2,802 matches
-
respectiv structura ideologică și tipurile de acțiuni culturale, ne confruntăm cu o multitudine de tipologii, repere și răspunsuri care susțin recondiționarea limbajului, înțelegerii și explicării cadrului de acțiune și de impact al culturii. Poziționarea critică condiționată de schimbările procesuale și relaționale ale structurilor sociale, politice și economice în raport cu "conservatorismul cultural" a determinat o reacție investigativă și creativă care a dus la configurarea ori chiar la simularea unor medii culturale alternative. În ultimul timp, însă, abordările alternative au început să fie asimilate
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
al clasificării, care ar arăta că artefactualitatea nu ar fi o proprietate necesară a artei, câtă vreme anumite non-artefacte ar putea fi considerate opere de artă. Apelând la distincția lui Maurice Mandelbaum 11 cu privire la proprietățile aparente (expuse) și cele non-aparente (relaționale) ale operelor de artă și la distincțiile lui Richard Sclafani 12 între sensul clasificatoriu, care ar indica apartenența unui lucru la o categorie de artefacte, sensul secund / derivat, care ar indica proprietățile comune ale unui lucru și ale unei opere
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
ar fi mai curând subiective ori rezultatul programării sociale, Goldman sesizează că putem avea de-a face cu o serie de proprietăți, împărtășite de la o operă la alta, care ar putea asigura valoarea unei opere. Înțelegerea proprietăților estetice ca proprietăți relaționale care oferă conținutul descriptiv al lucrărilor îl determină pe Goodman să facă referință la o componentă normativă, receptată atât afectiv, cât și cognitiv, ce ar presupune stabilirea unei relații de acceptare a verdictului între critic și spectator 24. Pentru Colin
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
depășirii interesului restrictiv pentru aprecierea estetică. Teoriile critice ale culturii [post-structuralismul, psihanaliza, (neo)marxismul, critica ideologiei, post-colonialismul] tratează manifestarea fenomenului cultural în general cu aplicare asupra fenomenului artistic în particular, ceea ce presupune faptul că teoriile critice (post)estetice (situaționale, comunicaționale, relaționale, post-productive, post-media) analizează fenomenul artei contemporane prin apel la teoriile critice culturale. Teoria post-estetică a studiilor vizuale contemporane se dezvoltă încă din a doua jumătate a secolului trecut sub forma unui complex de teorii care reflectă atât situația trasformării culturale
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
exercitării practicii artistice contemporane au propus spre discuție o serie de teorii estetice care surprindeau atribute relevante pentru descrierea unei epoci: teoria (post)estetică situațională a lui Victor Burgin, teoria (post)estetică comunicațională a lui Fred Forest, teoria (post)estetică relațională și teoria (post)estetică post-productivă ale lui Nicolas Bourriaud, precum și teoria (post)estetică post-media ori procesuală a lui Lev Manovich. O prezentare a analizei pe care fiecare dintre acești teoreticieni au exercitat-o în câmpul deschis al practicii artistice recente
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
fundalul unei experiențe cotidiene care se formează în câmpul interacțiunilor și evenimentelor create prin intermediul mijloacelor electronice și care crează condițiile reorientării percepției către noi forme de informație 42. Într-o colecție de eseuri având ca temă comună investigarea unei estetici relaționale, teoreticianul francez Nicolas Bourriaud pune aceeași problemă a reconsiderării vocabularului și discursului teoretic din perspectiva dinamicii practicii artistice 43. Preocupat de provocările efective ale artei contemporane și de legăturile ei cu societatea, istoria și cultura, Bourriaud afirmă că sarcina directoare
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
soluții oferite de creatori. În aceste condiții, având pretenția de a-și asuma un rol critic, teoreticianul francez se decide să ia în vizor acele situații care ar avea de-a face cu interactivitatea, interfețele de tip user-friendly și conceptele relaționale 44. Pornind de la premisa potrivit căreia activitatea artistică este un joc ale cărui forme, pattern-uri și roluri se dezvoltă în funcție de influența perioadelor și a contextelor sociale, Bourriaud își propune să înțeleagă manifestarea tipurilor de comportament artistic și a gândirii
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
criterii estetice prin analizarea coerenței formei sale, a valorii simbolice a "lumii" pe care o sugerează și a imaginii relațiilor umane reflectate de acest domeniu 47. Autorul francez aduce în discuție tradiția materialistă din care s-ar dezvolta acestă estetică relațională, fiind caracterizată printr-o sintagmă folosită de Louis Althusser într-una din scrierile sale, respectiv ca "materialism al întâlnirii" sau, printr-o expresie a lui Bourriaud, ca materialism din întâmplare. Acest tip de materialism s-ar inspira din caracterul contingent
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
o expresie a lui Bourriaud, ca materialism din întâmplare. Acest tip de materialism s-ar inspira din caracterul contingent al lumii a cărei origine și a cărui sens ar fi indiscernabile. Pornind de la aceeași presupoziție slabă, Bourriaud afirmă că estetica relațională nu ar reprezenta o teorie a artei, ci mai curând o teorie a formei 48. Aceasta nu este însă decât o afirmație teoretică dintr-o serie de observații teoretice care alcătuiesc protocolul prin care Bourriaud își construiește teoria sa critică
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
teoretice care alcătuiesc protocolul prin care Bourriaud își construiește teoria sa critică asupra artei. Caracterul aspectual, de teorie a formei, pe care îl ia teoria sa artistică, ce încearcă să descrie un anumit tip de estetică, analizând diferite practici artistice relaționale, nu poate fi confiscat de această delimitare intențională a autorului aflat în situația de a utiliza o accepțiune îngustă a teoriei artei. Înțelegând teoria artei ca un discurs care ar trebui să ofere o perspectivă extinsă, de ansamblu, asupra originii
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
diferite alte forme de cunoaștere și activitate, apreciind-o contextual și circumstanțial, în mod interdependent față de o varietate de atitudini și acțiuni umane, condiții în care se reconsideră autonomia artei, atunci teoria formei, prin care Bourriaud încearcă să descrie valoarea relațional estetică a artei, nu ar fi decât o re-denumire a accepțiunii post-moderne a teoriei artei. Potrivit acestei teorii a formei (ori a artei postmoderne), opera de artă are statutul unui ansamblu de unități coerente care ar trebui să fie reactivate
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
atât condițiile exercitării procesului manufacturării ei, traversând un set de schimburi, cât și comportamentul creativ al artistului, care uzează de un set de stări și fapte expuse unei transparențe sociale prin punerea lor în discuție 54. Nuanțând motivele preponderenței artei relaționale în practica artei sfârșitului de secol 20, Bourriaud constată efectele schimbării produse de utilizarea tehnologiilor computerului atât în modul de a percepe și de a procesa informațiile, cât și în privința mentalităților și atitudinilor influențate mai curând de puterea generativă a
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
gesturile corpului uman. Astfel, grafica realizată pe computer, care are drept rezultat imaginea digitală, este mai curând rezultatul activ al unui program decât consecința retroactivă a unei urme fizice 55. Interesat să accentueze modul în care noile tehnologii influențează comportamentul relațional (în principal față de ecrane) al participanților la actul artistic, Bourriaud nu reflectează însă asupra caracterului instrumental al programării imaginii. Revenind apoi la evoluția statutului expoziției de artă în relație cu obiectele pe care le-ar conține, autorul francez constată faptul
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
de vedere prin procesul producerii imaginilor, arta post VCR nu mai e o artă a documentației pe bandă video, ci o formă nomadică și fluidă ce ar accentua deconcertarea societății 56. În câteva "note asupra unor posibile extensii ale esteticii relaționale", în care își propune să vorbească despre cohabitări ca posibile modalități de facilitare a construirii unei politici a formelor, Bourriaud abordează o serie de teme importante în contextul eforturilor teoretice de a înțelege arta recentă. Astfel, reconstituind o tipologie istorică
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
interacțiuni dintre artist și privitor. Fabricarea intersubiectivității s-a produs pe fondul apariției unor forme colective de inteligență și a modului de lucru în rețea, astfel încât popularizarea Internet-ului și practicile colective ale culturii timpului liber au influențat o abordare relațională a expoziției. Criticile care au fost aduse practicilor artistice relaționale au avut în vedere restricționarea lor la spațiul galeriilor și al centrelor de artă ceea ce ar intra în contradicție cu ideea de sociabilitate generalizată și nu ar permite conflictul social
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
pe fondul apariției unor forme colective de inteligență și a modului de lucru în rețea, astfel încât popularizarea Internet-ului și practicile colective ale culturii timpului liber au influențat o abordare relațională a expoziției. Criticile care au fost aduse practicilor artistice relaționale au avut în vedere restricționarea lor la spațiul galeriilor și al centrelor de artă ceea ce ar intra în contradicție cu ideea de sociabilitate generalizată și nu ar permite conflictul social și disputa, care ar trebui să reflecte în mod real
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
și disputa, care ar trebui să reflecte în mod real diferențele și divergențele specifice spațiului public, deoarece ar crea, în schimb, forme iluzorii și elitiste de sociabilitate prin limitarea lor la lumea artei. Ca atare, principalul argument susținut împotriva artei relaționale ar fi acela că ar reprezenta o formă diluată de critică socială. Însă contra-argumentul lui Bourriaud este acela că propunerile acestui tip de artă ar trebui judecate dintr-o perspectivă formală (a proiecției simbolurilor în realitate) și în relație cu
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
tip de artă ar trebui judecate dintr-o perspectivă formală (a proiecției simbolurilor în realitate) și în relație cu istoria artei, mai curând decât din perspectiva unei arte propagandiste. Cu toate acestea, nimic nu împiedică o înțelegere post-estetică a artei relaționale, potrivit căreia orice considerare formală a valorii estetice ar putea fi urmată de o analiză socială, politică și culturală a conținutului proiectului artistic. Bourriaud recunoaște în cele din urmă faptul că valoarea de expoziție a unui proiect vizual se amestecă
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
socială, politică și culturală a conținutului proiectului artistic. Bourriaud recunoaște în cele din urmă faptul că valoarea de expoziție a unui proiect vizual se amestecă cu valoarea sa de întrebuințare. În final, autorul francez accentuează ideea caracterului experimental al esteticii relaționale care "construiește situații" în interstiții sociale, reactualizând astfel teoria Situaționismului Internațional în raport cu lumea artei 57. În urma acestei incursiuni, care indică nodurile de articulare a analizei întreprinse de Bourriaud, se constată faptul că teoreticianul francez asociază artei relaționale o estetică descriptivă
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
experimental al esteticii relaționale care "construiește situații" în interstiții sociale, reactualizând astfel teoria Situaționismului Internațional în raport cu lumea artei 57. În urma acestei incursiuni, care indică nodurile de articulare a analizei întreprinse de Bourriaud, se constată faptul că teoreticianul francez asociază artei relaționale o estetică descriptivă pe care o contrapunctează cu reflecțiile critice ale unei post-estetici implicite. Atunci când pune în discuție reprogramarea artistică a lumii din perspectiva scenariului postproducției, Bourriaud păstrează linia acestei abordări post-estetice a artei recente, accentuând ideea întrebuințărilor (artistice) multiple
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
număr mare de DJs și programatori) devine aceea de a propune obiecte deja informate de alte obiecte culturale, selectându-le pentru a le insera în noi contexte 59. Bourriaud vede teoria esteticii postproductive ca pe o continuare a teoriei esteticii relaționale, în măsura în care ambele se referă la mutațiile produse în spațiul mental prin inserarea unor noi forme de artă la nivelul sensibilității colective. Prin întrebuințarea operelor preexistente, ca instrumente ale conectării indivizilor, se produc noi relații culturale care determină apariția a noi
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
fiind asociată cu plăcerea, ci crează condițiile apariției unei teorii post-estetice care ar desemna ca reper de cercetare înțelesul operei de artă, respectiv reflecția critică ce urmează stării de satisfacție. Această complexă abordare a esteticii actuale, din perspectivă situațională, comunicațională, relațională, postproductivă și post-media, sugerează faptul că există un relevant interes teoretic de monitorizare a diversității practicii artistice în condițiile conștientizării schimbărilor de orice fel care provoacă inițiativa de a lua atitudine și de a acționa cultural. Având în vedere faptul
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
de sfârșitul (istoriei) artei. În Europa, critica de artă s-a dezvoltat în principal în jurul curentelor neo-avangardiste, furnizând, în anumite cazuri, structura manifestelor noilor mișcări artistice sau evaluări teoretice: noul realism, arte povera, arta conceptuală, plastica socială, transavangarda sau arta relațională și post-productivă. În 1960 Pierre Restany a creat, în Paris și Milano, grupul Noilor Realiști, teoria sa bazându-se pe comentarea disoluției dintre artă și viață, pe descrierea artei ca experiență și utopie, pe descoperirea unui sens modern al Naturii
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
natura comunicării mass-mediei și de obsesia pentru proliferarea limbajelor, dematerializarea artei fiind tema majoră a ultimilor ani. Unul din criticii de artă cei mai citați la ora actuală este Nicolas Bourriaud, care a introdus în teoria artei conceptul de "estetică relațională". Potrivit acestei idei, mulți artiști ai anilor '90, interesați mai curând de schimbul social decât de reprezentare, ar lucra în domeniul relațiilor interpersonale, indiferent de expresie ori material, considerați a fi producători post-politici ai serviciilor culturale. Bourriaud pune problema conectivității
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
a "obiectelor specifice") este privită ca efect al unei ideologii. Luând ca punct de reper procesul pe care îl intentează "arta literalistă" picturii, Fried se vede nevoit să reacționeze față de princepalele acuzații aduse anumitor caracteristici ale picturii, respectiv caracterul său relațional și caracterul omniprezent al picturii iluzioniste, ambele legate de organizarea suprafeței tabloului. Constituirea părților într-un întreg, prin adăugarea compozițională, atât în pictură, cât și în sculptură, facilitează o experiență fragmentată a artei și nu una completă, unică și indivizibilă
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]