99,695 matches
-
Spre deosebire de Paginile... lui Negreni, care comunică o experiență directă de viață, Memoriile lui Dobrian comunica o experiență în primul rînd culturală și se așază ele însele în categoria actului cultural, a creației deliberate, chiar dacă în subtext autorul operează cu date reale și cu fapte determinate.
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
amuzament intelectual cît se poate de prezent. Nu cred că-i voi supără pe genealogiști afirmînd că intră, în disciplină lor, o parte de joc superior care o face simpatică artiștilor. Și îndulcește paranoia unora dintre ei, care, desenîndu-si "arborele" (real ori inventat), pot fi iertați, la ideea că sacrifică pe un altar al ludicului. Trebuie să recunosc că, în ce mă privește, m-am delectat totdeauna cu neprevăzuta și excepțională asociativitate la care genealogia te conduce. Conexiunile genealogice surprind totdeauna
Genealogie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17885_a_19210]
-
imaginilor definește universul simulacrului, ca paradis artificial în care ne lăsăm seduși de semne al căror înțeles ne scăpa, dar pe care le consumăm că pe niște droguri, pentru efectul lor narcotic care ne permite să supraviețuim într-o lume reală oribilă, pe care nu mai sîntem în stare să o vedem. Teoria lui Baudrillard e sprijinită în mare măsură pe exemple din America, ca de pildă Disneyland-ul că mostră esențială a unei strategii de mascare și simulare, ori Las Vegasul
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
căpătat o temperatură călduța prin efectul de distanțare nostalgica față de înghețul ceaușist, e ideea cîtorva trecători lideri de opinie și a unor politicieni care își închipuie că ei sînt cei care hotărăsc ce și cum se gîndește în România. România reală a trecut însă granița temperaturilor călduțe din simplul motiv că jucăria democrației are micul sau marele merit că poate încăpea pe mîna oricui. Legea lui Ticu nu e numai afacerea personală a acestui senator care a preferat să se rupă
Rămăsitele Legii lui Ticu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17902_a_19227]
-
de culori și de atitudini, coexistă pînă la identificare cu uimirea descoperitorului, cu rigoarea cercetătorului și cu scrupulul moralistului. În mod natural, fără nici o emfază, dar și fără nici o crispare, se realizează o fuziune profundă între gestul cultural și lumea reală, între semnul plastic și reperul obiectiv, între libertatea imaginației și rigoarea înaltă a vieții. Discret, la intersecția simbolicului cu existența nemijlocită, Eugenia Iftodi se așază nu numai ca un observator căzut în contemplație, ci și, sau chiar în primul rînd
Un portret în sepia: Eugenia Iftodi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17182_a_18507]
-
explic această bizară folosire a latențelor din viața interioară? Cuvinte cu sensuri repetabile care ordonează viața aducând-o mereu înapoi către un scop stabilit inițial. Această constantă rațiune inițială devine o "înfățișare" dorită a fizionomiei interioare. Apoi înseși aparențele vieții "reale" trebuiesc închipuite pe cale fictivă potrivit cu întinderea prezumtivă destinată eului de către "rațiunea inițială". S-a creat o secretă alianță între abstract și fictiv. Ea încearcă să substituie imprevizibilului realității o formulă posibilă pe un plan fictiv-rațional. Acest destin ipotetic programat este
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
în forța imanentă a scriiturii. Actul scrisului este înțeles deopotrivă, ca domeniu al libertății totale, al gratuității și nepăsării suverane, dar și ca principiu ordonator (destabilizator?!) al realității. Există o consecvență obstinată în detectarea acelor zone de interferență între lumea reală și lumea textului, care funcționează parcă după principiul vaselor comunicante, "a(o)rta" poetică este irigată de sângele cald al cuvintelor, care, docile sau rebele se organizează până la urmă, parcă de la sine, în "edificii" poematice (aziluri de lux?!), sustrase "exilului
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
am renunțat, și scriitori care nu înțelegeau să se supună poruncilor totalitare, printre alții un poet care mi-a fost foarte apropiat, al cărui destin l-am cunoscut îndeaproape. Mi-am dat seama însă, că personajele au un contur prea real, par consemnate într-un jurnal și nu distribuite într-un roman. I.C.: În legătură cu refacerea, rescrierea manuscriselor mai vechi, cum priviți acest dialog peste timp cu proiectele de creație ale celui ce erați altădată? P.Ch.: Desigur, în primul rînd, este destul de
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
compozitor. Rămas singur, după ce Debora și Șmarie mor, Miriam înnebunește iar Ionas e dat dispărut, ca și Iov, Mendel nu mai crede și nu mai așteaptă nimic de la Dumnezeu. Pentru el moartea e singura izbăvire. Apariția lui Menuhim nu e reală, ea nu e o minune, cum lesne ne putem înșela, ci e o ultimă nălucă a fericirii pe care o caută Singer. Așa cum cîrpaciul lui Malamud își trăiește execuția ca pe un fel de intrare triumfală în oraș, unde mulțimea
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
m-a împins, însă, păcatul să văd și ce conțin astfel de lucrări de sinteză. Trebuie să recunosc că am făcut o greșeală impardonabilă pentru că, astfel, am putut constata un adevăr dureros. Aceste lucrări, pe care le-am salutat cu real și sincer interes, la apariția lor, am constatat, însă, că sunt doar niște banale și, adeseori, imperfecte traduceri ale unor lucrări apărute peste hotare, pentru că în nici unul din primele trei volume, deja apărute, nu apare nici măcar o singură referire la
Drama poloneză. In: Editura Destine Literare by Dan Brudașcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_224]
-
se află moartea, care, după cum ne încredința marchizul de Sade, are o înrîurire puternică asupra simțurilor. E un excitant, un afrodiziac. Rostindu-se în chip tradițional-ceremonios, poeta înregistrează moartea în chip stilizat, de ritual, ascunzîndu-i, pînă la un punct, miza reală: "La șapte ani se dezgorapă morții,/ Se pune os lîngă os în cutii,/ Și chiar cînd osul frunții li s-a ros/ Se plîng ca oamenii întregi și vii.// Trei zile stau la loc de închinare/ Și se-aduc flori
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
Andreea Deciu Deși a fost tradusă în 14 limbi, devenind peste noapte adevărat best-seller în lumea universitară, cartea lui Alan Sokal și Jean Bricmont, Impostura intelectuală, este cunoscută, cred, mai mult din auzite decît ca urmare a unei lecturi reale. Cît de ușor se creează succesul din zvonuri și senzațional! Uitasem de existența ei și aș fi trecut-o, făra îndoială, la capitolul anecdoticului amuzant al vremii noastre, dacă un eseu remarcabil semnat de Richard Rorty în revista "London Review
Un pacifism suspect by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17220_a_18545]
-
Mariana Neț I. întîmplări Intrăm într-o cameră plină cu lucruri felurite, la capătul căreia - perpendicular sau și mai bine, oblic - se află o oglindă. În prima clipă, vedem lumea reflectată și credem că e cea "reală" sau o prelungire a acesteia. Înaintăm printre obiecte, privind mai mult spre ele decît înainte, și ne lăsăm pătrunși de universul pe care-l compun. Și numai cînd vedem propriul nostru chip, deodată înțelegem că ce văzusem în oglindă era
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
șansă. O anamorfoză e un semn de carte. De istorie. 4. Ficțiuni Într-o nuvelă a lui Borges care se numește Oglinda de cerneală, un sultan își vede moartea într-o oglindă magică. Însă moartea din oglindă e și cea reală. Iar asta se întîmplă, poate, și pentru că sultanul nu-și cunoaște chipul propriu, ce rămîne, pentru el, acoperit chiar și-n tablourile din oglindă. Și, cu certitudine, se mai întîmplă pentru că acela care mînuiește oglinda de cerneală și de vrăji
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
Lucru rar, de regulă. Pentru a-și proba sieși faptul că e viu - prin urmare, că presa (adversă, care pretindea că a fost împușcat în noaptea precedentă) este o oglindă mincinoasă, Dumas se repede, literalmente, la oglindă. La oglinda cea "reală" și "adevărată" (?) din propriu-i dormitor. Dar nu apucă - pare-se - să se privească. Adică nu vrea, refuză să o facă. Cu toate că, în text, actul acesta de voință negativă e discret obliterat: remarcăm doar că naratorul ne spune că s-
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
Din fericire, academiile l-au refuzat întotdeauna. Iar el știa că strugurii sînt acri. Așa încît nu i-a rămas decît oglinda. Omul acceptă moartea în "oglinda" presei și a literaturii, dar - pentru că e om - nu și în oglinda fizică, reală. În care, tocmai de aceea, a rămas, pentru vecie, doar pe punctul de a se privi.
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
în beneficiul estetizării, e un fenomen relativ. Regretînd, în unele clipe, corporalitatea pierdută, poeta încearcă a o repune în drepturi, privind și palpînd realul, care, în concretețea-i halucinantă, ține în cumpănă extincția. Viața și moartea își amalgamează "direcția": "Filmul real/ palpez și văd totul/ nenorocirea, moartea/ sînge curat, îl gust/ nici un grăunte/ de certitudine/ ah, totul, totul/ este real;/ de-aș putea scoate/ un deget, o unghie/ din astă-ntîmplare// un fir de păr/ ar flutura, ar spune/ morții mele direcția
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
drepturi, privind și palpînd realul, care, în concretețea-i halucinantă, ține în cumpănă extincția. Viața și moartea își amalgamează "direcția": "Filmul real/ palpez și văd totul/ nenorocirea, moartea/ sînge curat, îl gust/ nici un grăunte/ de certitudine/ ah, totul, totul/ este real;/ de-aș putea scoate/ un deget, o unghie/ din astă-ntîmplare// un fir de păr/ ar flutura, ar spune/ morții mele direcția/ sau mie direcția morții" (Direcție). Ori în același registru, cu o notă de triumfală sacralizare într-un orizont înseninat
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
mai mare al statului tînăr din lumea cea nouă... Rușii, la 1917, de pe treapta feudală a țarismului înapoiat, aruncaseră retoric, doar, lozinca Proletari din toate țările, uniți-vă! Zadarnic. Fusese o vorbă goală. Un artificiu oratoric. Pe cînd unirea cealaltă, reală, a mizerabililor și năpăstuiților de pe tot globul, avea să se înfăptuiască practic numai pe acel teritoriu ferit de orice falsuri și de orice propagandă și pe temeiul liberei inițiative și al onestității guvernate de mari gînditori, sinceri, atașați din plin
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
se publica foarte greu. Pe urmă, am avut o idee clară în ce privește misiunea mea de scriitor: să fiu martorul existenței etniei mele, să las posterității o probă, o mărturie de viață romanșă. Chiar și romanele istorice sunt axate pe viața reală. Prof. Arnold Spescha, lingvist, scriitor, muzician, mi-a fost elev. El mi-a furnizat o serie de documente și fotografii pentru romanul meu istoric Bârlogul vulturilor. Acțiunea romanului se petrece în satul lui natal, la Pigniu, iar generalul rus Suvorov
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
povestea unei bătrâne oarbe care croșetează pătrate ce vor forma prin asamblare o cuvertură. Fiecare pătrat este o poveste personală sau de familie. Romanul se întinde de-a lungul a trei generații și conține multă ficțiune, pornind de la o istorie reală: viața unui unchi de-al meu. Este tot un crâmpei de viață romanșă. Mai am pe masa de scris o lucrare de istorie literară La spina ella spatla (Spinul dintre omoplați). Spinul reprezintă meseria de scriitor. Încerc să deduc motivația
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
Defoe. Retragerea din civilizație, absența societății nu înseamnă neapărat și regresiune. Refacerea micului confort necesar nu este altceva decît pregătirea fizică pentru căutarea aventurii propriului eu, căutarea și delimitarea singurătății din sine, este construirea refugiului pentru meditație și pentru descoperirea reală a raportului cu celălalt și cu Divinitatea. Autorul piesei de la Național se numește Dan Cojocaru. A debutat ca dramaturg cu acest text pe care cred că l-a pus în scenă și Mihaela Săsărman la închisoarea Jilava (în cadrul unui proiect
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
trebuie evocat mai întîi ceea ce Tatiana Slama-Cazacu a numit sintaxă dialogată (replici întrerupte, care se completează reciproc) și sintaxă mixtă (în care se combină elementele verbale cu cele non-verbale: gesturi, mimică). Lipsa de cunoaștere sau de interes pentru aceste forme reale ale dialogului e constatată în învățămînt: în dialogurile aberante, artificiale, ionesciene din unele manuale de limbi străine, ori în impunerea de către educatori a unor modele de răspunsuri nefiresc autonomizate (merită să fie reprodus umorul involuntar al unui dialog înregistrat la
Psiholingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17248_a_18573]
-
află acum așezat pe masă?", p. 181, nota 24) - dar și, de exemplu, în dialectologie, unde, așa cum se arăta deja în cartea din 1968, datele oferite de metodele tradiționale - adunarea de texte și chestionarul -, rămîn insuficiente fără înregistrarea unui dialog real, în condiții "naturale", eventual a unuia desfășurat în paralel cu o altă activitate. Dintre cele mai interesante contribuții reunite de autoare în acest volum mai trebuie amintite cel puțin cîteva: o prezentare detaliată a formulelelor de politețe din română, comparate
Psiholingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17248_a_18573]
-
și piesa se nimerește să fie frumoasă în sine, dar poate fi la fel de bine jalnic dacă tenorul e prost-dispus sau fragmentul interpretat ceva mai dificil. E riscul gazetarului, de altfel, care se poate documenta oricît, și poate scrie chiar cu reală vervă, dacă nu își asumă și un plan metadiscursiv, altfel spus dacă nu meditează asupra propriilor sale opțiuni stilistice, rămîne prizonierul întîmplării. Și nu neapărat al unei întîmplări generoase. Edward Behr, Ultimul împărat, traducere din engleză de Florin Șlapac, Ed.
Riscul gazetarului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17254_a_18579]