5,656 matches
-
exeget a publicat cărți precum Mircea Eliade. Câteva ipostaze ale unei personalități proteice (1992), Pe urmele lui Mircea Eliade (1996), Pro Mircea Eliade (2000), Viața lui Mircea Eliade (2000), Eliade și Noica (2002). Rezultatul cunoașterii aprofundate a vieții, operei și receptării scrierilor lui Mircea Eliade în întreaga lume este și o amplă biobibliografie (I-III, 1997-1999). Recunoscându-i-se meritele pentru acest vast demers, critica literară a remarcat că H. „s-a lăsat treptat, irevocabil și complet acaparat de pasiunea lui
HANDOCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287408_a_288737]
-
important de inedite, reunite sub titlul Ortopoeme. Același caracter îl are ediția bilingvă, româno-engleză, Recurs la Poemia (2003), care adună poezii incluse în Poemia și alte poeme, Limba Hu (2001) și Sunetul cheamă auzul (2001; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași). Receptarea poeziei lui H. (altfel, generoasă) a fost una dintre cele mai contradictorii; pentru unii critici lirica lui „e de o limpezime de cristal, fără încifrări insolite” (Zaharia Sângeorzan), pentru alții (Nicolae Manolescu) poetul „cultivă stările tulburi, anxioase, vagul sufletesc și
HURJUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287467_a_288796]
-
o metaforă concentrată, lasă uneori impresia de obscuritate. Comentatorii, vorbind despre temele esențiale ale liricii sale - căutarea și arderea -, remarcau gradul înalt de dificultate în transmiterea mesajului poetic, ce pretinde din partea cititorului o „lectură performantă” (Ioan Holban), care să permită receptarea corectă a eșantionului de real propus de poet și refacerea întregului din care a fost desprins. Încifrarea constituie o provocare adresată cititorului, pus în situația de a colabora cu autorul, acesta neimpunând, ci doar propunând un univers liric posibil: Poemia
HURJUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287467_a_288796]
-
de patriotism intelectual poate fi simțită - Marx este astfel considerat printre „marile spirite germane”, alături de Luther, Kant sau Hegel, sau măcar printre economiști, citat alături de Quesnay, Smith, Ricardo, Owen, Saint-Simon, Keynes, Schumpeter. Personalitatea profesorului juca adesea un rol determinant În receptarea mesajului. Dezvoltarea unui mod de gândire critic și independent era considerată un rezultat apreciabil. Anumiți profesori sunt adesea citați În acest context - printre care Walter Markow și Ernst Bloch. În paralel, În anumite cazuri se semnalează caracterul tolerant și deschis
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Închidere progresivă a posibilităților oferite. Finanțarea națională a cercetării științifice a devenit derizorie și numeroase centre de cercetare dinainte de 1989, atașate diferitelor ministere, au fost Închise, finanțările fiindu-le suprimate. Un alt indicator al unei deprofesionalizări ar fi absența de receptare internă a publicațiilor locale: absența cronicilor În revistele științifice sau În presă pentru publicul larg. Dispariția criticilor lucrărilor existente lasă impresia că fiecare proiect pornește de la zero și, drept urmare, nu există efecte cumulative ale cercetărilor, nu se citează colegii, cercetările
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
cu regimul Ceaușescu nu a dus la o clară despărțire de trecut, iar reintegrarea fostului exil În România după 1989 a fost mai mult simbolică decât fizică. Sugerarea unei comparații cu exilul literar german dintre 1933 și 1945 și cu receptarea acestuia În Germania după război punea În mod implicit problemă limitelor Între care poate fi aplicat „modelul german” cazului românesc. Deosebirile dintre cele două exiluri sunt Însă cu mult mai importante decât eventualele lor asemănări. Astfel, este notorie prezenta cel
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
fiecăruia dintre cele două spații, creativ și comunitar, În jocul de deschidere și de Închidere al problematicii exilului”. Dublu exilat, din propria-i țară și din propria-i comunitate din exil, scriitorul sfârșește prin a avea un impact negativ asupra receptării sale de către conaționali. Statutul acestuia apare astfel definit că pe jumătate Înăuntru, pe jumătate Înafara („mi-dehors, mi-dedans”): „În proiectul exilului, adică Înaintea exilului propriu-zis, scriitorul păstrează un loc imaginar Întoarcerii, schimbării posibile În viitor a societății sale de origine”. Acest
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
în 1957 cu italienistul George Lăzărescu, se va dedica traducerilor și promovării literaturii italiene în România. Debutează în 1962 cu traducerea a două volume de nuvele, unul dintre ele, Povestiri din Roma de Alberto Moravia, marcând un pas important în receptarea pe teren românesc a noilor modalități de cultivare a realismului în literaturile occidentale. Treptat aria de cuprindere a tălmăcirilor semnate de L. se lărgește, incluzând opere clasice ale literaturii italiene, volume de istorie a culturii și piese de succes destinate
LAZARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287762_a_289091]
-
din întreaga Antichitate. Autorul încearcă să descifreze mesajul profund uman al unei opere-efigie pentru noua sensibilitate născută în Roma secolului I d.Hr. și îl invită pe cititor să participe la lectura poeziei lui Ovidiu. Confirmând interesul pentru cunoașterea și buna receptare a elegiacului latin, L. realizează antologia de evocări literare ale poetului antic în spațiul românesc intitulată Lui Ovidiu (1977), mergând de la piese folclorice până la creațiile unor autori consacrați, ca Gh. Asachi, V. Alecsandri, Ștefan Aug. Doinaș, Cezar Baltag ș.a. Prin
LASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287750_a_289079]
-
cum „s-a vindecat” de „romantismul melodramatic” în O alergare de cai, cum a transferat modelul nuvelei istorice romantice în „capul de serie al nuvelei istorice românești”, capodopera Alexandru Lăpușneanul. Monografia oferă o informație vastă, de la documente de arhivă la receptarea scrierilor lui Negruzzi, informație analizată riguros, prelucrată eficient și integrată într-o sinteză interpretativă de referință. Experiența publicistică, îndeosebi cea a cronicarului literar, i-a înlesnit lui L. apropierea profitabilă de literatura actuală, în prim-plan situându-se proza românească
LEONTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287780_a_289109]
-
numeroase texte folclorice. Indiscutabil, literatura populară a dat creației sale un prim impuls, menținându-se ca model și reper și în versurile de mai târziu, cum ar fi baladele din Lupta cu inerția. Poetul s-a bucurat de privilegiul unei receptări insistente și totodată contradictorii (ceea ce dovedește vitalitatea liricii sale), atitudinea posterității fiind marcată inițial de emoția produsă de moartea lui timpurie și ulterior de luciditatea detașării în timp. „Timpul va da probabil acestui meteor o sclipire mai profundă”, afirma în
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
supra)interpretării și se aventurează în ascensiuni riscante sau ridicole în stratosfera textelor, adică să îi aducă cu picioarele pe pământ. Execuția este întotdeauna impecabilă și, în plus, savuroasă. O mostră ar fi „Echinoxul nebunilor” și delirul criticilor, articol despre receptarea interjecțional-extaziată a unei culegeri de povestiri a lui A. E. Baconsky. R. monitorizează sarcastic corul interpretativ, regizându-l pentru a maximiza stridențele și, implicit, efectul ilar, apoi trece la o interpretare sobră, în cheie stilistică, remarcând inabilitățile autorului. Concluziile, în
REGMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
unei culegeri de povestiri a lui A. E. Baconsky. R. monitorizează sarcastic corul interpretativ, regizându-l pentru a maximiza stridențele și, implicit, efectul ilar, apoi trece la o interpretare sobră, în cheie stilistică, remarcând inabilitățile autorului. Concluziile, în opoziție cu receptarea înregistrată în incipit, sunt zdrobitoare: „cavalerul balt, sarmat sau scit, a cărui fantomă - în ipostaze felurite - cutreieră nu o dată prozele lui A. E. Baconsky, n-are cum privi cu mândrie spectacolul acesta atât de puțin sobru al urmașului dedulcit la
REGMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
al XIX-lea și de la începutul secolului al XX-lea, lui Lucian Blaga, care dă și una dintre cele mai strălucite tălmăciri din Faust. Istoricul literar stabilește paralelisme, efectuează analize comparate ale versiunilor românești, urmărește bibliografia până în periodice și înregistrează receptarea critică. Profund cunoscător al literaturilor din spațiul germanic, R. s-a afirmat, începând cu deceniul al șaptelea, ca excelent traducător al unor opere de mare dificultate stilistică, aparținând îndeosebi prozatorilor din secolul al XX-lea: Alfred Döblin (Berlin Alexanderplatz), Hermann
ROMAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289301_a_290630]
-
cronici de la congrese, simpozioane, conferințe și sesiuni științifice naționale și internaționale de slavistica. Volumul din 1981 conține un indice bibliografic. Un loc deosebit îl au în revistă cercetările referitoare la literatura română veche, din care se desprind câteva direcții: natură receptării culturii slavone scrise în Țările Române (P.P. Panaitescu despre caracteristicile literaturii slavo-române; Dumitru Fecioru și Dan Zamfirescu referitor la literatura bizantina și cea slavă în vechea cultură românească; Anton Balotă despre literatura slavo-română în epoca lui Ștefan cel Mare; Pândele
ROMANOSLAVICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
studiilor de slavistica în România, și cel datorat lui Ion C. Chițimia despre Gh. Asachi și scriitorii polonezi Adam Naruszewicz și Adam Mickiewicz. Abordând perioadă modernă, Ion C. Chițimia privește Cântarea României în raport cu creația lui Adam Mickiewicz, Virgil Șoptereanu urmărește receptarea lui Mihai Eminescu în cultura rusă și structurile filosofico-estetice ale lui Schopenhauer în creația lui Eminescu și a neoromanticilor ruși; G. Mihăilă scrie despre Eminescu și slavistica; Ion C. Chițimia compară universul poetic al lui Mihai Eminescu din Mai am
ROMANOSLAVICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
Gheorghe Călin (Concordante, interferente și elemente de structură compoziționala în cântecele slovace și românești), Nicolae Roșianu (Eposul popular rus și balada populară românească, Formele tradiționale în basm. Formule inițiale, Tradiție și inovație în basmul contemporan. Destinele formulelor tradiționale), G. Mihăilă (Receptarea în România a baladelor sârbești din colecția lui Vuk Stefanović Karadzić), Cezar Apreotesei (Pușkin, Eminescu și folcloristica lui Vuk Karadzić), Mihai Marinescu (Cântecul istoric rusesc despre contribuția armatei române la războiul din 1877-1878), Magdalena László-Kuțiuk (B.P. Hașdeu despre folclorul ucrainean
ROMANOSLAVICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
Beispiel Mihai Eminescu, Stuttgart, 1977; Ein Vermittler par excellence. Briefe von Herman Roth an Harald Krasser, „Karpaten-Rundschau”, 1984, 37; Horst Weber, Manischer Verteidiger des Wohllauts. Lebensbild eines Vermittlers von Literatur: Herman Roth, „Die Woche”, 1984, 874; Joachim Wittstock, Crâmpeie din receptarea, în sfera limbii germane, a operei lui Mihai Eminescu, T, 1990, 6; Joachim Wittstock, „...wird der Übersetzer nicht ruhen noch rasten”. Herman Roth als Vermittler rumänischer Dichtung, „Germanistische Beiträge”, Sibiu, 1993; Heinz Stănescu, Ein „siebenbürgisch-sächsischer” Anlaß für Eminescus „Glosse”, în
ROTH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289389_a_290718]
-
ș.a. Prefațează o serie de volume din scriitorii dobrogeni contemporani, dar și din Emil Gârleanu. În Tudor Arghezi - prozatorul (1996; Premiul Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor), teză de doctorat care reprezintă totodată debutul său editorial, R. radiografiază cu finețe spectacolul receptării critice a creației argheziene, privilegiind analiza operelor în proză - romane și pamflete - și evidențiind o latură mai puțin cunoscută a scriitorului - paginile inspirate de peisajele dobrogene. SCRIERI: Tudor Arghezi - prozatorul, Constanța, 1996; Dialoguri indirecte. Istorie și critică literară, Constanța, 1996
ROTUND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289391_a_290720]
-
vădesc disponibilitatea epică a evocatorului, finețea pătrunderii psihologice și ductul plin de siguranță al desenului” (Mircea Zaciu). Scriitorul R. rezervă viitorului alte pagini, din volumul Cartea neagră, depus, cu mulți ani în urmă, la Vatican. Trebuie amintit că alături de o receptare critică în genere favorabilă, el a trezit și altfel de reacții, marcate de circumspecție, în prim-plan fiind plasate permanent meritele de editor. La Editura Fundației Regale pentru Literatură și Artă R. a inițiat seriile „Ediții definitive,” „Scriitori români vechi
ROSETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
ei de nivel și neajunsul frapant al autopastișării. Nu în ultimul rând, monograful tinde spre o sinteză a opiniilor critice, guvernată de onestitate și simț al valorii, scoțând astfel în relief altă premisă teoretică asumată: istoria literaturii este și istoria receptării ei - idee cu totul modernă. Contribuția literară a Transilvaniei face și obiectul primelor studii din culegerea Ipostaze critice (2001), unde se urmărește impactul acestei părți de țară asupra lui Mihai Eminescu sau „toposul ardelean” în opera lui Ioan Slavici. Ponderea
RUJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289397_a_290726]
-
opoziție explicată prin evoluția mai lentă a societății românești, prin faza de trecere, prelungită până la realizarea unor relații mai strânse cu literatura romantică și preromantică străină. Teoria iluministă a lui Heliade - sublinia profesorul clujean - a stat la baza unei ample receptări romantice. Mai târziu, într-un studiu publicat în 1970, Alexandru Duțu avea să observe că aici se relua distincția netă pe care o operase N. Iorga între fondul autohton și cel importat, în Introducere sintetică la Istoria literaturii românești din
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
lucrări de teatrologie teoretico-aplicată, având în atenție exclusiv ori cu precădere arta spectacolului (regie, jocul actorilor, scenografie etc.), contextul social al acesteia, aspecte ale politicii culturale (repertoriu, reconsiderarea clasicilor sau montarea adecvată a producției autorilor moderni etc.) sau cu privire la sociologia receptării, critica dramatică etc. Toate sunt tratate nu în mod „tehnicist” , ci eseistic, deseori într-o alternare incitantă a unghiurilor de vedere, printr-o procedare sincretică, așa cum, de altfel, e și domeniul investigat. Nici dimensiunea literară a teatrului, fie că e
SACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289419_a_290748]
-
dramaturgii care fac obiectul interesului său. Caracteristic este recursul la citate ample, țesute în pânza comentariului. În general, S. s-a dovedit un observator atent și un receptor avizat al tendințelor domeniului, afirmându-se nu numai ca specialist în sociologia receptării, dar și ca distins propagator al problematicii artei teatrale. Cu un punct de vedere modern-echilibrat, criticul e deopotrivă receptiv la înnoire și atent la tradiție, întregul lui discurs fiind focalizat în ultimă instanță pe valoarea edifiantă a artei spectacolului, pe
SACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289419_a_290748]
-
de doctorat lucrarea Essai sur la création artistique. Contribution à une esthétique dynamique, iar ca teză secundară - Le Sens de l’existence dans la poésie populaire roumaine, ambele editate în 1935. Cele două lucrări s-au bucurat și de o receptare deosebită, despre ele scriind Hector Talvart, Guillaume de Bricqueville, D. Z. Milacici, Edgar de Bruyne, Charles Lalo, V. Feldman, B. Fondane, P. Panici, Charles Werner ș.a. Essai sur la création artistique rămâne opera capitală a lui R. Autorul își propune
RUSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]