zombi, ce s-a întâmplat? — Au sosit pastele. La masă nu ascult pe nimeni, mănânc, mă uit în farfurie și înfig furculița, beau un pahar de vin, mă întind spre supieră și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
gâtul meu, cu buzele și nasul ude. Nu mă părăsi. O mângâi pe obraz, dar mâinile îmi sunt rigide, sunt ca niște labe. Respiră pe mine, mă sărută. Gura îi miroase ciudat, a rumeguș, a stomac deranjat. O opresc, opresc răsuflarea aceea care mă scârbește. — Spune-mi că mă iubești. — Termină! Dar își pierduse orice urmă de control. — Nu, nu termin... Se agită pe scaun, sughite. Se aud pași pe scară. Un băiat intră la toaletă, un școlar cu ghiozdanul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mici urâțenii, câteva fire de păr pe barbă, degetul mic strâmb, două dungi pe gât. Se întorsese sub mizerabila ei calotă, iar eu puteam s-o privesc așa, fără nici un sentiment, fărâmițându-i lipsa de armonie. Îi simțeam din nou răsuflarea neplăcută... provenea de la un corp macerat, ca răsuflarea bolnavilor atunci când se trezesc după anestezie. Telefonul nu era scos din priză, funcționa, îmi spusese un telefonist cu vocea metalică, dar ea nu răspundea. Poate era acasă, lăsând sunetele să planeze deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
degetul mic strâmb, două dungi pe gât. Se întorsese sub mizerabila ei calotă, iar eu puteam s-o privesc așa, fără nici un sentiment, fărâmițându-i lipsa de armonie. Îi simțeam din nou răsuflarea neplăcută... provenea de la un corp macerat, ca răsuflarea bolnavilor atunci când se trezesc după anestezie. Telefonul nu era scos din priză, funcționa, îmi spusese un telefonist cu vocea metalică, dar ea nu răspundea. Poate era acasă, lăsând sunetele să planeze deasupra corpului ei ghemuit, să intre în ea, zgâlțâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nu mai simți frica în spatele tău, unde cineva ar putea să vină, să te lovească și să te facă de rușine. Ești un vierme de carne, aflat la adăpost în trupul pe care îl iubești. Suntem iarăși noi în amurgul răsuflărilor. Noi care nu vom rămâne, care vom muri așa cum totul moare. Apoi se face întuneric cu adevărat și apa este cu adevărat enorm de multă. Unde vom merge? Ce destin? Ce cameră ne va primi acum? Nu trebuia să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
spuse unde. Era nemișcată pe pernă, nu mai era vie, dar nu era încă dincolo, suspendată în nelocul care precedă moartea. Chipul i se lărgise, relaxat, privea în sus, acolo unde cineva o aștepta, fără agitație, fără chin. Ultima ei răsuflare a fost un geamăt ușor, de ușurare. Așa a găsit drumul către cer, Angela. Nu te mișca. Mi-am văzut saliva picurând peste ea, îmi era plină gura. N-am abandonat-o nici cu privirile, nici cu răsuflarea. Am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]