2,625 matches
-
Mansfield • Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu • Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov • O.K. Pentru America!, Gheorghe Stan • Picătura de cucută, Paul Eugen Banciu • Privilegiați și năpăstuiți, Arșavir Acterian • Rebecca și Rowena, William Thackeray • Reîntoarcerea fiului la sînul mamei rătăcite, Dumitru Țepeneag • Sărbătoarea nebunilor, Istvan Ráth-Végh • Simptome, Virgil Nemoianu • Trei rîuri și-un ocean de poezie, Valeriu Stancu • Treptele nedesăvîrșirii, Pavel Chihaia • Zece eseuri, Mihai Pricop • Din alchimia unei existente, Viorel Rotilă • Fals jurnal de căpșunar, Mirel Bănică În pregătire
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
să ajungă muritor cu orice chip, Îl Încearcă slava deșartă kenodoxia, ieșirea din sine extasis phrenon care-i aduce exaltarea. Astfel, urmînd o relaționare evagriană putem spune că magul are În momentul alegerii drumului său următoarea constituție energetică: o minte rătăcită nous planomenon -, o poftă Încinsă epithymian ekphlogoumenen și o parte pătimașă agitată-thymon kykomenon-. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Scurtă descriere a mașinăriei de descifrat parabole Sintagma „nemuritor și rece” ar putea fi deslușită mai limpede dacă ne-am aminti de
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
noapte, în locurile unde erau ascunse provizii/ ilegale de vise care poluau și făceau pagube mai importante/ decât marile ploi căzute peste cartierele ce,/ mai apoi, trebuiau renovate din temelii și care,/ devenind de nerecunoscut, își pierdeau treptat locuitorii,/ aceștia, rătăciți, ajungând mereu/ să iasă din oraș și să nu se mai întoarcă niciodată)// anul fusese un câmp întins, o capcană a somnului,/ doar cele câteva poeme aruncau lumini slabe/ pe zăpada ca obrazul unui copil,/ printre ele umbra se subția
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Fugă în haiku ; Numai din gânduri/ Nuntă pe firul ploii / Buchet aruncat" o Nuntă pe firul ploii), iar uneori, în minipoeme explicit erotice, el este redus la o simplă aluzie ("Mi-apari doar veste/ Vom încăpea pe cruce ?/ Doi miri rătăciți" o altă Nuntă pe firul ploii). Resimțind, probabil, impulsul de eliberare din chingile formale, scriitoarea a dovedit că în ultima vreme preferă totuși, în Scrisori pe frunze/ Letters on leaves (Editura Timpul, Iași, 2008) și Altarul de pelin (Editura Cronica
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
timp fericit al speranței, iluziei și amăgirii. În cazul lui Salvatore Quasimodo analiza se concentrează asupra poeziilor: Nopții, Forme de arbori chinuite, Unde morții stau cu ochii deschiși, Valuri de râuri proaspete în somn, Apăstătută, Vânt la Tìndari, În mine rătăcita fiece formă, Bâtlan mort, Insula lui Ulise, pentru a stabili corespondențe cu imagini similare din canturile: Către Angelo Mai, La nunta surorii Paolina, Imn Patriarhilor, Viața solitara, Renașterea la viață, Amintirile, Dragoste și moarte, Cantul nocturn al unui pastor pribeag
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
paletă leopardiană de semnificații și conotații atribuite acestui calificativ, ce numără câte 12 ocurente în poeziile sale și în Canturi. Cu referire la oameni are sensul propriu de necunoscut, anonim (în La Monumentul lui Dante, Brutus cel Tânăr, În mine rătăcita fiece formă, si Mobil al sferelor și al tăcerii). Dacă este asociat unui spațiu, accentuează trăsătură de mister. Alteori exprimă uimirea în fața necunoscutului (Imn Patriarhilor, Catre Angelo Mai, În mine rătăcita fiece formă). Pornind de la această ultimă conotație, Quasimodo plasează
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
La Monumentul lui Dante, Brutus cel Tânăr, În mine rătăcita fiece formă, si Mobil al sferelor și al tăcerii). Dacă este asociat unui spațiu, accentuează trăsătură de mister. Alteori exprimă uimirea în fața necunoscutului (Imn Patriarhilor, Catre Angelo Mai, În mine rătăcita fiece formă). Pornind de la această ultimă conotație, Quasimodo plasează adjectivul amintit în versuri ce abordează tema alienării, a exilului, a suferinței din prezent. Asemenea lui Leopardi, ermeticul detesta lumea contemporană (Îngeri), preferând trecutul și visarea, dorind să evadeze într-un
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
întrevede, în acest poem scris în anii de tăcere a poeziei, speranța niciunei reveniri. I dolci inganni, amintirile, iluziile fericite ale copilăriei se regăsesc și la Quasimodo. În versurile următoare imaginația eului se află sub semnul amăgirilor leopardiene: În mine rătăcita fiece formă, / frumusețe, iubire, din care copilul își scoate / iluzia și apoi tristețea (În mine rătăcita fiece formă, trad. PS).311 Ambii autori utilizează un număr mare de termeni din sfera semantica a pierderii, a dispariției, a îndepărtării: smarrita rătăcita
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
inganni, amintirile, iluziile fericite ale copilăriei se regăsesc și la Quasimodo. În versurile următoare imaginația eului se află sub semnul amăgirilor leopardiene: În mine rătăcita fiece formă, / frumusețe, iubire, din care copilul își scoate / iluzia și apoi tristețea (În mine rătăcita fiece formă, trad. PS).311 Ambii autori utilizează un număr mare de termeni din sfera semantica a pierderii, a dispariției, a îndepărtării: smarrita rătăcita (Quasimodo), dileguar a se pierde, mancar a dispărea (Leopardi), cu referire la forța imaginației infantile de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
rătăcita fiece formă, / frumusețe, iubire, din care copilul își scoate / iluzia și apoi tristețea (În mine rătăcita fiece formă, trad. PS).311 Ambii autori utilizează un număr mare de termeni din sfera semantica a pierderii, a dispariției, a îndepărtării: smarrita rătăcita (Quasimodo), dileguar a se pierde, mancar a dispărea (Leopardi), cu referire la forța imaginației infantile de a percepe realitatea în mod poetic, înfrumusețata prin filtrul iluziilor din vremea inocentei.312 Universul copilăriei astfel perceput, traversează poezia lui Pascoli și ajunge
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Dată fiind familiaritatea ermeticului cu această nu este de mirare că deseori eul poetic din versurile sale percepe viața că pe ceva straniu, îndepărtat care nu îi aparține: O altă viață m-a încătușat: solitara / printre oameni străini (În mine rătăcita orice formă); Alt soare, din care s-a iscat / povara-aceasta de a-mi vorbi-n tăceri (Se auzeau anotimpuri aeriene trecând, trad. MB).369 Înstrăinarea are ca bază o realitate biografica: trăind departe de pământul natal poetul ar fi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
identificat o serie de elemente din sistemul lexematic și stilistic quasimodian, comune atât traducerilor cât și poeziilor.485 Ea a observat, de exemplu, că structura în me, urmată de o formă verbală, este recurenta atât în versurile originale: în mine rătăcita orice formă (titlu în volumul Ape și pământuri), în mine se-nserează (Oboi scufundat), o oboseală s-a lăsat în mine (În antică lumină a mareelor), în mine acum în focul blând (Elegos pentru dansatoarea Cumani), cât și în traduceri: în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
odată spulberata, lasă să se întrezărească silueta morții: Bucuria / e cea dintâi, e prima care zboară. / Rămâne boală, suferință, umbră / geroasei morți (Ultimul cânt al lui Safo, vv. 65-68).505 Și pentru Quasimodo dragostea este izvorul iluziilor adolescentine: În mine rătăcita orice formă, / frumusețe, iubire, din câri copilul își scoate / iluzia și apoi tristețea (În mine rătăcita orice formă, trad. PS).506 Intensitatea sentimentului iubirii este redata prin imagini ce fac parte din sfera semantica a războiului, furtunilor, dezordinilor și răsturnărilor
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Rămâne boală, suferință, umbră / geroasei morți (Ultimul cânt al lui Safo, vv. 65-68).505 Și pentru Quasimodo dragostea este izvorul iluziilor adolescentine: În mine rătăcita orice formă, / frumusețe, iubire, din câri copilul își scoate / iluzia și apoi tristețea (În mine rătăcita orice formă, trad. PS).506 Intensitatea sentimentului iubirii este redata prin imagini ce fac parte din sfera semantica a războiului, furtunilor, dezordinilor și răsturnărilor: De ziua mi-amintesc când prima oara / m-a-ncins iubirea (Prima iubire, vv. 1-2) sau
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ch'è poetico (...) essi soli sono atti a concepire, creare, formare, Zibaldone, 3242-3. Cfr. și Zibaldone, 3241. 309 Se regăsește în Vânt la Tìndari (AT), în Nopții (OS): în piatră-i preschimbata orice slova, în Bâtlan mort și În mine rătăcita fiece formă (EA). 310 Io tutti / della prima stagione i dolci inganni / mancar già sento, e dileguar dagli occhi / le dilettose immagini, che tanto / amai, che sempre infino all'ora estrema / mi fieno, a ricordar, bramate e piante (Al conte
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ordinii divine, încercarea de a impune anumite valori particulare, de a crea o societate-lume condusă de o singură putere globală, care să regleze crizele, furtunile și ravagiile planetare nu conduce decît la fragmentare, fărîmițare și anarhie. Lumea devine o turmă rătăcită ce și-a pierdut păstorul și i-a uitat învățătura: "Căci dacă nu veți crede că EU SUNT, veți muri în păcatele voastre"14. 5.4. HAOSUL ȘI SISTEMELE ECONOMICE Consiliul Național pentru Informații din S.U.A. și-a dat publicității
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
murit ca un om al nimănui, fără lumînare la căpătîi. Sufletul său chinuit merită o rugăciune fie și după cincizeci de ani! Într-un asemenea cadru, povestirea crimei perfecte, disecate de către Montresor, prinde sens și o anumită consistență textuală. Creștinul rătăcit, pentru o clipă, în tinerețea lui tumultoasă, se regăsește în ceasul plecării definitive, și recunoaște, pocăit, prin intermediul preotului mediator între Dumnezeu și individ -, erorile trecutului. Ce l-a împins însă pe acest bun catolic la săvîrșirea păcatului strigător la cer
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
lecturii-călătorie, ci și atributele unei întreprinderi de revelatoare dezvoltare personală. Pentru că, dacă "ceia ce umblă în întunerec și în bezdnă, deacă n-au întinsă înainte calea cea netedă și luminoasă a dăslușirei înțelesului, [...] se închipuiesc celor ce călătoresc pre căi rătăcite și neumblate și nu se pot nicidecum dăzvoalbe să se îndireptêze", cei care înțeleg, nu numai că "umblă în lumină", dar au acces și la un exercițiu de cunoaștere presupunând recuperarea reperelor "căii știute și deslușite" de predecesorii a căror
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
din acest proiect de dezvoltare și ameliorare personală (unde protagonistul poate să se "dăzvoalbe să se îndireptêze "), concepută, parcă, după etapele unei inițieri rituale ce ipostaziază momentul simbolic al catabasei "în întunerec și în bezdnă ", ori al călătoriei pe căi "rătăcite și neumblate", ca moment anticipând trecerea la un nivel ontologic superior. Este nivelul atins în orice călătorie inițiatică împlinită, văzută aici ca experiență ideală a lecturii ce dispune de instrumentele necesare ("vêtrilele întinse "), are o finalitate bine precizată ("cârma tocmită
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
reactivare spectaculoasă a sentimentului antiamerican la francezi, pe fondul unor evidente diferențe culturale ce merg pînă la incomprehensiune reciprocă. Astfel, imaginile care au făcut înconjurul lumii, cu puternicul director general al FMI părăsind localul comisariatului din Harlem, răvășit, cu privirea rătăcită, neras și cu cătușe la mîini a produs un șoc în rîndul francezilor, indiferent de simpatiile lor politice. De partea cealaltă, americanii au fost scandalizați de tăcerea jurnaliștilor francezi în privința acuzațiilor formulate împotriva lui DSK și, prin extensie, de această
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
teoretice de îndată ce un sentiment oricît de fragil iubirea, sau bucuria de a trăi încearcă să scape de regulile jocului social, de condiționarea dorinței sau a dominației. Cel de-al doilea, "agrégé" de litere, încarnează pînă la deriziune mizeria unui profesor rătăcit, care își caută răspunsurile pe piața de consum amoros, din care este exclus pe motiv de stîngăcie și timiditate, condamnat să rătăcească între cluburi naturiste, cercuri de eșanjiști, cercuri orgiastice sau comunități New Age, înainte de a eșua într-o clinică
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
omenescul profund, descifrat de Simon Liberati, capătă forme estetice inedite, nu lipsite, uneori, de rafinamentele cruzimii. Virtuozitatea narativă a autorului te antrenează aproape fără voie într-o poveste halucinantă, sacadată, în care simți că te scufunzi printre meandrele unei minți rătăcite, fără să empatizezi neapărat cu personajul, dar fără să te poți sustrage fascinației prăbușirii. Într-un stil ce-l amintește adesea pe Bret Easton Ellis, Liberati ne ia de mînă și ne plimbă de-a lungul scurtei vieți a unei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
toate artificiile noilor mitologii politice, generaționale, comunitariene, de care ne înconjurăm pînă la sufocare. Locul comun ca neloc al unei singurătăți tot mai dureroase, colajul ca naufragiu al omenescului. Iar dincolo de toate aceste plimbări prin conștientul și sub conștientul nostru rătăcit, nu mai puțin derutant este și exercițiul postmodern de interogare a propriilor resorturi ficționale și a cons trucției narative, pe care Emmanuelle Pireyre le face și le desface sub ochii noștri. Feeria generală apare ca un dispozitiv ludic polivalent, un
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ta spânzurată În mine. Adorm pe pieptul tatuat al crucii, fără să știu că ieri am murit. Viața mea are coperți mov. Fila În care ești tu are pântecul rupt. Fata cu ciorapi negri mă iubise, Într-o noapte albă, rătăcită, pe furiș, În zăvoiul gândului. Emoția crucii surâde În trupul Evei ca o oglindă despuiată de lutul lui Iisus. Florile au scheletul alb. Și peste el un adaos de vis căzut din pleoapa ierbii. Ploaia cade printre ulucile grădinii ghemuită
CONFESIUNI - (din volumul În curs de apariție „ÎN VESTIARUL INIMII). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1444]
-
mult transnațional decît supranațional. Însă existența unui spațiu civil european este dificil de demonstrat, deoarece este vorba despre o realitate subiectivă a cărei transpunere empirică este delicată. Transnațional, nu internațional si nici plurinațional, pentru că statele nu sînt în Uniune monade rătăcite. Acordarea reciprocă a drepturilor de cetățenie pune în evidență suprimarea frontierelor lor juridice și politice. În plus, convergența spontană a democrațiilor europene atestă înscrierea lor într-un cadru comun: practic toate statele europene au adoptat controlul constituționalității legilor în același
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]