2,445 matches
-
Convins că nu există o planetă pe care să aibă loc o rebeliune, Aratap îi eliberează pe Farrill și pe ceilalți. Biron și Artemisia se căsătoresc, dar Aratap îș avertizează că nu va fi ales Director niciodată. Totuși, există o rebeliune în plină desfășurare, localizată chiar pe Rhodia, iar Directorul este cel care o conduce. El dă impresia unui bătrrân nervos și timid tocmai pentru a îndepărta suspiciunile de la el și de la planeta sa. În posesia sa se află niște documente
Pulbere de stele () [Corola-website/Science/321426_a_322755]
-
pus-o să cânte "Glasul roților de tren". Îi rememorează și pe bărbații care i-au marcat destinul - pe Mihai Zirra, Sandu Eliad și Puiu Perahim, dar și evenimente dramatice, ca nașterea sub bombardament, arestarea din 1942, cutremurul din 1938, rebeliunea legionară. Rememorarea de către Agnia Bogoslava a momentului din 1942 în care a fost arestată are nuanțe de umor tragic. Cei doi agenți veniți la ora 3 noaptea să o aresteze sunt invitați la o bere și la o gustare. Apoi
Agnia Bogoslava () [Corola-website/Science/321476_a_322805]
-
pus pe acesta în acord cu noua Constituție a regimului autoritar al regelui Carol al II-lea din 20 februarie 1938: În timpul celui de-al doilea război mondial, regimul antonescian a crescut numărul infracțiunilor pedepsite cu moartea, incluzând jaful, insurecția, rebeliunea, trădarea, spionajul și altele, în vreme ce numărul execuțiilor a crescut rapid. Prima jumătate a perioadei comuniste a fost foarte dinamică din punct de vedere al pedepsei cu moartea. Debutul său a fost dominat de chestiunea criminalilor de război, care adeseori a
Pedeapsa capitală în România () [Corola-website/Science/321480_a_322809]
-
numele de Basileios ÎI la 10 ianuarie al aceluiași an. În primii ani ai domniei tânărul împărat se confruntă cu răscoală a doi mari potentați din Anatolia: Bărdaș Skleros și Bărdaș Phocas. Împăratul reușește să înăbușe cu succes cele două rebeliuni, îl ucide pe Skleros în 979 iar 10 ani mai tarziu, celălalt Bărdaș, Phocas, cere iertare și depune armele împăcându-se cu împăratul. Tot în 988 Vasile al II-lea încheie o alianță cu cneazul rus Vladimir I, acesta accepta
Vasile al II-lea () [Corola-website/Science/316333_a_317662]
-
reușește un lucru remarcabil pe frontul din Orient: recucerește Siria și Libanul din mână arabilor și pune capăt pentru multă vreme războaielor cu califatul fatimid. Acum, cu pacea asigurată în răsărit va avea timp și resurse să se ocupe de rebeliunea din Bulgaria. Împăratul Ioan I Tzimiskes cucerise parțial Bulgaria, dar în regiunea de vest, Macedonia și Șerbia de est din ziua de azi, tarul bulgar Samuil reușise să organizeze o rezistență și să se mențină în zonă. În 986 Vasile
Vasile al II-lea () [Corola-website/Science/316333_a_317662]
-
I Comnen. Chiar dacă ocupase un șir de posturi importante, Isaac Angelos era socotit la curte drept un om care nu merită atenție, de aceea împăratul Andronic Comnenul nu se temea de el, iertându-i lui Isaac chiar și participarea la rebeliune. Ștefan Hagiochristophorites, șeful gărzii imperiale, era de altă părere: speriat de prezicerea astrologilor cum, că în septembrie 1185, pericolulu pentru tron vine din partea unui om, al cărui nume începe cu literele "i" și "s", el a hotărât să ia inițiativa
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
Elizabeth Woodville. Botezul ei a fost sărbătorit la Abația Westminster. În 1469, ea a fost logodită pentru scurt timp cu George Neville, fiul lui John Neville, conte de Northumberland, care l-a sprijinit inițial pe Eduard al IV-lea împotriva rebeliunii verișorului său Richard Neville, Conte de Warwick, care mai târziu s-a alăturat rebeliunii lui Warwick. Ca urmare, logodna a fost anulată. În 1475, Ludovic al XI-lea a fost de acord cu căsătoria Elisabetei de Yoek și a fiului
Elisabeta de York () [Corola-website/Science/316449_a_317778]
-
fost logodită pentru scurt timp cu George Neville, fiul lui John Neville, conte de Northumberland, care l-a sprijinit inițial pe Eduard al IV-lea împotriva rebeliunii verișorului său Richard Neville, Conte de Warwick, care mai târziu s-a alăturat rebeliunii lui Warwick. Ca urmare, logodna a fost anulată. În 1475, Ludovic al XI-lea a fost de acord cu căsătoria Elisabetei de Yoek și a fiului său, Carol, Delfinul Franței. Cu toate acestea, în 1482, Ludovic și-a renegat promisiunea
Elisabeta de York () [Corola-website/Science/316449_a_317778]
-
iar, în câteva cazuri, a pierdut sarcina. Miloš a luat parte activ la luptele Primei Revolte Sârbe. La revoltă a luat parte și fratele său Milan. Acesta din urmă a ajuns la rangul de voievod al districtului Rudnik. După înfrângerea rebeliunii, Miloš s-a numărat printre puținii lideri care au rămas în Șerbia, să facă față reîntoarcerii autorităților otomane. După asasinarea lui Karađorđe Petrović în 1817, Obrenović a devenit liderul de necontestat al sârbilor. În aprilie 1815 a organizat și condus
Miloš Obrenović, Prinț al Serbiei () [Corola-website/Science/322413_a_323742]
-
Drept recunoștință pentru eficacitatea tratamentului cu apele minerale de acolo, în anul 1843 a finanțat construirea bisericii ortodoxe din Vâlcele, Covasna. Sârbii s-au răsculat în mai multe rânduri împotriva domniei autocrate și brutale a lui Milos. O astfel de rebeliune l-a silit să accepte adoptarea unei constituții în 1835. Modernizarea Șerbiei nu a fost bine primită de Imperiul Austriac, de otomani și ruși. Se pare că cele trei imperii vedeau în adoptarea constituției sârbe un pericol pentru propriile sisteme
Miloš Obrenović, Prinț al Serbiei () [Corola-website/Science/322413_a_323742]
-
de la Picquigny (1475) prin care s-a pus capăt Războiului de O Sută de Ani. În 1472-1473, Carol a cumpărat revendicarea Ducatului de Guelders (de exemplu, dreptul de succesiune), de la fostul Duce, Arnold, pe care el l-a sprijinit împotriva rebeliunii pornite de către fiul său. Considerându-se suveran de drept divin, Carol Temerarul, care lucrează pentru a-și crea un stat unitar și centralizat, reprezintă o provocare continuă pentru regele Franței. De la sfârșitul lui octombrie 1468 (adică după Tratatul de la Péronne
Carol Temerarul () [Corola-website/Science/322480_a_323809]
-
pregătește o rezistență. Fiecare tabără este reprezentată în câte o campanie din cele două ale jocului. Campania lui Archibald beneficiază de trei orașe/rase "rele", în timp ce campania lui Roland se bazează pe trei orașe/rase "bune". Dacă Archibald este victorios, rebeliunea lui Roland este zdrobită și Roland însuși este întemnițat în Castelul Ironfist, lăsându-l pe Archibald conducător necontestat al planetei Enroth. Totuși, finalul standard al jocului este victoria lui Roland, care duce la transformare lui Archibald într-o piatră, de către
Heroes of Might and Magic II () [Corola-website/Science/322499_a_323828]
-
Popular (de stânga). Situația forțelor naționaliste era cu atât mai grea cu cât aviația și marina spaniolă rămăseseră în cea mai mare parte loiale guvernului. Dacă forțele naționaliste care acționau în Spania continentală nu ar fi obținut întăriri de urgență, rebeliunea ar fi fost rapid înăbușită. Generalul Franco și alți lideri naționaliști au trimis emisari la Berlin și Roma pentru a cere ajutor. Atât dictatorul german, Adolf Hitler, cât și cel italian, Benito Mussolini, au răspuns pozitiv acestor cereri de ajutor
Corpo Truppe Volontarie () [Corola-website/Science/316907_a_318236]
-
a fost victoria decisivă a împăratului Aurelian în campania împotriva Imperiului de la Palmira din anul 272, care a dus la realipirea provinciilor estice. În anul următor, orașul a fost distrus ca urmare a unei rebeliune secunde. Imperiul de la Palmira a devenit autonom în anul 260 sub conducerea lui Septimius Odenatus și apoi, sub a soției sale, . După o recunoaștere reciprocă inițială a lui Aurelian și (fiul lui Odenathus, domnind sub tutela mamei sale, Zenobia), împăratul
Asediul Palmirei () [Corola-website/Science/328965_a_330294]
-
în ), col. Traian Borcescu, cel care va prelua șefia S.S.I. după lovitura de stat din 23 august 1944 și arestarea lui Eugen Cristescu, precizează într-un interviu din 1993: În multe lucrări privind regimul național-legionar se afirmă că în zilele "Rebeliunii legionare", Constantin Maimuca, împreună cu Alexandru Ghica, s-ar fi baricadat, împreună cu alți legionari înarmați, în sediul Siguranței. Afirmația se regăsește în declarațiile date de către Eugen Cristescu organelor de anchetă, după arestarea sa, la "Procesul Marii Trădări Naționale".(citate în ) Afirmația
Constantin Maimuca () [Corola-website/Science/328991_a_330320]
-
înlocuirea lui Alexandru Ghica de la conducerea siguranței, iar cel mai indicat să ocupe acest post era Constantin Maimuca. Lucrarea "Pe marginea prăpastiei", un fel de rechizitoriu al regimului național-legionar, elaborată pe baza rapoartelor lui Eugen Cristescu precizează că în zilele rebeliunii "Maimuca de la Siguranța Generală [...] adună informații și face legătura cu exteriorul". Singurul document valabil privind cele imputate lui Constantin Maimuca rămâne decretul nr.161/1 februarie 1941, semnat de Ion Antonescu, prin care Alexandru Ghica și Constantin Maimuca au fost
Constantin Maimuca () [Corola-website/Science/328991_a_330320]
-
încerca astfel să acrediteze ideea că legionarii, prin intermediul lui Constantin Maimuca, spionaseră armata germană. În realitate, la proces s-a văzut că directorul adjunct al Siguranței nu a acționat în sprijinul legionarilor și nici nu a contribuit cu ceva la rebeliune, și că acest proces fusese înscenat de către Eugen Cristescu doar pentru a elimina un posibil concurent la șefia S.S.I. De altfel, mulți dintre inculpați au declarat că în timpul evenimentelor din 21-23 ianuarie 1941, au recunoscut "agenți provocatori ai SSI" infiltrați
Constantin Maimuca () [Corola-website/Science/328991_a_330320]
-
similar lui Constantin Maimuca apare în filmul lui Sergiu Nicolaescu Revanșa (1978). Personajul se numește Grigore Maimuca și este interpretat de Colea Răutu. Acțiunea filmului se petrece în perioada evenimentelor violente din 21-23 ianuarie 1941, cunoscute îndeobște sub denumirea de "rebeliune legionară". Împreună cu directorul general al Siguranței, prințul Alexandru Ghica (Ghyka), și cu Kurt Geissler, șeful Gestapo-ului din România, comisarul Grigore Maimuca, complotează pentru înlăturarea de la putere a gen. Ion Antonescu. Filmul abundă în falsuri istorice Unii critici de film
Constantin Maimuca () [Corola-website/Science/328991_a_330320]
-
multe funcții în Ministerul de Interne, cum ar fi cea de comisar de poliție. A fost fascinat de mișcarea legionară, ca mulți intelectuali ai vremurilor lui, dar nu s-a înregimentat în aceasta. A fost totuși arestat cu ocazia reprimării rebeliunii legionare în ianuarie 1941 și condamnat la 5 ani de închisoare pentru motivul de "acte pregătitoare la rebeliune". A fost eliberat în iunie 1941 pentru a fi trimis pe linia întâi a frontului în Rusia. Este rănit grav la Stalingrad
Adrian Făgețeanu () [Corola-website/Science/329031_a_330360]
-
mișcarea legionară, ca mulți intelectuali ai vremurilor lui, dar nu s-a înregimentat în aceasta. A fost totuși arestat cu ocazia reprimării rebeliunii legionare în ianuarie 1941 și condamnat la 5 ani de închisoare pentru motivul de "acte pregătitoare la rebeliune". A fost eliberat în iunie 1941 pentru a fi trimis pe linia întâi a frontului în Rusia. Este rănit grav la Stalingrad și revine în țară, fiind internat în lagărul de la Târgu Jiu de unde este eliberat în 1943. Anul 1943
Adrian Făgețeanu () [Corola-website/Science/329031_a_330360]
-
în condiții foarte grele: localnicii din regiunile ocupate de turci erau gata în orice moment să se revolte. La începutul lunii februarie, o importantă forță otomană a ocupat Akhaltsikhe și 8.000 de soldați au intervenit la Guria pentru înăbușirea rebeliunii de aici. Împotriva acestor forțe otomane a fost trimis Paskevici, care a reușit în scurtă vreme să îi alunge pe turci din Akhaltsikhe și Guria. La mijlocul lunii mai însă, otomanii au lansat o ofensivă la scară mare: Seraskerul Gadji Saleh
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
pornit o campanie puternică împotriva lui Rastislav, forțându-l pe acesta să solicite negocieri. În 861, markgraful Pabo s-a răsculat alături de conții săi, drept pentru care ducele Carloman l-a înlocuit cu Gundachar. În 863, temându-se de o rebeliune a fiului său, regele Ludovic Germanul a invadat Carintia, devenită baza de acțiune a lui Carloman de Bavaria. Gundachar s-a îndreptat către rege cu o mare armată care i se dăduse pentru a apăra Schwarza. Drept rezultat, Carloman a
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]
-
a încheiat un tratat prin care un nepot al papei Inocențiu al III-lea urma să se căsătorească cu una dintre fiicele lui Filip și să primească mult disputatul Ducat de Toscana. Filip se pregătea să reprime ultimele rezistențe ale rebeliunii din Braunschweig-Lüneburg când a fost asasinat la Bamberg în 21 iunie 1208, de către contele Otto al VIII-lea de Wittelsbach, conte palatin din Bavaria. Filip a fost un bărbat curajos și mărinimos, iar scriitorii contemporani, printre care Walther von der
Filip de Suabia () [Corola-website/Science/325444_a_326773]
-
în fața Vienei din 1683, Imperiul Otoman a intrat într-o lungă perioadă de declin - atât militară cât și economică, care a dus la creșterea corupției, acțiunilor represive și ineficienței birocratice. Nemulțumirile generate de abuzurile otomanilor au dus la izbucnirea unor rebeliuni. Pentru a putea face față creșterii nemulțumirilor și revoltelor, otomanii au trecut la guvernarea militară a tot mai multor regiuni ale Greciei. În loc să înăbușe rebeliunile, guvernarea militară a provocat noi revolte populare. Cercul vicios al revoltelor și represaliilor militare, care
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
acțiunilor represive și ineficienței birocratice. Nemulțumirile generate de abuzurile otomanilor au dus la izbucnirea unor rebeliuni. Pentru a putea face față creșterii nemulțumirilor și revoltelor, otomanii au trecut la guvernarea militară a tot mai multor regiuni ale Greciei. În loc să înăbușe rebeliunile, guvernarea militară a provocat noi revolte populare. Cercul vicios al revoltelor și represaliilor militare, care generau noi rebeliuni, a dus la prăbușirea vieții economice și la accelerarea declinului populației. În această perioadă, fiefurile deținute direct de sultan și date de
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]