3,857 matches
-
spurce cu necurățeniile animalelor. În luna ianuarie, viitorul duce de Brescia a fost robul servitorilor săi, al mâniei și al pizmei lor, astfel încât a învățat să-și stăpânească furia și să îndure nepăsător umilințele. Când s-au săturat să se răzbune, nenorociților ălora a început să le fie milă de el, ba chiar să-l îndrăgească și să-l trateze cu respect, refuzând să-l mai jignească. Moment în care Garibaldo i-a zis: - Este tot ce-am putut să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
supuși, și eu mă bucuram de seninătatea căminului lor. Toți trei însă aveam o mâhnire care ne rodea pe dinăuntru, cu toate că nici unul dintre noi nu-și deschidea inima. În Rotari mocnea, asemenea unui foc nicicând stins, dorința de a se răzbuna pe Oderzo; dădea de înțeles regelui, dar Arioald era preocupat în primul rând ca ducii să-și respecte angajamentele față de el. Gaila se gândea deseori la Romilde și, cu toată rușinea pentru o astfel de mamă, suferea știind-o neîngropată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
libertatea pe care mi-o luasem de a vorbi în felul acela în casa lui, și el, cu un oftat, a spus: - De-aș avea parte numai de oameni ca tine! Fii sigur însă că Flaviano va căuta să se răzbune. A doua zi Callisto m-a însoțit într-o vizită în oraș. Imitând Roma, era împărțit în paisprezece regiuni și se întindea pe șapte coline, chiar dacă unele dintre ele nu mi s-au părut a fi chiar coline. Casa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am reluat locul într-un ropot de aplauze, singurele de care am avut parte în toată viața. În seara aceea a fost mare petrecere în casa lui Giuliano. Toți nobilii care fuseseră înainte luați peste picior de către Flaviano se simțeau răzbunați datorită mie. Cu excepția amantului lui Giuliano și a doi prieteni ai săi, niciun verde n-a mai venit. Gazda mea însă nu se simțea prea bine. L-am întrebat dacă din cauza mea, și el mi-a explicat că era mâhnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a chemat și mi-a spus: - Acum tronul poate să stea și fără mine o vreme. Convoacă armata pentru sfârșitul lunii. Avem o socoteală de-ncheiat. M-am uitat la el fără să pricep. Fața i s-a încruntat. - Să-i răzbunăm pe Taso și pe Kakko. Să ne presărăm părul cu pulbere roșie: a venit momentul ca Oderzo să nu se mai numească Oderzo. Era cam în primele zile ale lui iulie, iar la sfârșitul aceleiași luni o armată mare s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cap, sânge care-i apasă pe creier. Nu cred că e vorba aici despre otravă. Trebuie să așteptăm câteva zile și să vedem cum evoluează boala. Această îndoială a avut darul să oprească pe loc armata longobardă, gata să-l răzbune, precum și rugăciunile lui Adeodato. După ce șase zile a zăcut la pat, Aio a reînceput să vorbească și să judece, dar cu mintea unui copil de șapte ani. Ceea ce, oricum, a fost considerat de medic un semn bun. În schimb trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
orice atac. Dacă aș mai fi avut vreo îndoială privind dragostea lui Rodoald și a lui Grimoald pentru Aio, lacrimile lor ar fi avut darul să o risipească pe loc. Apoi Rodoald s-a mâniat și a vrut să-l răzbune imediat pe Aio. L-am convins să așteptăm să treacă măcar noaptea aceea, pentru îmbărbătarea și odihna soldaților. În timp ce Grimoald îi reorganiza pe samniți, eu și Rodoald ne-am dus să tratăm cu tabăra slavilor. - Prietene, l-am întrebat, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
deoarece Kevin se cam Întindea cu treaba, Începu să-i descheie ea haina. Așa deci, bravul Antonio Buonocore - atât de pedant și de punctual - nu plătea copiilor pensia alimentară. Cine ar fi spus una ca asta. E josnic să te răzbuni pe copii. Dar poate că erau doar calomnii din partea mamei, pentru a-i face pe copii să se Întoarcă Împotriva lui. Copiii ar trebui să stea În afara războaielor dintre părinți. Dar ei devin ostateci. Cine ți-a povestit despre pensia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
viu și simpatic. — Du-te de aici, Vale, Îți miros picioarele! o alungă Kevin, Împingând-o. Valentina aruncă În el cu o pernă. Dar poate că dihorul avea dreptate. După meci nu avusese Încă timp să facă duș. Ca să se răzbune, Îl Îngropă În joacă sub perne. — Ți s-a urcat la cap, monstrule! Pentru că prietenele tale cele snoabe te-au Împopoțonat ca de carnaval, te crezi cine știe cine, Îl sâcâi ea. Monstru digital, pinguinule, pinguinule! Kevin Încerca să se apere, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
văzut-o niște călugări, care știau precis că locul ei era în hambar, și au încremenit de spaimă. Prin cetăți s-a răspândit zvonul că sufletul voievodului nu-și găsește liniștea pe lumea cealaltă și că va veni să se răzbune pe cei care îl trădaseră. Neglijențele lui Dionise au culminat cu un incendiu, care a fost mântuitor și pentru mănăstire, și pentru Zogru. Într-o noapte de august, în anul 1509, cineva l-a trimis pe Dionisie până la lac, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
celelalte obiceiuri din sat care au loc cu o săptămână în urmă, aici în sat: anume, sacrificarea porcului înaintea de venirea lui Moș Crăciun: eveniment sărbătorit cu mult fast la țară, pentru că și Azorel, câinele din bătătură, așteaptă să se răzbune pe acesta, apucându-l de coadă. Nu cred că știați dar câinelui îi este teamă de porc... De ce?, nu știu. Să vedeți ce urât este când tata împreună cu un vecin, specialist în pârlitul porcului, îi înnegrește pielea. Miroase a ars
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
au dus-o într-o cameră înfiorătoare și întunecată unde se afla și o minge spartă. Ele simțeau același sentiment, de singurătate. Fără să își fi dat seama se transformau în personajele negative din această poveste. Ele doreau să se răzbune pe celelalte lucruri din casă fiindcă se simțeau singure. Imprimanta și mingea spartă plănuiseră ca atunci când va ajunge cineva în această cameră, imprimanta să-l tragă la xerox și pe copie să o trimită în locul lui și el să rămână
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Iosif. În rarele ocazii când și-au adus aminte de mine, apăream ca o biată victimă. Chiar la începutul cărții voastre sfinte, e un pasaj în care se spune că aș fi fost violată. Apoi se povestește cum am fost răzbunată în cel mai sângeros mod cu putință. E o minune că vreo mamă din lumea asta și-a mai numit apoi fiica Dina. Dar unele chiar au făcut-o. Iar tu ai simțit, poate, că încă mai eram acolo, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
clanului. Văd sângele tatălui meu pe mâinile tale. Vinovăția e încă în ochii tăi. Iosif și-a ferit privirea. - Pentru mine n-a mai rămas altceva de făcut decât să te ucid sau să mor ca un laș. Dacă nu răzbun moartea tatălui meu, o să fiu nedemn de viața asta, cu atât mai puțin de cea viitoare. Vocea lui Re-mose, care se ridicase de ură, a alertat gărzile care au venit, l-au îngenuncheat și l-au dus de acolo în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că a trebuit să trăiască atâția ani fără ea, și să mai aflăm că bunica-i cea care a ascuns scrisoarea de adio din care s-ar fi aflat adevărul, dar nu-i bai, nu-i bai, soarta o s-o răzbune, o să vedem noi, da, da, și spunând asta, a dat din cap atât de energic încât vălul i-a căzut peste față, ei, și atunci iarăși a început să plângă, apăsându-și batista pe ochi prin văl, și se auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și nu despre Marie, ambele nume scriindu-se la fel În dialect breton. În acest caz, acum, cînd uciderea lui Chantal și cea a lui Nicolas erau În mod limpede identificate ca fiind „deșeuri“ pe traseul ucigașului, Însemna că ucigașul răzbuna crima nepedepsită făptuită asupra acelei femei. - Nici Loïc nu avea urme de Înțepături la degete și nici vreun bilet asupra lui, aminti Marie. Să admitem că ai avea dreptate, asta ar Însemna că Gildas și cu Yves ar fi ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
remarcă Marie. - Ironia soartei, da, insula asta care mi-a luat totul Îmi dădea totuși ceva Înapoi... CÎnd am ieșit din Închisoare, nu puteam merge să trăiesc nicăieri În altă parte decît la Lands’en. - Ca să te poți În sfîrșit răzbuna. Dumneata l-ai asasinat pe fratele meu Gildas, apoi... - Nu, Marie. M-am mulțumit să-i trimit o copie a articolului despre necunoscuta din Molène... Iar asta a aprins pulberea... El a fost ucis, apoi Yves, apoi... - Responsabil, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pus totul la cale, ca Întotdeauna, acum ați Înțeles? Toate crimele astea, toate sînt numai din vina lor de la bun Început! Ei au ucis-o pe Gwenaëlle a mea! Ei i-au ucis pe frații tăi, Marie! Trebuie să-i răzbuni! Pradă unui acces de ură, Yvonne vocifera, la limita demenței. Cei doi gardieni, asistați de un infirmier, puseră mîna pe ea și o tîrÎră spre infirmerie În vreme ce continua să urle. - Arthus e diavolul! El, fiul lui și cu Armelle, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
asistați de un infirmier, puseră mîna pe ea și o tîrÎră spre infirmerie În vreme ce continua să urle. - Arthus e diavolul! El, fiul lui și cu Armelle, ei sînt monștrii! Ei sînt cei care au omorît pe toată lumea! Trebuie să plătească! Răzbună-te, Marie! Răzbună-ne! Trebuie să crape! Să crape! Marie Își pusese mîinile peste urechi ca să scape de țipetele ei. Lucas simți că era cu nervii atît de Încordați că o Înșfăcă zdravăn ca s-o scoată din vorbitor. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
infirmier, puseră mîna pe ea și o tîrÎră spre infirmerie În vreme ce continua să urle. - Arthus e diavolul! El, fiul lui și cu Armelle, ei sînt monștrii! Ei sînt cei care au omorît pe toată lumea! Trebuie să plătească! Răzbună-te, Marie! Răzbună-ne! Trebuie să crape! Să crape! Marie Își pusese mîinile peste urechi ca să scape de țipetele ei. Lucas simți că era cu nervii atît de Încordați că o Înșfăcă zdravăn ca s-o scoată din vorbitor. Se opriră pe culoar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de pe faleză atunci cînd a descoperit Întreg adevărul, la puțin timp după așa-zisa moarte a lui Erwan În Algeria, replică ea sec. Privirea albastră a lui Arthus se făcu opacă. - Fiul dumneavoastră mai mare s-a Întors ca să se răzbune, domnule de Kersaint. Fiul mai mic a dispărut. Îmi vine greu să cred că toate lucrurile astea vă lasă rece. - PM a depășit vîrsta cînd Îmi cerea voie să iasă, scrîșni el printre dinți. - Nici nouă nu ne-a cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
atunci, firește, altfel de ce și-ar fi dat osteneala să adauge precizarea aceea? - Știam eu că era vorba de altceva decît de bani. Avu o privire visătoare. - Probabil că a iubit-o cu pasiune pe Mary ca să vrea s-o răzbune treizeci și cinci de ani mai tîrziu. Lucas Îi căută privirea Mariei și o prinse. - Dacă cineva ar ucide-o pe femeia pe care o iubesc, mi-aș petrece viața căutîndu-i asasinul. Am trecut printre menhiri fără să arunc măcar o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o privească. - I-am pierdut mereu pe cei pe care i-am iubit... Iar treizeci și cinci de ani de pușcărie au făcut din mine... Un nebun, desigur, o fiară care n-a mai găsit forța să supraviețuiască decît visînd să se răzbune. - O mărturisești? - Da, mărturisesc faptul că am dorit să-mi răzbun soția asasinată și copilul pierdut... - Copilul tău nu e pierdut... - Știu, Marie. Și chiar dacă nu te merit, sînt atît de mîndru de tine. Într-o străfulgerare, avu În minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
am iubit... Iar treizeci și cinci de ani de pușcărie au făcut din mine... Un nebun, desigur, o fiară care n-a mai găsit forța să supraviețuiască decît visînd să se răzbune. - O mărturisești? - Da, mărturisesc faptul că am dorit să-mi răzbun soția asasinată și copilul pierdut... - Copilul tău nu e pierdut... - Știu, Marie. Și chiar dacă nu te merit, sînt atît de mîndru de tine. Într-o străfulgerare, avu În minte o imagine absolut nebunească, ușoară și minunată, aceea a unui cuplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
eu ca ea. — Așa, spune Iris urmărindu-mă cu atenție. Fixează-ți un ritm al tău și pe urmă ține-o tot așa. Frământatul e foarte bun când vrei să scapi de stres, adaugă ușor amuzată. Imaginează-ți că te răzbuni pe cei mai mari dușmani ai tăi. — Așa am să fac ! reușesc în fine să-mi iau un ton vesel. Dar în piept am un ghem de încordare care nu vrea deloc să cedeze în timp ce frământ. De fapt, cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]